Damn it's true

Iata a 1000-a dovada ca Facebook-ul are dreptate. In privinta mea are, cu ocazia asta ma descopar si eu.(Binecuvantat sa fie Facebook-ul!)


Cand iti place un cantec restartezi partea preferata.

Te prefaci ca trimiti mesaje pe telefon cand nu vrei sa vorbesti cu cineva.

Baietii nu realizeaza cand de mult o prostie te poate deranja.

Niciodata nu vei stii cat de puternica esti pana cand 'a fi puternica' este unica optiune.

La dracu! Iubirea este un drog, foarte afectiv. Poate duce dezamagiri grave.

Oamenii te pot uri, enerva, minti si dezamagi. Insa cat puterea ta este ceea ce te face.

Toata lumea are un prieten in care nu crede cu adevarat.(Sau deloc)

Nu plange dupa un baiat, lasa baietii sa planga dupa tine. Pentru ca fetele dau si iarta iar baietii IAU si UITA.

Exista persoane care niciodata nu vor putea sa inceteze sa iubeasca pe cineva, oricat de mult ar incerca.

Buzele tale spun 'Nu-mi pasa', dar ochii tai spun ceva total diferit.

Urasti oamenii care cred ca ai o proasta stare de spirit doar pentru ca taci.


Poti invata cum sa iubesti, dar nu te poti forta sa iubesti pe cineva pe care chiar nu poti.

Treci mai departe. El este doar in capitol in trecut. Nu inchide cartea, doar intoarce pagina.

Il iubesti pe el doar pentru ca iti este frica ca el este unicul care te poate iubi vreodata.

Opusul dragostei nu este ura ci ....INDIFERENTA!

Ma doare tot ce iubesc acum,pentru ca presimt in orice frumusete sfarsitul,dar poate ca asa arata adevarata iubire.

Stii foarte bine ca sunt capabil/a sa distrug tot,fara sa imi pese de sentimente.

Nick Jonas-Rose Garden(Romana)

Ea a fost adusa pe-aceasta lume
Dintr-o frumoasa greseala
Cand mama ei era inca o copila,
Iar tatal ei nici macar n-a ramas.
A inceput sa lucreze de la 9 ani
La floraria din oras
Muncea ca sa supravietuiasca,
Caci viata o tot sucea.

In gradina cu trandafiri
Cand ploaia cadea,
Si spini deveneau ascutitii
Gradina cu trandafiri.

Era tanara dar nu naiva
Intotdeauna mai inteleapta decat cei de varsta ei
Sperand ca nimeni sa nu observe
De cate ori si-a sters lacrimile.

In gradina cu trandafiri
Cand ploaia cadea,
Si spini deveneau ascutitii
Gradina cu trandafiri.

Nu lasa aceste petale sa cada
Nu le lasa sa cada pe tine
Nu lasa aceste petale sa cada
Nu le lasa sa cada pe tine

In gradina cu trandafiri
Cand ploaia cadea,
Si spini deveneau ascutitii
Gradina cu trandafiri.

Stevie B-When I dream about you(versuri romana)

A fost un timp in viata mea cand am deschis ochii si te aflai acolo.
Ai fost mai mult decat un vis
Pe care am putut sa-l ajung si sa-l ating,
Fata asta a fost demult.
Exista unele lucruri pe care niciodata nu le vei stii.
Cand iubesti pe cineva, trebuie sa stii sa-l lasi sa plece.
Cand te visez,
Asta se intampla cand totul era bine
Esti in bratele mele
Aici langa mine, pentru totdeauna.
Cand te visez,
Fata, tu nu pleci niciodata.
Doar imi inchid ochii, astept visele.
Pentru ca EU...EU inca te iubesc.
Cum te pot lasa sa vezi
Ca sunt distrus
Decand tu ai plecat.
Nu pot fi niciodata singur
Puteam vreodata sa te las sa pleci
Iubirea ta este prea puternica,
Exista lucruri pe care niciodata n-o sa le stii,
Cand iubesti pe cineva, trebuie sa stii sa-l lasi sa plece.
Cand te visez,
Asta se intampla cand totul era bine
Esti in bratele mele
Aici langa mine, pentru totdeauna.
Cand te visez,
Fata, tu nu pleci niciodata.
Doar imi inchid ochii, astept visele.
Pentru ca EU...EU inca te iubesc.

Subconstient

Multe lucruri ciudate s-au petrecut in mintea mea. Fara sa-mi dau oarecum seama, in subconstientul meu se nutria un sentiment de pasiune fata de baiatul pe care mai ieri il credeam mereu aici…mereu pentru mine. Cand s-a intamplat asta?Cum de n-am fost atenta?Pe cine pacalesc niciodata eu nu-s atenta. Eu…sunt o simpla copila norooasa intr-un fel, care nu poate sa creada ca ar reusi ceva numai daca lupta cu adevarat, am fost binecuvantata cu rude si prieteni care au fost mereu langa mine cand aveam nevoie de ei. Trist ca n-am stiut sa ma folosesc de ei cum trebuie. M-am trimis intr-o incapere a singuratatii, unde imi plangeam continuu de mila, ceream iubire….ceream sa iubesc. In tot acest timp in care negura vietii imi golea sufletul de speranta….exact in acel timp, totusi, crestea in mine un sentiment…diferit pe care n-am stiut sa-l descifrez,pana acum.

Ce-a vrea sa-nsemne asta?Poate subconstientul meu s-a saturat sa vada cum ma chinui si s-a hotarat sa ma impinga de la spate pentru a realize si eu exact ce se intampla in interiorul meu. Ori pur si simplu in aceea zi am putut sa ma regasesc eu pe mine si sa realizez ce simt. Da, probabil a fost si un moment rapid de regasire.

