SCENA 3
Tânăr 2 : (intră cu un teanc de cărţi şi reviste în mână; se aşează jos şi începe să le răsfoiască) Spuneţi-mi ce este fericirea? Pentru ce trăim? Am terminat Shakespeare, Petre Ţuţea, Freud. Ia să văd ce spun acum poeţii:
“Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: “A fericirii parte,
Aceasta este: - o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie”- Ce romantic este Omar Khayyam! Exotic…
Oh, fetele… De ce oare relaţiile cu ele nu mi-au adus decât bucurii trecătoare? Iată ce mai zice poetul:
“Dacă eşti beat, fii fericit şi dacă
Iubita te alinta, fii iarăşi fericit.
Iar când visezi că nu eşti, zâmbeşte mulţumit,
Căci moartea e neantul pe veşnicia-ntreagă”.
Aoleu, lugubru. Iarăşi o să cad în depresie. Dar să mai caut în alte cârti. Poate găsesc o teorie mai optimistă: “Prietenia ne face mai fericiţi, alungă nefericirea, dublându-ne bucuria şi împărţind necazul”- Joseph Addison - asta chiar mi-a plăcut. Îmi place să petrec timp cu prietenii. Chiar astă seara o să dau un chef la mine acasă, o sa fim mulţi. Îi sun chiar acum. (scoate o agendă şi un telefon mobil) Ia să vedem – Marius - a! Am uitat că l-au luat in armată; la fel şi pe Mihai – ce să le fac dacă au terminat anul 4 cu brio. Eu îl repet de 3 ani şi încă nu mă grăbesc. Geanina şi Luminiţa- fete faine - păcat că s-au cuplat cu tipii de la Litere şi nu mai vin in grupul nostru. Pe cine altcineva să chem: am găsit - Eugen, dar nu, e sâmbătă si sâmbăta merge la meci cu Ştirbu’. Sunt stelişti. Elena s-a măritat, Cornelia învaţă pentru restanţă, Sergiu Şmecheru’ are piciorul în ghips de la încăierarea de pe faleză iar cu Gina n-am dat-o la pace. Nu pot să cred că nu mi-a mai rămas nimeni pe listă… Ce prietenie? Ce fericire? Şi când nu sunt ei cu mine, ce mă fac?
Poate că mai e vreo teorie mai realistă… (se uită iar prin cărţi)
Mirela: Teorii o să găseşti multe, dar asta nu e decât pierdere de vreme. Banii, dragostea, prietenii, drogurile, realizarea profesională, sexul, sunt numai câteva dintre ele. Le citeam şi eu mai demult şi mă aruncau mai mult in confuzie decât sa mă ajute.
Tânăr 2- Ce tot spui tu acolo? Poate nu ştii că sunt cel mai împătimit iubitor de filosofie din anul 4. Am biblioteci întregi acasă.
Mirela- La ce bun, când nu ai reuşit să răspunzi la întrebări simple ca acestea: De ce trăiesc? Ce mă poate face fericit?
Tânăr 2- Auzi la ea, întrebări simple. Sunt filosofi şi poeţi care au petrecut o viaţă încercând să răspundă la ele. Şi vine ea să-mi spună că a aflat toate răspunsurile.
Mirela - Eu nu am afirmat asta. Dar cunosc pe cineva care are toate răspunsurile pentru că este numit ADEVĂRUL şi ATOATEŞTIUTORUL. Peste puţin timp se va sărbători naşterea Lui. Decât să-ţi risipeşti viaţa citind aberaţiile altora, mai bine mergi să-L cauţi şi nu vei regreta. (Îi dă şi lui o cutie şi o pelerină). Pune aici întrebările şi frământările tale şi mergi la El.
Ies unul în stânga, celălalt în dreapta.
SCENA 4
Iuliana - (are în mână nişte reţete, acte medicale). Cine a lăsat bolile şi tot răul pe pământ? Oh, nu mai pot. Am crezut că, prin operaţie, medicii au extirpat orice urmă de cancer. Dar a revenit! Nu pot să cred că a revenit. (plânge)
Mirela - De ce plângi, Iuliana?
Iuliana- Uite-te la mine, este a treia oară când îmi revine cancerul şi medicii nu-mi mai dau şanse de vindecare. (Plânge pe umărul ei) Am crezut că a trecut. A fost coşmarul copilăriei mele, locul unde au mers toate economiile familiei. Tu n-ai cum să înţelegi: analize, internări, tratamente dureroase, chimioterapie, căderea parului. La liceu, când erau 4 ani de când analizele îmi ieşeau normale, mi-a mai apărut o tumoare. Alte lupte, alt chin şi speranţe deşarte. Mama s-a îmbolnăvit de nervi, tata şi-a găsit altă femeie şi s-a mutat. Ca acum să aflu că toate au fost în zadar şi că boala a revenit în forţă pe zone extinse, imposibil de operat sau controlat. Gândeşte-te, am 20 de ani, ar trebui să am toată viaţa înainte. De ce mi se întâmplă toate acestea? De ce mă pedepseşte Dumnezeu?
Mirela: Îmi pare râu, nu am un răspuns care să te aline. Este o dramă şi aş greşi dacă aş spune că o înţeleg, sau că vorbele mele pot avea vreun impact. Ştiu însă că Dumnezeu nu este crud sau neiertător. Un verset din Biblie, cartea din care îmi place să citesc, spune că Isus a fost străpuns pentru păcatele noastre şi că prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Am văzut la noi la biserică mulţi oameni disperaţi, cu boli fără speranţă, care s-au rugat şi s-au vindecat. Nu pot decât sa-ţi dau cutia şi pelerina aceasta acum când se apropie Crăciunul. Du-I lui Isus durerea, boala, furia ta şi nu pot decât să mă rog şi să sper că pacea şi vindecarea Lui vor veni peste tine ca această mantie.
