PARTEA a 4-a

Împărtatul Irod (îşi face apariţia din spatele bradului, înconjurat de trei ostaşi care ţin legaţi cu sfoară câţiva copii, strigând): Porunca mea regească, vreau ca să se împlinească: Nici un prunc să nu mai fie în a mea împărăţie ce-o voi stăpâni în veci.
Copiii (în cor): A venit în asta ziuă Domnul Sfânt pe aceast pământ ca s-aducă mântuire, bucurie, izbăvire de păcate la tot omul bun şi sfânt. O, Iroade, fie-ţi milă de copiii care plâng!!!
Hangiu/Moş Crăciun (dă să plece cu desaga plină de daruri pentru copii şi se izbeşte de Împărtatul Irod): Ce mai nebun împărat! Măi, Iroade împărate, te-ai umplut de răutate. Mare ruşine să-ţi fie că îi chinui pe copii. Dacă nu o să le dai drumul o să mori, neruşinat.
(Irod se prăbuşeşte la pâmânt. Moş Crăciun strânge în braţe copiii legaţi cu sfoară!). Voi copii, din toată lumea, de acum să ştiţi că eu, drept răsplată pentru faptul că am devenit mai bun, voi veni pe veci în case, strecurându-mă pe horn. O s-aduc mulţimi de daruri, iar voi veţi şti mereu că tot ce Moşul v-aduce îi datoraţi lui Dumnezeu.
Toate personajele din piesă (în cor):
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.

Sculaţi, copii, degrabă,
Şi-n calea lui cântaţi
Cu cei buni este Domnul
Sculaţi, copii, sculaţi.


Sursa

PARTEA a 3-a

Povestitorul: Răsună blând spre seară al clopotelor cânt. Vine, vine, iată… Iisus pe-acest pământ. Magii i se-nchină, păstorii de asemenea, iar, îngerii din-ceruri Îl apără de rele.
Craii (îngenunchind în faţa ieslei) în cor: Doamne, Împărate sfinte, primeşte a noastră cinste, te rugăm ca să primeşti, de la noi, daruri cereşti.
Gaşpar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Aur, că eşti împărat!
Melchior (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!
Craii în cor: De pomenire să-ţi fie, la tot neamul omenesc şi poporul creştinesc.
Fecioara Maria (fericită pentru Naşterea Mântuitorului, face o urare tuturor celor adunaţi în jurul ei): Această zi preasfinţită, sărbătoare preamărită, s-o petreceţi toţi cu bine. Pentru-a vostră-nchinăciune, s-aveţi zilele senine. Darul mântuirii l-aţi aflat!
Femeia hangiului (supărată): Asta e valabil şi pentru mine? Eu toată viaţa am făcut doar rău altora, sunt plină păcate. Har mântuitor, viaţă veşnică. De asta am nevoie neapărat. Cu cât îl pot cumpăra? Mie nu-mi trebuie nimic gratis. Eu întotdeauna plătesc cum se cuvine. Îţi voi da măgarul tău înapoi. Ce zici? Îl primeşti?Fecioara Maria (râzând, arată spre pruncul din braţele ei): El a plătit deja în locul tău, ca tu să îl poţi avea. Femeia hangiului (strigând după hangiu, care apare somnoros de după brad): Vino-ncoa, bărbate! De asta ar avea nevoie şi bărbatul meu! Eu aş dori puţină mântuire şi pentru el.
Hangiu (buimac de somn şi speriat de prezenţa magilor întinde mâna spre aurul dăruit de magi, dând să-l bage în buzunar): Dar poate că bucata asta de aur… Ce crezi, nu mi-ar fi mai de folos decât mântuirea?Femeia hangiului: O, bărbate! Iar te umpli de păcate. Unde-i sufletul din tine?
Hangiu: Ce ai tu de-a face cu sentimentele mele? Asta e problema mea. (către bătrânul Iosif) Las măgarul pentru aur! Facem târgul?
Gaşpar (privind cu tristeţe la hangiu): Dar eu nu vreau să vă dau cadoul meu dumneavoastră, ci acestui prunc minunat! Îngere prealuminat, fă ceva!
Îngerul cu steaua (către hangiu, punându-I bagheta cu steau pe umăr): Tu şi nevasta ta nu aveţi copii, dar de acum înainte toţi copiii din lume vor fi în grija ta în noaptea de Crăciun. Tu vei fi cel care le va face cadouri copiilor. Priveşte sub brad! An de an, când va sosi Crăciunul, de-acum şi până-n veci, vei împărţi cadouri copiilor din lume. Cât timp, în case, s-aprind calde lumini, se vor auzi colinde despre minunea sfântă, de-aici, din Bethleem. Copiii vor sta în jurul pomului de crăciun îmbrăcaţi cu haine frumoase, aşteptându-te pe tine şi zâmbind unii la alţii. Să ai grijă să îi faci de ce în ce mai fericiţi!
Hangiu (cuprins de o căldură deosebită şi căzând mut de uimire la picioarele îngerului): Simt că ceva lipsea până acum din viaţa mea. Întotdeauna am avut o senzaţie de neîmplinire, de dezamăgire. Dar poate că darul tău… Ce crezi, m-ar putea ajuta?
Îngerul cu steaua: Tu, Moş Crăciune, vesel, vei sosi de prin nămţi de-acum până-n vecie plin de bucurie şi vei duce daruri multe la fetiţe şi băieţi!
(corul cântă colindul: “Moş Crăciun”)