O poveste de Craciun

Sinopsis:
Povestea lui Charles Dickens este una clasica, care il gaseste pe Jim Carrey in rolul lui Ebenezer Scrooge, un om de afaceri batran si zgarcit, cu o personalitate rapace, posaca si chiar rautacioasa fata de angajatul sau loial (Gary Oldman) si fata de nepotul sau (Colin Firth). In ajunul celui de-al saptelea Craciun de la moartea partenerului sau de afaceri, Marley, fantoma acestuia din urma, il viziteaza pe Scrooge, prevestindu-l ca in acea noapte va fi vizitat de trei spirite. Spiritul Craciunului Trecut, Prezent si Viitor, fiecare dintre ele incercand sa ii arate batranului avar greselile vietii sale. Acest lucru chiar se intampla, iar urmarile constituie o poveste senzationala si emotionanta.

Bolt (2008)

Sinopsis:
Pentru super catelul Bolt, fiecare zi este plina de aventuri, pericole si intriga, pentru ca Bolt este starul unui serial de televiziune. Cand ajunge din greseala in New York, pentru el incepe una dintre cele mai mari aventuri ale sale, o calatorie de-a lungul tarii prin lumea reala.
Dupa atatia ani pe platourile de filmare, Bolt a ajuns sa creada cu adevarat ca superputerile sale uimitoare sunt reale, iar acest lucru va crea numeroase situatii amuzante.
De-a lungul calatoriei Bolt reuseste sa isi faca doi buni prieteni: Mittens, o pisica de casa abandonata si Rhino, un hamster obsedat de televizor, inchis intr-o bila de plastic. Cu ajutorul acestora, Bolt va descoperi ca nu are nevoie de superputeri pentru a fi erou.

Download Link

Boulevard of broken dream[1]

I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone

Fa-ma fericita cum nimeni nu m-a mai facut
In intreaga mea viata.

Capitolul 2

O cădere nu este atât de rea ca o recădere.

-Si cum se mai simte Ronnie?o intreba Martin pe Devonne in timp ce o conducea spre casa.

Devonne si Martin s-ar zici ca au fost impreuna dintotdeauna dar niciodata oficial. Se certau de la orice prostie, se desparteau, plangeau, se raneau reciproc…dupa care se impacau si tot asa o tineau. Acum era aproape impacati… Ultima cearta a fost din cauza ca Martin a uitat de aniversarea lor, Devonne nu iarta asta usor.

-Rau. Se tot invinovateste de moartea lui Paul, dupa atata timp.

In acel moment Martin se opreste din mers si, serios, o intreaba pe Devonne:

-Dev, tie nu ti se pare ceva ciudat?

-La ce te referi?il privea aceasta indiferenta.

-Faptul ca Paul s-a sinucis brusc…n-a lasat niciun bilet….Si de ce sa se sinucida?Cu facultatea se descurca bine, avea talent….putea ajunge un mare cantaret si relatia cu Ronnie mergea aparent bine.

-Bravo!Se despteta si Martin dupa un an, il ironiza Devonne.

Cei doi s-au asezat pe o banca aflata in mijlocul drumului, dezbatand subiectul.

-Ronnie se simte ameninta de prezenta lui Chris.

-A lui Chris?Te rog, Devonne, e doar un pusti!
-Nici chiar asa. Dar iti spun ca…

-Ce?intreba Martin confuz.

-Nu, nu! E o prostie!isi da o palma cu putere in cap.

-Zi-mi! insista acesta.

-Nu ca mi-a zis Ronnie dar am observat eu decand stau in casa lor.

-Ce?

-Cred ca Martin simte pasiune pentru Ronnie,spunea aceasta ganditoare izbindu-si capul de banca.

-Ce tot zici?Dar sunt frati de sange!Doamne, Devonne. Cum poti sa gandesti asta?se revolta Martin.

-Ah, uitasem ca vorbesc cu obisnuitul Martin. Alo! Viata nu e un cliseu!tipa aceasta ridicandu-se automat de pe banca atragand atentia catorva trecatori care nu ezitau sa-i acapareze cu privirea.

-Adica tie ti se pare normal ca un frate sa fie indragostit de sora lui?reactioneaza Martin mai din urma.

-N-am zis nici asta si normal ca nu mi se pare normal, dar asta nu inseamna ca nu se poate ! Traim intr-o lume nebuna, ce vrei!

-Sa nu mai aberezi, Devonne.

-Stii ceva, Martin?Habar n-am de ce dracului ti-am zis. Esti prea incuiat!Devonne a plecat repede de langa el fara sa-l priveasca macar, dar nici Martin nu s-a sinchisit sa se duca dupa ea. La randul lui a pornit-o direct in drum spre casa….

Deci cam asa e, prietene, aberatiile se pierd in lumea asta nebuna. Orice ai zice, oricat de stupid ar suna tine bine minte ca e perfect posibil. Este posibil sa ploua cu soare, sa iubesti si sa urasti o persoana in acelasi timp, sa vrei si sa nu vrei…ei bine de ce sa nu fie posibil ca un frate sa simta o pasiune pentru sora sa. Societatea si-a pierdut deja orice drept in fata vietilor noastre.

…………………………..

Capitolul 1

La varsta asta poti gresi asa usor. Doar privind in dreapta, pasind spre stanga si uitand de lume viata ta ti se poate transforma intr-o situatie complicate. Dar ce ramane in spatele nostru oare, astazi, mai conteaza?Ronnie si Chris, Devonne si Martin, Taylor si multi altii trebuie sa gaseasca o salvare, resimtind lumina care sa le incurajeze viata…Vor reusi?Vor putea descoperi ei fericirea ascunsa in spatele norilor?

Facem răul pentru că nu-l cunoaştem, nu-l simţim.

