SCENA 2
Tânăra 1- (este îmbrăcată elegant, machiată ţipător, coafată; are în mână o oglindă, un pieptene, genţi cu tot felul de cutii de cremă si machiaje; în timp ce vorbeşte se foieşte de colo-colo, se dă cu creme, rujuri, se aranjează, apoi se uită în oglindă nemulţumită). Vai ce urâtă pot să fiu, m-am îngrăşat ca o vacă. A! Şi uite un coş! Cum de nu l-am văzut, o să-mi strice toată seara. Nicu nici n-o să mă mai iubească. Crema asta e aşa de unsuroasă. Ah, ce tragedie: am uitat sa mă epilez! Ce-o să spună colegele de la dans? Şi fermoarul mi s-a descusut - are dreptate mama să zică că sunt o puturoasă. De fapt nu sunt puturoasă, dar sunt foarte ocupată. Vecinul meu zice însa că arat grozav la vârsta mea. Nelu mi-a spus că sunt chiar frumoasă. Dar uite cum îmi stă părul! E un dezastru, nici o culoare nu prinde bine. Arăt ca o proastă. Da, are departe proful de Mate să mă facă întârziată mintal. Nu mă duce capul şi gata. Ce cred oare colegii despre mine? Cred că toţi au văzut cât de urâtă sunt, o ratată. (Aruncă totul din mână şi se aşează jos plângând)
Mirela- Ce ai păţit colega? De ce plângi?
Tânăra 1- Cum să nu plâng… Sunt urâtă, sunt proastă, sunt grasă, nimeni nu mă iubeşte…
Mirela- Mie nu mi se pare că eşti aşa. Ai ajuns in starea asta deoarece pentru tine contează foarte mult ce spun ceilalţi despre tine. Eşti in plină criză de identitate.
Tânăra 1- Auzi, dar ştiam că tu eşti la Chimie, nu la Psihologie. De unde scoţi diagnosticele astea? Nu ştiu cum poţi trăi tu aşa: nu te machezi, nu mergi la coafor, nu te îmbraci la modă, nu faci gimnastică ritmică sau jogging… Ce cred colegii tăi despre tine?
Mirela- Pentru mine nu contează prea mult ce spun ceilalţi. Eu mi-am găsit identitatea mea şi nimic nu mi-o mai poate lua. Uite, dacă vrei, ia cutia şi pelerina asta.
Tânăra 1- O pelerină? Ştii tu vreo magie de înfrumuseţare, sau ceva?
Mirela- Nu este ceva magic, doar că undeva vei întâlni pe cineva pentru care suntem valoroşi şi preţioşi. El nu priveşte la exteriorul omului şi nici nu ne dezonorează pentru defectele, imperfecţiunile noastre. De Crăciun Isus S-a născut ca prunc şi a venit să-şi dea viaţa pentru noi.
Tânăra 1- Nu pot să cred, aşa fără să mă cunoască? Aşa imperfectă, cu coşuri şi cu restanţe cum sunt eu?
Mirela: Da, eşti iubită şi apreciată. El îţi poate da valoare, pace, încredere în tine. Pune în cutia asta toate nemulţumirile şi temerile tale privind persoana ta şi mergi să-L cauţi. Te aşteaptă.
Fetele ies.