PARTEA a 2-a

Hangiu (se apropie de iesle, însoţit de trei păstori): Ce se-mparte aici femeie?
Femeia hangiului (cu teamă): Eeee, nimic, bărbate. Vorbe multe şi deşarte.
Hangiu: Atunci de ce mai eşti încă aici? Treci că avem multă treabă. Uite, au venit păstorii cu vitele de la păscut şi vor să le bage-n grajd.
Primul păstor (către ceilalţi doi): Este exact aşa cum ni s-a spus.
Al doilea păstor: Aşa e! Aşa e! Pe câmp, îngerii au coborât şi din somn ei ne-au trezit…
Al treilea păstor: … Îndemnându-ne să mergem, vitele să le aducem ca să facă-n grajd căldură, pruncului ce pe lume va să vină.
Hangiu (certându-i pe păstori): Ce tot îndrugaţi. Haide! Treaba terminaţi. Vitele în grajd băgaţi, după ce le adăpaţi şi apoi, … plecaţi, plecaţi.
Primul păstor (către hangiu): Pe câmp, parcă, din a Cerului întins, o stea sfânta s-a desprins.
Al doilea păstor (către femeia hangiului): Îngeri mulţi au glăsuit, după cum s-a proorocit, că sorocul s-a-mplinit!
Al treilea păstor (către Fecioara Maria): Într-o iesle cu mioare, venit-a vremea să coboare în astă lume muritoare, un prunc sfânt, dumnezeiesc.
Fecioara Maria: Nu vă temeţi! Apropiaţi-vă! Chiar în ieslea asta-n care, aţi adus ăste mioare, ce căldură o să ţie, vă vestesc cu bucurie, Naşterea ce va să fie.
Primul păstor: Maic-a pruncului ceresc, am venit să străjuiesc şi la vreme să slujesc! Vom rămâne-aici la noapte să veghem această iesle. Nu-i aşa, fraţi, păstori?
Al doilea păstor: Noi păstorii ce pe camp, vitele păzim cu sârg, vom veghem pe mai departea la minunea ce se-ntâmplă-n această sfântă noapte.
Hangiu (strigând nervos la ei): Cu-a cui voie?
Al treilea păstor: Măi, hangiule avar, de minune n-ai habar. Dai din gură în zadar! Lasă oamenii în pace! Du-te la culcare.
Femeia hangiului (încercând să calmeze atmosfera): Mergi, bărbate, la culcare.
(Cu toţii adorm în faţa ieslei, în timp ce corul cântă colindul:
“O ce veste minunată”)