Parcă innebunise. Ronnie, dintr-o fetiţă răsfăţată ajunsese a fi chiar femeia slabă şi neincrezătoare in ea, in ceea ce cu siguranţă reuşea daca n-ar fi renuntat.

-Ai simtit vreodata ca oricat demult ai incerca si oricat de mult te-ai stradui sa reusesti ceva…asta nu se va intampla?Eu da….

In faţa oglinzii aveau loc toate aceste scene ale terorii. Stătea parca căptuşită acolo, insa nu binevoia să-şi ridice capul, privindu-şi reflexia din oglinda.De ce oare?Ii lipsea increderea in sine, stăpanirea, insă mai ales CURAJUL. Stăpan pe destinul lui, e acela care traieşte impăcat cu imaginea sa din oglindă.

-Ronnie! Ronnie, ce e cu tine, o striga prietena sa Devonne care intrase in grabă in camera ei.

-Azi se face un an….Ha, a trecut un an, suspina ea.

-Decand?intervine sora sa , Taylor, intrand si ea in camera.

-L-am omorat!L-am omorat pe Paul!

Dintr-o dată avusese loc explozia. Era şi momentul…deja Ronnie nu se mai putea abţine. Groaznic este faptul să fi silentios atunci cand simti cu adevărat nevoie sa url!Atunci cand te simţi pierdută prin amintiri…strig-o tare!
-L-am omorat!Ma urasc!arunca pernele in cele două fete, semn că ele ar trebui sa plece. Doborase prin aruncarea mainilor toate fardurile aflate pe masa din jurul oglinzii…şi la final se prăbuşeşte in mijlocul camerei.

-Taylor, mi se pare mie sau Ronnie innebuneste pe zi ce trece mai tare?

-Nu stiu, Devonne…uita-te la ea, nu mai poate fi controlata.

Cele două fete continuau s-o privească pe Ronnie care parcă nici nu mai trăia . Era genul de fată care uneori n-avea putere nici să plangă.

…………………

-Chris, te ador!

-Gata, Ann!o respingea el.

-Dar eu te ador. Haide, Chris, mai ramai putin.

Ann il săruta…iar Chris intr-un final se lasă, tipic lui. Deşi toata scena avea loc in plină stradă cei doi continuau să se sărute din ce in ce mai pasional. Momentul lor este intrerupt de telefonul lui care suna. Era Taylor.

-Ha, uite cine suna. Ma intreb ce-a mai facut nebuna aia, ii răspunde,Buna, Taylor.

-Chris, nu ştiu ce să mă fac cu sora noastră.

-Iar a inceput cu crizele ei?

-Da…e de nerecunoscut. Stă in mijlocul camerei si se leagănă. Nici măcar nu mai plange.

-Pf, nu stiu ce-i cu ea. Are crize si crize….

-Astăzi se implineşte un an…decand….

-Ah!De ce nu intelege o data ca nu-i vina ei? Taylor, ti-am zis ca a trebuit s-o ducem la doctor inca de pe atunci.

-Aşa e, dar n-aş fi vrut să afle mama si tata. Ar zice ca nu suntem destuli de responsabili ca să avem grijă de ea.

-Noi nu suntem responsabili?Ronnie e mult prea sensibila. Uite, vin acum acasa si lamurim totul.(inchide)

S-a despartit de Ann dandu-i un scurt sărut rece pe buze…după care a luat-o repede inspre casă.

………………

-Si cand ma gandeam ca avea sa-si revina, comenta Chris intr-un colt al camerei privindu-si sora.

Ronnie avea numai momente si momente. Erau clipe in care se invionvatea din nou din cauza mortii lui Paul, iar in altele isi revenea total traindu-si viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic rau.

Imaginea blestemata prezenta in casa familiei Riveras ne putea impresiona pe noi toti, acordandu-ne o lectie de prima clasa prin care sa-ntelegem ca atunci cand gresim viata noastra poate atarna de un fir de ata. Taylor si Devonne o privea disperata pe Ronnie, care statea in mijlocul camerei si privea intr-un gol, fara ca macar sa-i observe pe ceilalti. Am mai spus…Ronnie a mai trecut prin asemenea crize in care se rupea treaza de realitate.

-E nebuna!striga Chris asa de tare incat a facut-o pe sora lui sa reactioneze.

Aceasta s-a ridicat brusc intorcandu-si privirea spre el.

-Tu….Din cauza ta….Paul a murit!L-ai omorat!se citea in mod evident ura din ochii ei cand vorbea cu fratele sau. De ce?De ce ai vrut sa moara?El ma iubea mai tare ca tine!

-Chris…ce tot zice?tremura Devonne ascultand cu atentie acuzatiile aduse de Ronnie.

Ce-i drept, de la moartea lui Paul Ronnie nu mai rezista sa petreaca mult timp in compania lui Chris, devenea agitate, se albea la fata iar peste doua minute pleca….Lucrurile astea se-ar lega. Mai ales ca el n-a fost tocmai usa de biserica. Pentru un pusti de 16 ani lista rautatilor sau a gandurile negre era foarte mare. Dar totusi…de la asta pana a avea ceva de a face in moarte lui Paul…era cale lunga.

-E nebuna!Intai zice ca ea l-a omorat, acum ca eu….Te rog, toata lumea stie ca Paul s-a sinucis.

-Nu stiu ce sa cred, adauga Devonne.

Defapt Taylor era cea care simtea ca innebuneste si ea vazand starea in care se afla Ronnie. Perfectionista familei nu suporta astfel de situatii….

-Pana aici. Eu sun doctorul, iar.

-Nu!riposteaza Chris printr-un tipat naucitor.

-Ce s-a intamplat?

-Stiti doar ca pot si eu s-o calmez. Am mai facut-o de atata ori.

-Nu sunt asa sigura, ai auzit ce acuze ti-a adus,riposta Devonne.

-Devonne, lasa-l. Stie el ce face, zicea Taylor.

Intr-un final cele doua fete ies din camera, lasandu-i pe Ronnie si pe Chris singuri. Ea a vrut sa riposteze, mai avea putin si-l lovea cu ceva, insa acesta s-a apropiat de sora sa si a sarut-o cu salbaticie. Aceasta se lasa intr-un final si raspunde sarutului cu aceeasi pasiune salbatica . A scos o seringa din geaca dupa care i-a inzestrat doza lui Ronnie.

-Pentru binele tau, surioara.

-Binele meu….repeta acest lucru dupa care s-a intins pe pat privindu-l atenta si surazandu-i usor…

Drogul isi facuse efectul deja, iar Ronnie ametise aproape de tot. Era si pacat ca fratele sau sa nu profite de momentul de cadere al ei. Asta e normal in viata….In momentele de slabiciune, toata lumea profita de tine si de starea ta, asta ii spusese si Paul lui Ronnie in momentele lor de intelegere.

Intre timp Chris a dezbracat-o ramanand amandoi complet goi, acoperiti doar de un cearceaf de un alb imaculat aflat pe patul nefacut al lui Ronnie. Se innoptase de mult, iar nimeni nu i-a deranjat. Probabil Devonne a plecat la serviciu, iar Taylor s-a inchis in camera ei ocupandu-se de invatat si in fond, Taylor chiar avea incredere in Chris. Libertatea asta i-a permis lui timpul in care ii saruta fiecare particica a corpului, pipaindu-i pielea fina, cica ‘iubind-o’ cum cei drept…de multe ori in ultimul an a facut-o. Insa in seara asta pur si simplu n-o putea lasa pe Ronnie fara vre-o amintire. A luat un briceag din geaca aflat pe podea si a inceput s-o taie usor pe mana si pe spate. Starea ei de inconstienta totala nu-i permitea sa reactioneze in niciun fel. Singura poate si-a facut tot….Pasiunea obsedanta pe care Chris o simtea pentru Ronnie a distrus totul…si pe ea si pe Paul si tot ce au construit ei cu grija si cu dragostea. Noapte aia…noaptea aia…..noaptea aia….Ah, afurisita noapte!

Prietene, egoismul e una,pasiunea a alta. Insa cand pasiunea si egoismul se impreuna nu iese decat faramite de dragostea(poate) si multa-multa suferinta.

In spatele norilor

I never thought that it will be easy

Cause we both are so distant now…

And the walls are closing in on us

And we’re wondering how.

No one has a solid answer

But just walking in the dark

And you can see the look on my face

It just tells me apart.

Starring:

Demi Lovato-Ronnie Riveras

Justin Bieber-Chris Riveras

Maite Perroni-Taylor Riveras

Miley Cyrus-Devonne

Joe Jonas-Martin

Taylor Momsen-Ann

Nick Jonas-Paul(+)

PARTEA a 4-a

Împărtatul Irod (îşi face apariţia din spatele bradului, înconjurat de trei ostaşi care ţin legaţi cu sfoară câţiva copii, strigând): Porunca mea regească, vreau ca să se împlinească: Nici un prunc să nu mai fie în a mea împărăţie ce-o voi stăpâni în veci.
Copiii (în cor): A venit în asta ziuă Domnul Sfânt pe aceast pământ ca s-aducă mântuire, bucurie, izbăvire de păcate la tot omul bun şi sfânt. O, Iroade, fie-ţi milă de copiii care plâng!!!
Hangiu/Moş Crăciun (dă să plece cu desaga plină de daruri pentru copii şi se izbeşte de Împărtatul Irod): Ce mai nebun împărat! Măi, Iroade împărate, te-ai umplut de răutate. Mare ruşine să-ţi fie că îi chinui pe copii. Dacă nu o să le dai drumul o să mori, neruşinat.
(Irod se prăbuşeşte la pâmânt. Moş Crăciun strânge în braţe copiii legaţi cu sfoară!). Voi copii, din toată lumea, de acum să ştiţi că eu, drept răsplată pentru faptul că am devenit mai bun, voi veni pe veci în case, strecurându-mă pe horn. O s-aduc mulţimi de daruri, iar voi veţi şti mereu că tot ce Moşul v-aduce îi datoraţi lui Dumnezeu.
Toate personajele din piesă (în cor):
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.

Sculaţi, copii, degrabă,
Şi-n calea lui cântaţi
Cu cei buni este Domnul
Sculaţi, copii, sculaţi.


