La varsta asta poti gresi asa usor. Doar privind in dreapta, pasind spre stanga si uitand de lume viata ta ti se poate transforma intr-o situatie complicate. Dar ce ramane in spatele nostru oare, astazi, mai conteaza?Ronnie si Chris, Devonne si Martin, Taylor si multi altii trebuie sa gaseasca o salvare, resimtind lumina care sa le incurajeze viata…Vor reusi?Vor putea descoperi ei fericirea ascunsa in spatele norilor?
Facem răul pentru că nu-l cunoaştem, nu-l simţim.
Parcă innebunise. Ronnie, dintr-o fetiţă răsfăţată ajunsese a fi chiar femeia slabă şi neincrezătoare in ea, in ceea ce cu siguranţă reuşea daca n-ar fi renuntat.
-Ai simtit vreodata ca oricat demult ai incerca si oricat de mult te-ai stradui sa reusesti ceva…asta nu se va intampla?Eu da….
In faţa oglinzii aveau loc toate aceste scene ale terorii. Stătea parca căptuşită acolo, insa nu binevoia să-şi ridice capul, privindu-şi reflexia din oglinda.De ce oare?Ii lipsea increderea in sine, stăpanirea, insă mai ales CURAJUL. Stăpan pe destinul lui, e acela care traieşte impăcat cu imaginea sa din oglindă.
-Ronnie! Ronnie, ce e cu tine, o striga prietena sa Devonne care intrase in grabă in camera ei.
-Azi se face un an….Ha, a trecut un an, suspina ea.
-Decand?intervine sora sa , Taylor, intrand si ea in camera.
-L-am omorat!L-am omorat pe Paul!
Dintr-o dată avusese loc explozia. Era şi momentul…deja Ronnie nu se mai putea abţine. Groaznic este faptul să fi silentios atunci cand simti cu adevărat nevoie sa url!Atunci cand te simţi pierdută prin amintiri…strig-o tare!
-L-am omorat!Ma urasc!arunca pernele in cele două fete, semn că ele ar trebui sa plece. Doborase prin aruncarea mainilor toate fardurile aflate pe masa din jurul oglinzii…şi la final se prăbuşeşte in mijlocul camerei.
-Taylor, mi se pare mie sau Ronnie innebuneste pe zi ce trece mai tare?
-Nu stiu, Devonne…uita-te la ea, nu mai poate fi controlata.
Cele două fete continuau s-o privească pe Ronnie care parcă nici nu mai trăia . Era genul de fată care uneori n-avea putere nici să plangă.
…………………
-Chris, te ador!
-Gata, Ann!o respingea el.
-Dar eu te ador. Haide, Chris, mai ramai putin.
Ann il săruta…iar Chris intr-un final se lasă, tipic lui. Deşi toata scena avea loc in plină stradă cei doi continuau să se sărute din ce in ce mai pasional. Momentul lor este intrerupt de telefonul lui care suna. Era Taylor.
-Ha, uite cine suna. Ma intreb ce-a mai facut nebuna aia, ii răspunde,Buna, Taylor.
-Chris, nu ştiu ce să mă fac cu sora noastră.
-Iar a inceput cu crizele ei?
-Da…e de nerecunoscut. Stă in mijlocul camerei si se leagănă. Nici măcar nu mai plange.
-Pf, nu stiu ce-i cu ea. Are crize si crize….
-Astăzi se implineşte un an…decand….
-Ah!De ce nu intelege o data ca nu-i vina ei? Taylor, ti-am zis ca a trebuit s-o ducem la doctor inca de pe atunci.
-Aşa e, dar n-aş fi vrut să afle mama si tata. Ar zice ca nu suntem destuli de responsabili ca să avem grijă de ea.
-Noi nu suntem responsabili?Ronnie e mult prea sensibila. Uite, vin acum acasa si lamurim totul.(inchide)
S-a despartit de Ann dandu-i un scurt sărut rece pe buze…după care a luat-o repede inspre casă.
………………
-Si cand ma gandeam ca avea sa-si revina, comenta Chris intr-un colt al camerei privindu-si sora.
Ronnie avea numai momente si momente. Erau clipe in care se invionvatea din nou din cauza mortii lui Paul, iar in altele isi revenea total traindu-si viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic rau.