PARTEA 1

Povestitorul (ridicându-se de pe scaun şi adresându-se publicului): În acea vreme, Bethleemul era în fierbere. Târgul era plin de oameni care se grăbeau, se împingeau să ocupe câte o gazdă şi să-şi termine treburile importante pentru care fuseseră chemaţi de conducătorii vremii în acest oraş. Nimeni nu a luat seama la bărbatul grijuliu şi femeia însărcinată care tocmai sosisere, căutând şi ei, la rândul lor, un loc în care să înnopteze. Priveau neliniştiţi mulţimea oamenilor grăbiţi să-şi găsească un loc unde să-şi un adăpost peste noapte. Apoi, s-au oprit în dreptul unui vechi han, bătând sfios la uşă. Dinăuntru se auzi o voce morocănoasă care le-a zis:
Hangiu (cercetându-i cu o privire arogantă din cap până în picioare): Aţi venit să cerşiţi un loc de odihnă?
Bătrânul Iosif: Să cerşim?!
Hangiu (pe un ton tăios): Las` că vă ştiu eu pe voi ăştia! Vreţi să primiţi totul numai din milă. Ce aş putea primi de la voi pentru un pat pe care să vă întindeţi oasele obosite de drumul lung şi istovitor? Poate că numai praful de pe picioarele voastre … Ha, ha, ha… (râzând).
Bătrânul Iosif (privind cu amărăciune la Fecioara Maria): Mi se pare că aici nu găsim nimic din ce ne-ar trebui nouă. Hai să mergem mai departe (dau să plece, întorcând spatele hangiului).
Fecioara Maria (privind cu ochi rugători pe bătrânul Iosif): Dumul lung şi-obositor, printr-un neam neprimitor, tare mult mă-ngrijorează, Iosif. E târziu, sunt obosită şi mă simt şi prigonită de a lumii răutate.
Femeia hangiului (cercetând cu milă pe cei doi care dau să plece): Ia, staţi aşa!! Mi se pare că eşti pe calea de-a naşte, femeie. Unde să pleci? N-o să mai găsiţi nicăieri vreun loc în care să vă plecaţi capul; e întuneric şi frig de îţi îngheaţă pielea pe tine. Uite, vă propun un târg! Dacă îmi lăsaţi măgarul vostru, vă dau voie să înnoptaţi în grajd la noi. (apoi, adaugă cu ironie în glas) Iar, când s-or întoarce păstorii cu vitele, nu veţi duce lipsă nici de căldură. Puteţi merg şi înnopta acolo. (Către Fecioara Maria, făcând cu ochiul şi împingându-o obraznic cu umărul) Ce zici?
Fecioara Maria (ca pentru sine, aşezându-se împreună cu bătrânul Iosif în dreptul ieslei, sub brad): Ei se mulţumesc c-un măgar în loc să se bucure de darul special pe care, în această noapte, îl va primi întreaga lume: Naşterea lui Mesia.
Femeia hangiului: Pai, ce altceva puteţi să îmi daţi voi mie? Din câte văd, nu aveţi nici măcar o desagă. Cât despre copiii, nu ne plac; nici mie, nici hangiului. Sunt prea gălăgioşi.
Fecioara Maria: Nu înţelegi nimic! E vorba de cu totul altceva; despre un cadou dumnezeiesc. Aşteaptă, doar, miezul nopţii. Când se va-mplini sorocul, după cum a spus proorocul, în astă lume muritoare, într-o iesle cu mioare, Mesia va să pogoare din al Cerului lăcaş.
Femeia hangiului: Încearcă să ademeneşti pe alţii cu poveştile tale. Cât despre mine, mă mulţumesc şi cu măgarul vostru. Sunt femeie muncită şi neodihnită. N-am vreme să umblu noaptea să caut prin iesle cine ştie ce nimicuri. Pe mâine dimineaţă! Mă duc să mă odihnesc.
Bătrânul Iosif (întinzând o pătură pe care să see aşeze Fecioara Maria): E încă în putere şi nu o interesează viaţa veşnică. Nu te necăji, Maria. E prea simplă să priceapă lucruri minunea din această noapte.

Scenetă de Crăciun: O POVESTE DE CRACIUN

Distributie: Povestitor, Moş Crăciun, Fecioara Maria, Bătrânul Iosif, Hangiul, Femeia hangiului, Trei păstori, Trei magi, îngerul cu steaua, copii

Cadru:
Într-o parte a scenei este ieslea amplasată sub tradiţionalul brad de Crăciun. În partea opusă, sunt două scaune pe care stau un preot şi un povestitor. Sceneta începe cu cei doi vorbind unul cu altul, în timp ce restul personajelor vor intra în scenă treptat
Preotul: Şi iarăşi e Crăciunul. O grămadă de lucruri de făcut. Dar ar trebui să-mi fac timp şi pentru acesta. Eşti aici din aceeaşi cauză ca şi mine?Povestitorul: Dar tu din ce cauză eşti?
Preotul: Ca să văd din nou povestea Crăciunului…. Sceneta cu Naşterea Mântuitorului nostru Hristos.
Povestitorul: Rămâi aici! Cred că se vede bine din acest loc. Este un loc excelent, iar piesa tocmai începe.

Sceneta Craciun - Darul meu pentru pruncul împărat

Scenetă pt. sărbătoarea naşterii Domnului

“Darul meu pentru pruncul împărat”

Personaje: Ana fetiţa săracă, trei magi, trei păstori, cor de îngeri (7-10 copii), Iosif şi Maria, povestitorul.

