Multe lucruri ciudate s-au petrecut in mintea mea. Fara sa-mi dau oarecum seama, in subconstientul meu se nutria un sentiment de pasiune fata de baiatul pe care mai ieri il credeam mereu aici…mereu pentru mine. Cand s-a intamplat asta?Cum de n-am fost atenta?Pe cine pacalesc niciodata eu nu-s atenta. Eu…sunt o simpla copila norooasa intr-un fel, care nu poate sa creada ca ar reusi ceva numai daca lupta cu adevarat, am fost binecuvantata cu rude si prieteni care au fost mereu langa mine cand aveam nevoie de ei. Trist ca n-am stiut sa ma folosesc de ei cum trebuie. M-am trimis intr-o incapere a singuratatii, unde imi plangeam continuu de mila, ceream iubire….ceream sa iubesc. In tot acest timp in care negura vietii imi golea sufletul de speranta….exact in acel timp, totusi, crestea in mine un sentiment…diferit pe care n-am stiut sa-l descifrez,pana acum.
Ce-a vrea sa-nsemne asta?Poate subconstientul meu s-a saturat sa vada cum ma chinui si s-a hotarat sa ma impinga de la spate pentru a realize si eu exact ce se intampla in interiorul meu. Ori pur si simplu in aceea zi am putut sa ma regasesc eu pe mine si sa realizez ce simt. Da, probabil a fost si un moment rapid de regasire.