Sursa

PARTEA a 3-a

Povestitorul: Răsună blând spre seară al clopotelor cânt. Vine, vine, iată… Iisus pe-acest pământ. Magii i se-nchină, păstorii de asemenea, iar, îngerii din-ceruri Îl apără de rele.
Craii (îngenunchind în faţa ieslei) în cor: Doamne, Împărate sfinte, primeşte a noastră cinste, te rugăm ca să primeşti, de la noi, daruri cereşti.
Gaşpar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Aur, că eşti împărat!
Melchior (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar (aşază darul la picioarele Fecioarei Maria): Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!
Craii în cor: De pomenire să-ţi fie, la tot neamul omenesc şi poporul creştinesc.
Fecioara Maria (fericită pentru Naşterea Mântuitorului, face o urare tuturor celor adunaţi în jurul ei): Această zi preasfinţită, sărbătoare preamărită, s-o petreceţi toţi cu bine. Pentru-a vostră-nchinăciune, s-aveţi zilele senine. Darul mântuirii l-aţi aflat!
Femeia hangiului (supărată): Asta e valabil şi pentru mine? Eu toată viaţa am făcut doar rău altora, sunt plină păcate. Har mântuitor, viaţă veşnică. De asta am nevoie neapărat. Cu cât îl pot cumpăra? Mie nu-mi trebuie nimic gratis. Eu întotdeauna plătesc cum se cuvine. Îţi voi da măgarul tău înapoi. Ce zici? Îl primeşti?Fecioara Maria (râzând, arată spre pruncul din braţele ei): El a plătit deja în locul tău, ca tu să îl poţi avea. Femeia hangiului (strigând după hangiu, care apare somnoros de după brad): Vino-ncoa, bărbate! De asta ar avea nevoie şi bărbatul meu! Eu aş dori puţină mântuire şi pentru el.
Hangiu (buimac de somn şi speriat de prezenţa magilor întinde mâna spre aurul dăruit de magi, dând să-l bage în buzunar): Dar poate că bucata asta de aur… Ce crezi, nu mi-ar fi mai de folos decât mântuirea?Femeia hangiului: O, bărbate! Iar te umpli de păcate. Unde-i sufletul din tine?
Hangiu: Ce ai tu de-a face cu sentimentele mele? Asta e problema mea. (către bătrânul Iosif) Las măgarul pentru aur! Facem târgul?
Gaşpar (privind cu tristeţe la hangiu): Dar eu nu vreau să vă dau cadoul meu dumneavoastră, ci acestui prunc minunat! Îngere prealuminat, fă ceva!
Îngerul cu steaua (către hangiu, punându-I bagheta cu steau pe umăr): Tu şi nevasta ta nu aveţi copii, dar de acum înainte toţi copiii din lume vor fi în grija ta în noaptea de Crăciun. Tu vei fi cel care le va face cadouri copiilor. Priveşte sub brad! An de an, când va sosi Crăciunul, de-acum şi până-n veci, vei împărţi cadouri copiilor din lume. Cât timp, în case, s-aprind calde lumini, se vor auzi colinde despre minunea sfântă, de-aici, din Bethleem. Copiii vor sta în jurul pomului de crăciun îmbrăcaţi cu haine frumoase, aşteptându-te pe tine şi zâmbind unii la alţii. Să ai grijă să îi faci de ce în ce mai fericiţi!
Hangiu (cuprins de o căldură deosebită şi căzând mut de uimire la picioarele îngerului): Simt că ceva lipsea până acum din viaţa mea. Întotdeauna am avut o senzaţie de neîmplinire, de dezamăgire. Dar poate că darul tău… Ce crezi, m-ar putea ajuta?
Îngerul cu steaua: Tu, Moş Crăciune, vesel, vei sosi de prin nămţi de-acum până-n vecie plin de bucurie şi vei duce daruri multe la fetiţe şi băieţi!
(corul cântă colindul: “Moş Crăciun”)

PARTEA a 2-a

Hangiu (se apropie de iesle, însoţit de trei păstori): Ce se-mparte aici femeie?
Femeia hangiului (cu teamă): Eeee, nimic, bărbate. Vorbe multe şi deşarte.
Hangiu: Atunci de ce mai eşti încă aici? Treci că avem multă treabă. Uite, au venit păstorii cu vitele de la păscut şi vor să le bage-n grajd.
Primul păstor (către ceilalţi doi): Este exact aşa cum ni s-a spus.
Al doilea păstor: Aşa e! Aşa e! Pe câmp, îngerii au coborât şi din somn ei ne-au trezit…
Al treilea păstor: … Îndemnându-ne să mergem, vitele să le aducem ca să facă-n grajd căldură, pruncului ce pe lume va să vină.
Hangiu (certându-i pe păstori): Ce tot îndrugaţi. Haide! Treaba terminaţi. Vitele în grajd băgaţi, după ce le adăpaţi şi apoi, … plecaţi, plecaţi.
Primul păstor (către hangiu): Pe câmp, parcă, din a Cerului întins, o stea sfânta s-a desprins.
Al doilea păstor (către femeia hangiului): Îngeri mulţi au glăsuit, după cum s-a proorocit, că sorocul s-a-mplinit!
Al treilea păstor (către Fecioara Maria): Într-o iesle cu mioare, venit-a vremea să coboare în astă lume muritoare, un prunc sfânt, dumnezeiesc.
Fecioara Maria: Nu vă temeţi! Apropiaţi-vă! Chiar în ieslea asta-n care, aţi adus ăste mioare, ce căldură o să ţie, vă vestesc cu bucurie, Naşterea ce va să fie.
Primul păstor: Maic-a pruncului ceresc, am venit să străjuiesc şi la vreme să slujesc! Vom rămâne-aici la noapte să veghem această iesle. Nu-i aşa, fraţi, păstori?
Al doilea păstor: Noi păstorii ce pe camp, vitele păzim cu sârg, vom veghem pe mai departea la minunea ce se-ntâmplă-n această sfântă noapte.
Hangiu (strigând nervos la ei): Cu-a cui voie?
Al treilea păstor: Măi, hangiule avar, de minune n-ai habar. Dai din gură în zadar! Lasă oamenii în pace! Du-te la culcare.
Femeia hangiului (încercând să calmeze atmosfera): Mergi, bărbate, la culcare.
(Cu toţii adorm în faţa ieslei, în timp ce corul cântă colindul:
“O ce veste minunată”)