Imaginea blestemata prezenta in casa familiei Riveras ne putea impresiona pe noi toti, acordandu-ne o lectie de prima clasa prin care sa-ntelegem ca atunci cand gresim viata noastra poate atarna de un fir de ata. Taylor si Devonne o privea disperata pe Ronnie, care statea in mijlocul camerei si privea intr-un gol, fara ca macar sa-i observe pe ceilalti. Am mai spus…Ronnie a mai trecut prin asemenea crize in care se rupea treaza de realitate.
-E nebuna!striga Chris asa de tare incat a facut-o pe sora lui sa reactioneze.
Aceasta s-a ridicat brusc intorcandu-si privirea spre el.
-Tu….Din cauza ta….Paul a murit!L-ai omorat!se citea in mod evident ura din ochii ei cand vorbea cu fratele sau. De ce?De ce ai vrut sa moara?El ma iubea mai tare ca tine!
-Chris…ce tot zice?tremura Devonne ascultand cu atentie acuzatiile aduse de Ronnie.
Ce-i drept, de la moartea lui Paul Ronnie nu mai rezista sa petreaca mult timp in compania lui Chris, devenea agitate, se albea la fata iar peste doua minute pleca….Lucrurile astea se-ar lega. Mai ales ca el n-a fost tocmai usa de biserica. Pentru un pusti de 16 ani lista rautatilor sau a gandurile negre era foarte mare. Dar totusi…de la asta pana a avea ceva de a face in moarte lui Paul…era cale lunga.
-E nebuna!Intai zice ca ea l-a omorat, acum ca eu….Te rog, toata lumea stie ca Paul s-a sinucis.
-Nu stiu ce sa cred, adauga Devonne.
Defapt Taylor era cea care simtea ca innebuneste si ea vazand starea in care se afla Ronnie. Perfectionista familei nu suporta astfel de situatii….
-Pana aici. Eu sun doctorul, iar.
-Nu!riposteaza Chris printr-un tipat naucitor.
-Ce s-a intamplat?
-Stiti doar ca pot si eu s-o calmez. Am mai facut-o de atata ori.
-Nu sunt asa sigura, ai auzit ce acuze ti-a adus,riposta Devonne.
-Devonne, lasa-l. Stie el ce face, zicea Taylor.
Intr-un final cele doua fete ies din camera, lasandu-i pe Ronnie si pe Chris singuri. Ea a vrut sa riposteze, mai avea putin si-l lovea cu ceva, insa acesta s-a apropiat de sora sa si a sarut-o cu salbaticie. Aceasta se lasa intr-un final si raspunde sarutului cu aceeasi pasiune salbatica . A scos o seringa din geaca dupa care i-a inzestrat doza lui Ronnie.
-Pentru binele tau, surioara.
-Binele meu….repeta acest lucru dupa care s-a intins pe pat privindu-l atenta si surazandu-i usor…
Drogul isi facuse efectul deja, iar Ronnie ametise aproape de tot. Era si pacat ca fratele sau sa nu profite de momentul de cadere al ei. Asta e normal in viata….In momentele de slabiciune, toata lumea profita de tine si de starea ta, asta ii spusese si Paul lui Ronnie in momentele lor de intelegere.
Intre timp Chris a dezbracat-o ramanand amandoi complet goi, acoperiti doar de un cearceaf de un alb imaculat aflat pe patul nefacut al lui Ronnie. Se innoptase de mult, iar nimeni nu i-a deranjat. Probabil Devonne a plecat la serviciu, iar Taylor s-a inchis in camera ei ocupandu-se de invatat si in fond, Taylor chiar avea incredere in Chris. Libertatea asta i-a permis lui timpul in care ii saruta fiecare particica a corpului, pipaindu-i pielea fina, cica ‘iubind-o’ cum cei drept…de multe ori in ultimul an a facut-o. Insa in seara asta pur si simplu n-o putea lasa pe Ronnie fara vre-o amintire. A luat un briceag din geaca aflat pe podea si a inceput s-o taie usor pe mana si pe spate. Starea ei de inconstienta totala nu-i permitea sa reactioneze in niciun fel. Singura poate si-a facut tot….Pasiunea obsedanta pe care Chris o simtea pentru Ronnie a distrus totul…si pe ea si pe Paul si tot ce au construit ei cu grija si cu dragostea. Noapte aia…noaptea aia…..noaptea aia….Ah, afurisita noapte!
Prietene, egoismul e una,pasiunea a alta. Insa cand pasiunea si egoismul se impreuna nu iese decat faramite de dragostea(poate) si multa-multa suferinta.
Sinopsis:
