Maite si cu Uckerman s-au intalnit la o cafenea. Fiindca aceasta purta ochelari de soare, Uckerman si-a dat seama ca iarasi barbarul si lasul de Matt a lovit-o. O mangaie si ii scoate ochelarii.
U: Blestematul! De data asta a intrecut masura!-a spus enervat-
Maite poveste printre lacrimi cum “A intrat pe usa mort de beat. Eu dormeam. M-a trezit, m-a aruncat din pat pe podea si m- lovit peste fata dupa care m-a tras de par, m-am ridicat si m-a impins in pat…”Atunci incepu sa planga in hohote, Ucker o tinea de mana.
M: Si din nou… a abuzat de mine…
Pe el il durea si mai rau cand auzea asta…
Ucker:
Cum mai trec anii, ieri eram doar niste copii
Ne certam pe niste eugenii si ne dadeam zambitori in leagan.
Tu aveai grija de tine, acum e randul meu…
Surioara, te ador. Stiu ca nu esti fericita…
Alta lovitura pe fata, asta se intampla in fiecare saptamana…
Si ca de obicei la sfarsit isi bate joc de tine…
Nu inteleg de ce tot vorbesc eu pe aici
Chiar daca vreau sa te ajut, il accepti asa cum e.
Tu esti sange din sangele meu si tot ce vreau e sa am grija de tine…
Surioara, el nu te iubeste
Are vreo 20 de femei…
Si tu stii asta…
Te maltrateaza, dar tu tot ii iei apararea!
Plangi, de fiecare data cand te bate!
Plangi, simti o furie si o ura
Plangi, imi imaginez teama ta
Plangi, in mainile lui poti muri
Plangi, barbatul asta te face sa suferi
Plangi, cand iti scuipa fata
Plangi, cand te jigneste
Plangi, astfel el se simte superior.
Barbatul asta e un un animal, un las fara demnitate
Pentru ca da intr-o femeie.
El nu te merita, tu stii asta!
In casa ta e un monstru si tu dormi cu el!
Numara orele in care te-a facut fericita,
Mai bine da-ti seama de anii in care te-a facut sa suferi!
Nu suport sa-mi vad sora plangand…
Omul ala e un sobolan…
Nimeni nu te oblige sa stai cu el
Poti sa pleci…nu va leaga nimic!
Nu este respect, este teama!
Te temi de el…de cainele ala?
Plangi, cand vine acasa
Ca un caine beat
Si te loveste fara motiv
Plangi, tipul ala te umileste
Si te minte.
Plangi, el nu are minte…
Sa vina la mine, si-l pun eu la locul lui!
*
La spital in timp ce Poncho hoinarea pe coridor primeste un telefon de la Dulce.
Poncho: Alo, surioara?
Dulce: Hei! Tocmai ma pregateam sa urc in avion! Abia astept sa va revad…si Nicholas abia asteapta sa va vada, nici nu va cunoaste-radea ea-
Poncho: Si mie imi e dor de nepotelul meu! Care acum e barbat in toata firea ajaja.
Cei doi rad. Avionul trebuia sa decoleze asa ca le-a mai transmis inca o data “salutari” si a inchis. Nicholas nu putea sa nu fie mirat de minunatele privelistii, cand a calatorit el ultima oara cu avionul era doar un bebelus. Asa ca a ramas uluit de lumea pe care el o vedea de sus si se lauda la mama sa ca o tine in palma.
Au ajuns si ei. La aeroport numai Poncho ii astepta. La cat de entuziasmata era Dulce s-a simtit dezamagita vazandu-si numai unul din frati.
-Bine ai venit soro! ii ura acesta, imbratisand-o.
Privea spre Nicholas, zambindu-i dulce si luandu-l in brate.
-Mai frumosule! Cat ai crescut!