PARTEA 1

Povestitorul (ridicându-se de pe scaun şi adresându-se publicului): În acea vreme, Bethleemul era în fierbere. Târgul era plin de oameni care se grăbeau, se împingeau să ocupe câte o gazdă şi să-şi termine treburile importante pentru care fuseseră chemaţi de conducătorii vremii în acest oraş. Nimeni nu a luat seama la bărbatul grijuliu şi femeia însărcinată care tocmai sosisere, căutând şi ei, la rândul lor, un loc în care să înnopteze. Priveau neliniştiţi mulţimea oamenilor grăbiţi să-şi găsească un loc unde să-şi un adăpost peste noapte. Apoi, s-au oprit în dreptul unui vechi han, bătând sfios la uşă. Dinăuntru se auzi o voce morocănoasă care le-a zis:
Hangiu (cercetându-i cu o privire arogantă din cap până în picioare): Aţi venit să cerşiţi un loc de odihnă?
Bătrânul Iosif: Să cerşim?!
Hangiu (pe un ton tăios): Las` că vă ştiu eu pe voi ăştia! Vreţi să primiţi totul numai din milă. Ce aş putea primi de la voi pentru un pat pe care să vă întindeţi oasele obosite de drumul lung şi istovitor? Poate că numai praful de pe picioarele voastre … Ha, ha, ha… (râzând).
Bătrânul Iosif (privind cu amărăciune la Fecioara Maria): Mi se pare că aici nu găsim nimic din ce ne-ar trebui nouă. Hai să mergem mai departe (dau să plece, întorcând spatele hangiului).
Fecioara Maria (privind cu ochi rugători pe bătrânul Iosif): Dumul lung şi-obositor, printr-un neam neprimitor, tare mult mă-ngrijorează, Iosif. E târziu, sunt obosită şi mă simt şi prigonită de a lumii răutate.
Femeia hangiului (cercetând cu milă pe cei doi care dau să plece): Ia, staţi aşa!! Mi se pare că eşti pe calea de-a naşte, femeie. Unde să pleci? N-o să mai găsiţi nicăieri vreun loc în care să vă plecaţi capul; e întuneric şi frig de îţi îngheaţă pielea pe tine. Uite, vă propun un târg! Dacă îmi lăsaţi măgarul vostru, vă dau voie să înnoptaţi în grajd la noi. (apoi, adaugă cu ironie în glas) Iar, când s-or întoarce păstorii cu vitele, nu veţi duce lipsă nici de căldură. Puteţi merg şi înnopta acolo. (Către Fecioara Maria, făcând cu ochiul şi împingându-o obraznic cu umărul) Ce zici?
Fecioara Maria (ca pentru sine, aşezându-se împreună cu bătrânul Iosif în dreptul ieslei, sub brad): Ei se mulţumesc c-un măgar în loc să se bucure de darul special pe care, în această noapte, îl va primi întreaga lume: Naşterea lui Mesia.
Femeia hangiului: Pai, ce altceva puteţi să îmi daţi voi mie? Din câte văd, nu aveţi nici măcar o desagă. Cât despre copiii, nu ne plac; nici mie, nici hangiului. Sunt prea gălăgioşi.
Fecioara Maria: Nu înţelegi nimic! E vorba de cu totul altceva; despre un cadou dumnezeiesc. Aşteaptă, doar, miezul nopţii. Când se va-mplini sorocul, după cum a spus proorocul, în astă lume muritoare, într-o iesle cu mioare, Mesia va să pogoare din al Cerului lăcaş.
Femeia hangiului: Încearcă să ademeneşti pe alţii cu poveştile tale. Cât despre mine, mă mulţumesc şi cu măgarul vostru. Sunt femeie muncită şi neodihnită. N-am vreme să umblu noaptea să caut prin iesle cine ştie ce nimicuri. Pe mâine dimineaţă! Mă duc să mă odihnesc.
Bătrânul Iosif (întinzând o pătură pe care să see aşeze Fecioara Maria): E încă în putere şi nu o interesează viaţa veşnică. Nu te necăji, Maria. E prea simplă să priceapă lucruri minunea din această noapte.

Scenetă de Crăciun: O POVESTE DE CRACIUN

Distributie: Povestitor, Moş Crăciun, Fecioara Maria, Bătrânul Iosif, Hangiul, Femeia hangiului, Trei păstori, Trei magi, îngerul cu steaua, copii

Cadru:
Într-o parte a scenei este ieslea amplasată sub tradiţionalul brad de Crăciun. În partea opusă, sunt două scaune pe care stau un preot şi un povestitor. Sceneta începe cu cei doi vorbind unul cu altul, în timp ce restul personajelor vor intra în scenă treptat
Preotul: Şi iarăşi e Crăciunul. O grămadă de lucruri de făcut. Dar ar trebui să-mi fac timp şi pentru acesta. Eşti aici din aceeaşi cauză ca şi mine?Povestitorul: Dar tu din ce cauză eşti?
Preotul: Ca să văd din nou povestea Crăciunului…. Sceneta cu Naşterea Mântuitorului nostru Hristos.
Povestitorul: Rămâi aici! Cred că se vede bine din acest loc. Este un loc excelent, iar piesa tocmai începe.

Sceneta Craciun - Darul meu pentru pruncul împărat

Scenetă pt. sărbătoarea naşterii Domnului

“Darul meu pentru pruncul împărat”

Personaje: Ana fetiţa săracă, trei magi, trei păstori, cor de îngeri (7-10 copii), Iosif şi Maria, povestitorul.