Ana stă pe o cutie de lemn şi plânge)

Povestitorul: Ana era singurul copil al unei familii foarte sărace care locuia într-un sătuc de lângă micuţul oraş Betleem.
Problema cea mai mare a Anei nu era sărăcia, ci faptul că în anul care s-a scurs i-a murit şi tatăl, iar acum nu mai avea pe nimeni. Mama îi murise la naştere şi de atunci tatăl ei a crescut-o cu mare grijă şi iubire chiar dacă a trebuit să muncească din greu, iar în sătucul în care trăiau se găsea foarte greu de muncă. De câteva luni, de când a rămas singură, Ana a trăit mai mult din mila oamenilor din sat care îi mai dădeau când şi când ceva de mâncare. Cu toate ca avea doar nouă ani, Ana învăţase să se îngrijească singură. De multe ori îi ajuta pe oamenii din sat la treaba din gospodărie iar oamenii îi dădeau mâncare, hăiniţe şi câteodată chiar şi câtiva bănuţi. Ana nu a răbdat foamea niciodată şi nu se putea plânge că nu are mâncare sau alte lucruri de care avea nevoie, fiindcă oamenii din micuţul sat se îngrijeau ca fetiţa să nu ducă lipsă. Cu toate acestea inima fetiţei era foarte tristă, şi de multe ori vorbea despre tristeţea ei în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

Ana: ( în timp ce plânge)
- eu nu am pe nimeni…..mama a murit, acum şi tata s-a dus, nu este nimeni care să mă iubească, nimeni care să aibă grijă de mine, sunt singură şi nu am nici un motiv de bucurie.
- De ce Doamne?…de ce nu am şi eu o familie,… pe cineva care să vorbească cu mine, fraţi care să se joace cu mine,.. de ce nu am şi eu pe cineva care să mă iubească.

(trei păstori se apropie şi vorbesc între ei)

Păstorii:
- Ce veste minunată !!! fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră.
- Haideţi să ne grăbim, să ajungem cât mai repede la staulul despre care ne-a vorbit îngerul.
Ana: -Un înger? Despre ce vorbesc aceşti păstori?
- Să alerg după ei şi să-i întreb.
- Hei păstorilor, aşteptaţi puţin, vreau să vă întreb ceva ! Ohh, ce repede merg, hei aşteptaţi…….au plecat.
- Nu pot să mă duc după ei fiindcă nu stiu unde s-au dus şi îmi este frică, este prea întuneric afară.

( Ana se duce şi se aşează din nou pe ladă şi stă câteva momente îngândurată )

Ana: - Oare despre ce vorbeau acei păstori? Un înger, care le-a spus ceva important?
- Parcă l-am auzit pe unul dintre ei spunând că un înger li s-a arătat şi le-a spus că Fiul lui Dumnezeu s-a născut în noaptea asta într-un staul din apropiere. Nu ştiu ce să mai cred, însă păstorii păreau foarte bucuroşi ,…şi grăbiţi în acelaşi timp.
- Mă întreb, ce se întâmplă oare?
Povestitorul: - In timp ce Ana se gândea cu uimire la ce au spus păstorii, pe drumul care trecea pe lângă căsuţa ei au început să se audă din nou voci.

( trei magi vin călări pe cămile, vorbind între ei cu înflăcărare )
( Ana merge să vadă cine vine pe drum la ora asta târzie)

Magii: - Cred că nu mai avem mult de mers. Steaua pare foarte aproape de acest loc.
- Abia aştept să-L văd pe prunc, să mă închin înaintea Lui şi să îi dau darul care l-am adus special pentru acest prunc sfânt.
- Da, şi noi aşteptăm cu nerăbdare să ajungem cât mai repede. Să ne grăbim.
Ana: - Hei,..staţi puţin !!! Unde mergeţi aşa grăbiţi în miez de noapte?… şi despre ce prunc sfânt vorbeaţi,… şi cine sunteţi ?
Magii: - Bună seara fetiţo! Ce faci la ora asta târzie afară?
Ana: - Bună seara ! am auzit că vine cineva pe drum şi ieşit repede să văd cine este, … fiindcă puţin mai devreme au trecut pe aici câţiva păstori care erau foarte grăbiţi, şi i-am auzit vorbind despre un înger care le-a spus că în noaptea asta s-a născut fiul lui Dumnezeu.
Magii: - Pentru asta am venit şi noi ! să îl vedem pe acest prunc, să ne închinăm lui şi să-i dăm darurile care i le-am adus, căci pruncul acesta este special. Noi venim din răsărit, dintr-o ţară foarte îndepărtată. Pe când eram în ţara noastră am văzut că a apărut pe cer o stea nouă care strălucea foarte tare. Atunci ne-am uitat în cărţi şi am citit despre o profeţie care spunea că în oraşul Betleem se va naşte fiul lui Dumnezeu Când am văzut steaua am ştiut că profeţia pe care am citit-o s-a împlinit şi fiul Lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră în chip de copilaş.
- Acum suntem foarte aproape, căci iată că steaua care ne-a condus din ţara noastră până aici, s-a oprit deasupra Betleemului, nu foarte departe.
Ana: - Ooo…! ce veste minunată; vreau să vin şi eu cu voi, mă luaţi vă rog ?
Magii: - Te-am fi luat, dar nu mai avem loc pe cămile şi trebuie să plecăm acum, fiindcă vrem să ajungem cât mai repede la prunc.
- La revedere şi numai bine fetiţo.

