luni, 1 noiembrie 2010

Sceneta de Craciun[4]


SCENA 5

Tânăra 3- (intră scriind o scrisoare. Arată neîngrijit, disperată. Mimează scrisul şi citeştecu voce tare) Dragă mamă,
Îţi scriu acum în ultima zi a vieţii mele ca să îmi iau rămas bun. Îmi pare rău că nu am fost fiica pe care ţi-ai dorit-o. Am mers din greşeală in greşeală şi acum am ajuns într-o situaţie fără ieşire. Ştii că aveam doar 15 ani când am început-o cu discoteca şi băieţii. Am fost crescută independentă şi apoi nişte întâlniri şi seri cu muzică nu mi se păreau o greşeală aşa mare. La scoală nu am avut chemare. Ce rost avea? Pe la 17 ani ştiam deja că prostituţia este cea mai bănoasă meserie. Totul ar fi mers bine dacă nu-l întâlneam pe Ovidiu. El m-a iniţiat în tainele furatului şi tot el mi-a pus prima dată droguri în mână. La început am fost doar curioasă, doar toţi de la DiscoDJ luau iarbă. Îmi pare rău că ai trecut prin toată ruşinea aceea când te chemau pe la politie şi pe la tribunal.
Îmi era milă de tine dar nu mai aveam ce face - eram dependentă şi aveam datorii. M-ar fi omorât daca ieşeam din afacere. Tu şi tata nu aţi observat, dar să ştiţi că eu am luat lanţul de aur şi verigheta din cutia de bijuterii lăsată de bunica. Le-am dat pe două doze. Erau o amintire frumoasă şi ştiu că tu, mamă, voiai să mi le dai la nuntă. Dar am înţeles că nici căsătoria nu-i de mine; ce mamă ar fi avut copiii mei?
Să nu crezi ca nu mi-am dat seama cât de mult greşeam. Am şi eu o conştiinţă pe undeva. Nu-mi explic, pur şi simplu nu am putut să mă schimb. Mă uit la fetele de vârsta mea şi nu-mi vine să cred unde am ajuns eu. Am dat vina pe noroc, pe soartă, dar nici eu nu mai ştiu ce este. Nu are rost să mai cheltuiţi pe doctori şi pe medicamente cu mine. Nu sunt nebună, dar drogurile îmi conduc acum viaţa. Nu mai e nici o speranţă. Sunt obosită şi deprimată. Nu-mi mai place nimic, viaţa mea nu mai are rost. V-am făcut destul rău vouă, rudelor şi prietenilor mei adevăraţi.
Nu îndrăznesc să vă rog să mă iertaţi, pentru că ce am făcut nu merită iertare. Nu-mi rămâne decât sa-mi iau viaţa ca să scăpaţi de o pacoste, de o epavă. (plângând) Rămâneţi cu bine, cu drag Angela. (aşează scrisoarea undeva in faţa scenei, rezemată de ceva) Sper s-o găsiţi aici după ce eu…
Scoate plângând un cuţit, dar când vrea să se sinucidă, intră Mirela.

Mirela: Stai! Nu face asta! În numele lui Isus, opreşte-te!

Tânăra 3- Scuteşte-mă puştoaico cu predici religioase în momentul acesta. E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea. Oricum, ce Dumnezeu e acela să mă mai ierte pentru tot ce am făcut. Vezi-ţi de biserica ta, sfânto.

Mirela: Greşeşti, nici eu n-am fost perfectă. Te cunosc de la Liceul Eminescu, veneai cu Ovidiu, distribuitorul nostru.

Tânăra 3 - (lăsând mai jos cuţitul) Ia stai, de unde-l ştii tu pe Ovidiu? Şi ce-i povestea asta cu “distribuitorul nostru”?

Mirela - Ţi-am spus că n-am fost perfectă. În liceu am luat şi eu iarbă , de câteva ori Extasy, când nu aveam bani pastile amestecate cu alcool. Îl ştiu şi pe Ovidiu, şi pe Grasu’ şi pe cel poreclit John Ciuntu’.

Tânăra 3 – Cum? Imposibil? Şi eşti acum studentă? Ce minune s-a făcut cu tine? Deviza grupului nostru era: Toata lumea papă, nimenea nu scăpa. Tu cum ai scăpat?

Mirela - Am crezut în Cel care poate face minuni, în Cel care poate ierta şi reabilita fizic şi sufleteşte orice om.

Tânăra 3 - Prostii! Tu n-ai ajuns atât de jos ca mine. Am ajuns să-mi fie şi mie scârbă de faptele mele. N-am călcat in viaţa mea într-o biserică. Cum crezi că m-ar primi Dumnezeu la El?

Mirela- Când Isus a venit în lume, au mers la El femei şi bărbaţi care aveau sufletele putrede de păcate: desfrânate, vameşi care au înşelat, tâlhari jefuitori şi ucigaşi, farisei cu inimi necurate. Toţi au fost iertaţi şi primiţi de El. Ştiu că-ţi pare rău pentru greşelile tale, dar sinuciderea nu este o soluţie. Te va arunca într-o veşnicie de remuşcări şi groază. Pe când poţi să-I ceri lui Isus iertare şi să fii salvată.

Tânăra 3 - (pune jos cuţitul şi întreabă timidă) Chiar e posibil aşa ceva?

Mirela
: Fără îndoială; eu şi alţi tineri ca şi mine care au mers cu păcatele şi neputinţa lor la Hristos, suntem o dovadă vie a dragostei şi milei Lui nemărginite. Am crezut doar şi am luat decizia să nu mai fac şi viata mea s-a schimbat definitiv. Şi tu poţi să sărbătoreşti anul acesta un Crăciun special.
Mergi la ieslea Lui cu disperarea, deprimarea, dependenţa, păcatele tale. El este singura ta soluţie. (îi pune şi ei un cadou în mână şi o mantie şi ies din scenă)