Ana stă pe o cutie de lemn şi plânge)

Povestitorul: Ana era singurul copil al unei familii foarte sărace care locuia într-un sătuc de lângă micuţul oraş Betleem.
Problema cea mai mare a Anei nu era sărăcia, ci faptul că în anul care s-a scurs i-a murit şi tatăl, iar acum nu mai avea pe nimeni. Mama îi murise la naştere şi de atunci tatăl ei a crescut-o cu mare grijă şi iubire chiar dacă a trebuit să muncească din greu, iar în sătucul în care trăiau se găsea foarte greu de muncă. De câteva luni, de când a rămas singură, Ana a trăit mai mult din mila oamenilor din sat care îi mai dădeau când şi când ceva de mâncare. Cu toate ca avea doar nouă ani, Ana învăţase să se îngrijească singură. De multe ori îi ajuta pe oamenii din sat la treaba din gospodărie iar oamenii îi dădeau mâncare, hăiniţe şi câteodată chiar şi câtiva bănuţi. Ana nu a răbdat foamea niciodată şi nu se putea plânge că nu are mâncare sau alte lucruri de care avea nevoie, fiindcă oamenii din micuţul sat se îngrijeau ca fetiţa să nu ducă lipsă. Cu toate acestea inima fetiţei era foarte tristă, şi de multe ori vorbea despre tristeţea ei în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

Ana: ( în timp ce plânge)
- eu nu am pe nimeni…..mama a murit, acum şi tata s-a dus, nu este nimeni care să mă iubească, nimeni care să aibă grijă de mine, sunt singură şi nu am nici un motiv de bucurie.
- De ce Doamne?…de ce nu am şi eu o familie,… pe cineva care să vorbească cu mine, fraţi care să se joace cu mine,.. de ce nu am şi eu pe cineva care să mă iubească.

(trei păstori se apropie şi vorbesc între ei)

Păstorii:
- Ce veste minunată !!! fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră.
- Haideţi să ne grăbim, să ajungem cât mai repede la staulul despre care ne-a vorbit îngerul.
Ana: -Un înger? Despre ce vorbesc aceşti păstori?
- Să alerg după ei şi să-i întreb.
- Hei păstorilor, aşteptaţi puţin, vreau să vă întreb ceva ! Ohh, ce repede merg, hei aşteptaţi…….au plecat.
- Nu pot să mă duc după ei fiindcă nu stiu unde s-au dus şi îmi este frică, este prea întuneric afară.

( Ana se duce şi se aşează din nou pe ladă şi stă câteva momente îngândurată )

Ana: - Oare despre ce vorbeau acei păstori? Un înger, care le-a spus ceva important?
- Parcă l-am auzit pe unul dintre ei spunând că un înger li s-a arătat şi le-a spus că Fiul lui Dumnezeu s-a născut în noaptea asta într-un staul din apropiere. Nu ştiu ce să mai cred, însă păstorii păreau foarte bucuroşi ,…şi grăbiţi în acelaşi timp.
- Mă întreb, ce se întâmplă oare?
Povestitorul: - In timp ce Ana se gândea cu uimire la ce au spus păstorii, pe drumul care trecea pe lângă căsuţa ei au început să se audă din nou voci.

( trei magi vin călări pe cămile, vorbind între ei cu înflăcărare )
( Ana merge să vadă cine vine pe drum la ora asta târzie)

Magii: - Cred că nu mai avem mult de mers. Steaua pare foarte aproape de acest loc.
- Abia aştept să-L văd pe prunc, să mă închin înaintea Lui şi să îi dau darul care l-am adus special pentru acest prunc sfânt.
- Da, şi noi aşteptăm cu nerăbdare să ajungem cât mai repede. Să ne grăbim.
Ana: - Hei,..staţi puţin !!! Unde mergeţi aşa grăbiţi în miez de noapte?… şi despre ce prunc sfânt vorbeaţi,… şi cine sunteţi ?
Magii: - Bună seara fetiţo! Ce faci la ora asta târzie afară?
Ana: - Bună seara ! am auzit că vine cineva pe drum şi ieşit repede să văd cine este, … fiindcă puţin mai devreme au trecut pe aici câţiva păstori care erau foarte grăbiţi, şi i-am auzit vorbind despre un înger care le-a spus că în noaptea asta s-a născut fiul lui Dumnezeu.
Magii: - Pentru asta am venit şi noi ! să îl vedem pe acest prunc, să ne închinăm lui şi să-i dăm darurile care i le-am adus, căci pruncul acesta este special. Noi venim din răsărit, dintr-o ţară foarte îndepărtată. Pe când eram în ţara noastră am văzut că a apărut pe cer o stea nouă care strălucea foarte tare. Atunci ne-am uitat în cărţi şi am citit despre o profeţie care spunea că în oraşul Betleem se va naşte fiul lui Dumnezeu Când am văzut steaua am ştiut că profeţia pe care am citit-o s-a împlinit şi fiul Lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră în chip de copilaş.
- Acum suntem foarte aproape, căci iată că steaua care ne-a condus din ţara noastră până aici, s-a oprit deasupra Betleemului, nu foarte departe.
Ana: - Ooo…! ce veste minunată; vreau să vin şi eu cu voi, mă luaţi vă rog ?
Magii: - Te-am fi luat, dar nu mai avem loc pe cămile şi trebuie să plecăm acum, fiindcă vrem să ajungem cât mai repede la prunc.
- La revedere şi numai bine fetiţo.

( magii se îndepărtează încet, încet)

Ana: - Iar am rămas sigură…..Ohhh… Aşa de mult aş fi vrut să merg şi eu cu magii. Şi uite ce frumoasă este steaua pe care mi-au arătat-o; cum de nu am observat-o până acum?
- Cred că se întâmplă ceva neobişnuit în această noapte!..mai întâi păstorii care erau aşa de bucuroşi şi grăbiţi, iar acum aceşti magi care au venit dintr-o ţară îndepărtată ca să se închine pruncului despre care au zis că este fiul lui Dumnezeu.
Povestitorul: - Ana nu mai ştia ce să creadă; prea multe lucruri uimitoare se petrecuseră într-un timp atât de scurt. Inima fetiţei era umplută de curiozitate şi uimire. S-a aşezat pe lada pe care stătea de multe ori atunci când se gândea, şi dintr-o dată parcă a început să se audă în depărtare un cântec frumos care răsuna tot mai tare.