( magii se îndepărtează încet, încet)

Ana: - Iar am rămas sigură…..Ohhh… Aşa de mult aş fi vrut să merg şi eu cu magii. Şi uite ce frumoasă este steaua pe care mi-au arătat-o; cum de nu am observat-o până acum?
- Cred că se întâmplă ceva neobişnuit în această noapte!..mai întâi păstorii care erau aşa de bucuroşi şi grăbiţi, iar acum aceşti magi care au venit dintr-o ţară îndepărtată ca să se închine pruncului despre care au zis că este fiul lui Dumnezeu.
Povestitorul: - Ana nu mai ştia ce să creadă; prea multe lucruri uimitoare se petrecuseră într-un timp atât de scurt. Inima fetiţei era umplută de curiozitate şi uimire. S-a aşezat pe lada pe care stătea de multe ori atunci când se gândea, şi dintr-o dată parcă a început să se audă în depărtare un cântec frumos care răsuna tot mai tare.

( un cor de îngeri apare lângă iesle cântând – Clorie s-a născut Mesia)

Ana: - Ce se aude? … parcă e un cântec; dar cine cântă acum la miezul nopţii?
- Se aude din direcţia în care au plecat păstorii şi magii. Ce cântec frumos!!!
Povestitorul: - Fetiţa era cuprinsă de o bucurie cum nu mai avusese niciodată. Dintr-o dată i-a venit o idee.
Ana: Ştiu că e-ntuneric, însă mă voi duce şi eu spre locul unde luminează steaua. Vreau să văd ce se întâmplă; .. vreau sa-l văd şi eu pe prunc…
- Dar stai puţin!…magii au zis că i-au adus daruri. Da..! nici eu nu mă pot duce cu mâna goală. Dar ce să-i duc pruncului?
Povestitorul: După ce s-a gândit câteva momente, Ana şi-a dat seama că nu are nici un lucru mai de valoare pe care să il poată duce acestui prunc special, cum il numiseră magii
Ana: - Eu sunt săracă, ce aş putea să îi duc pruncului, care este fiul lui Dumnezeu?
Povestitorul: - Dintr-o dată faţa fetiţei s-a luminat.
Ana: - Ştiu ce voi face!… nu am aur ca şi magii sau alte daruri preţioase, dar o să merg să-l văd pe prunc, o să mă închin înaintea Lui şi o să îi ofer inima şi viaţa mea.

( Ana pleacă la drum bucuroasă )
( Ana se apropie de staul )

( Ana se apropie încet de iesle şi îngenunchiază)

Ana: - Pruncule drag…… eu sunt o fetiţă săracă şi nu am putut să-ţi aduc un dar, însă vreau să îţi dau ce am eu mai preţios; inima şi viaţa mea vreau să ţi le dau ţie prunc sfânt şi vreau să-ţi mulţumesc pentru că ai venit în lumea noastră ca să ne aduci lumina şi viaţa adevărată. Îţi multumesc că ai venit ca să ne eliberezi de păcate, să alungi întunericul din vieţile noastre şi să ne dai prin credinţa în tine o viaţă fericită.
Povestitorul: - În timp ce toţi stăteau uimiţi în jurul pruncului, iar Ana îi mulţumea Lui Dumnezeu pentru iubirea pe care şi-a arătat-o prin faptul că L-a trimis pe fiul Său în lumea noastră ca să ne aducă viaţa, un cor de îngeri lăuda pe Dumnezeu în noaptea aceea plină de bucurie.
Corul de îngeri: - Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.

scenata primita de la: Tomescu Adrian

Pics new of Bubby