( un cor de îngeri apare lângă iesle cântând – Clorie s-a născut Mesia)

Ana: - Ce se aude? … parcă e un cântec; dar cine cântă acum la miezul nopţii?
- Se aude din direcţia în care au plecat păstorii şi magii. Ce cântec frumos!!!
Povestitorul: - Fetiţa era cuprinsă de o bucurie cum nu mai avusese niciodată. Dintr-o dată i-a venit o idee.
Ana: Ştiu că e-ntuneric, însă mă voi duce şi eu spre locul unde luminează steaua. Vreau să văd ce se întâmplă; .. vreau sa-l văd şi eu pe prunc…
- Dar stai puţin!…magii au zis că i-au adus daruri. Da..! nici eu nu mă pot duce cu mâna goală. Dar ce să-i duc pruncului?
Povestitorul: După ce s-a gândit câteva momente, Ana şi-a dat seama că nu are nici un lucru mai de valoare pe care să il poată duce acestui prunc special, cum il numiseră magii
Ana: - Eu sunt săracă, ce aş putea să îi duc pruncului, care este fiul lui Dumnezeu?
Povestitorul: - Dintr-o dată faţa fetiţei s-a luminat.
Ana: - Ştiu ce voi face!… nu am aur ca şi magii sau alte daruri preţioase, dar o să merg să-l văd pe prunc, o să mă închin înaintea Lui şi o să îi ofer inima şi viaţa mea.

( Ana pleacă la drum bucuroasă )
( Ana se apropie de staul )

( Ana se apropie încet de iesle şi îngenunchiază)

Ana: - Pruncule drag…… eu sunt o fetiţă săracă şi nu am putut să-ţi aduc un dar, însă vreau să îţi dau ce am eu mai preţios; inima şi viaţa mea vreau să ţi le dau ţie prunc sfânt şi vreau să-ţi mulţumesc pentru că ai venit în lumea noastră ca să ne aduci lumina şi viaţa adevărată. Îţi multumesc că ai venit ca să ne eliberezi de păcate, să alungi întunericul din vieţile noastre şi să ne dai prin credinţa în tine o viaţă fericită.
Povestitorul: - În timp ce toţi stăteau uimiţi în jurul pruncului, iar Ana îi mulţumea Lui Dumnezeu pentru iubirea pe care şi-a arătat-o prin faptul că L-a trimis pe fiul Său în lumea noastră ca să ne aducă viaţa, un cor de îngeri lăuda pe Dumnezeu în noaptea aceea plină de bucurie.
Corul de îngeri: - Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.

scenata primita de la: Tomescu Adrian

Pics new of Bubby

Friendship[4]

Friendship[3]

We sign our cards and letters BFF
You've got a million ways to make me laugh
You're lookin' out for me, you've got my back
It's so good to have you around
You know the secrets I could never tell
And when I'm quiet you break through my shell
Don't feel the need to do a rebel yell
Cause you keep my feet on the ground
You're a true friend
You're here till the end
You pull me aside
When something ain't right
Talk with me now and into the night
'Til it's alright again
You're a true friend



Prietenii ramân prieteni. Cei care nu ramân... înseamna ca n-au fost...

Haha, viata-Andra Becheru

Am ajuns sa iubim averea mai mult ca spiritul,

Refuzam categoric sa ne aducem aminte de timpul

In care ne tineam mana de mana

Si impreuna credeam in patrie romana.

Azi, ne omoram pe cat posibil.

Demnitatea nu mai e un lucru credibil

Mori acum…Nimanui nu-i pasa

Mori aici….ramai la tine acasa.

Casa asta nu-i cunoscuta nici prin grai,

Nici prin sperantele pe care le ai.

Casa asta e defapt

Un pariu castigat.

Haha, viata ce ne faci tu!

Mori acum, in spate sunt eu….

Culegand amarul din sufletul tau.

Haha, speranta!
Pleaca de la mine,

Vreau doar sa ma asez la masa…

Si sa nu te mai port in mine.

De altfel, la ce bun sa ai sperante?

Cand oamenii astia te injunghie

Si ti le distrug…

Si se bucura sa te vada distrus.

For Bubby

Mda, Bubby saptamana asta s-a simtit cam rau. Slava Domnului, acum e mai bine si speram sa se insanatoseasca!:X
Cateva cadouri de la mine, pentru el!

Prima iubire, vesnic in anonimat

Inchid ochii ca sa pot sa trec mai departe,

Singuratatea ma asteapta daca voi mai cauta perfectiune!

Friendship[2]

Black Rose Garden

N-am crezut niciodata ca va fi usor

Pentru ca amandoi suntem asa de departati acum.

Nu stie nimeni raspunsul corect

Iar eu ma indrept spre intuneric

Si asta se vede pe chipul meu, dupa cat te-am plans.

Si ne certam, ne raneam

Si plangeam

Si-ncercam incontinuu…

Este impotriva mea si este impotriva ta

Insa sper ca ne vom intalni undeva la mijlocul drumului

Spre gradina cu trandafiri negrii.

Inapoi spre gradina cu trandafiri negrii...

Dragul meu, erai mereu langa mine

Dar acum, tii sa pleci de-aici.

Zi-mi cum as putea sa fiu normala intr-un fel?

Mi-ai spus ca asta e cel mai bine

Atunci de ce plang acum?

Esti atat de departe desi am atata nevoie de tine.

Si luptam, impotriva tristetii

Si tot plangeam si plangeam.

Si traiam si invatam

Si plangeam si plangeam si tot plangeam.

Cand ne-aminteam de gradina cu trandafiri rosii.

Cand nu exista cale

Pe care sa-ti limpezesti inima

Sa lasi petalele de trandafiri sa curga

Inseamna ca e timpul sa incepi de la zero.