Copilul simtea vocea mandra a unchiului sau asa ca si el l-a imbratisat. Dulce ii privea pe amandoi si ii admira foarte fericita ca in sfarsit s-au revazut. Inainte sa intrebe de fratii sai, Dulce impreuna cu fiul si fratele sau se urca intr-un taxi, ajungand in apartamentul care cu ani in urma a fost a lui Nick. Cum deschide usa, Dulce intra prima. Fiecare parte din apartamentul ala ii aduce aminte de momentul de fericire petrecute alaturi de Nick, de dragostea enorma pe care i-o purta si de suferinta pe care am trait-o atunci cand au aflat ca-s frati. In sufragerie inca mai era poza aia, cu cei doi, imbratisati. Poncho din urma ii pune mainile pe umeri.
-Nu te mai chinui! o sfatui. Cel putin nu de fata cu nepotelul meu.
Dulce ii zambi, insa Nicholas ii ia poza din mana, intreband:
-Mami, cu cine esti in poza asta?
Dulce tacu. Isi mangaie copilul pe fata si printre zambetul ei cald ii spune:
-El e Nick. Fratele meu.
Copilul o privi in ochii razand.
-Unde e acum? De ce nu ne-a asteptat la aeroport?
Atunci Dulce a ramas serioasa. La care, intervine Poncho…
-El e plecat.
-Si cand vine? intreba Nicholas.
-El numai vine…raspundea Dulce, stergandu-si lacrima care ii cazuse stingher pe obraz.
-Cum? zicea copilul trist si dezamagit.
-El a plecat la cer.. acum 10 ani, i se explica de catre unchiul sau.
-Eu am 10 ani..si avem acelasi nume…
Momentul care i-a impresionat pe acestia a fost atunci cand a sarutat imaginea lui Nick din poza. Dulce, numai putea sa se abtina si a izbucnit in plans, sprijinindu-se de Poncho.
-Nu mai plange, mami.
-Nu..scuze, puisor, te-am speriat.
In timp ce Nicholas era la baie, cei doi se odihneau pe canapea.
-E incredibil! se minuna Poncho.
-Ce? radea sora lui.
-S-a simtit atras de el… de poza lui.
-Ah..ofta cu tristete.
-De ce n-ai vrut sa-l prezinti ca tatal sau? intreba el curios.
-Daca ar fi aflat ca suntem frati?
-Si daca va afla ca el e tatal lui?
-Voi putea dezminte! Nu vreau ca fiul meu sa stie asta, nu acum…e prea mic, n-ar intelege, ar fi confuz. Si eu as fi confuza…sa stiu ca tatal meu e si unchiul meu?
-Asta asa e.
-Si totusi…Unde sunt Maite,Matt si Ucker?
-Nu stiu…raspundea sec.
La spital in timp ce Poncho hoinarea pe coridor primeste un telefon de la Dulce.
Poncho: Alo, surioara?
Dulce: Hei! Tocmai ma pregateam sa urc in avion! Abia astept sa va revad…si Nicholas abia asteapta sa va vada, nici nu va cunoaste-radea ea-
Poncho: Si mie imi e dor de nepotelul meu! Care acum e barbat in toata firea ajaja.
Cei doi rad. Avionul trebuia sa decoleze asa ca le-a mai transmis inca o data “salutari” si a inchis. Nicholas nu putea sa nu fie mirat de minunatele privelistii, cand a calatorit el ultima oara cu avionul era doar un bebelus. Asa ca a ramas uluit de lumea pe care el o vedea de sus si se lauda la mama sa ca o tine in palma.
Au ajuns si ei. La aeroport numai Poncho ii astepta. La cat de entuziasmata era Dulce s-a simtit dezamagita vazandu-si numai unul din frati.
-Bine ai venit soro! ii ura acesta, imbratisand-o.
Privea spre Nicholas, zambindu-i dulce si luandu-l in brate.
-Mai frumosule! Cat ai crescut!
Copilul simtea vocea mandra a unchiului sau asa ca si el l-a imbratisat. Dulce ii privea pe amandoi si ii admira foarte fericita ca in sfarsit s-au revazut. Inainte sa intrebe de fratii sai, Dulce impreuna cu fiul si fratele sau se urca intr-un taxi, ajungand in apartamentul care cu ani in urma a fost a lui Nick. Cum deschide usa, Dulce intra prima. Fiecare parte din apartamentul ala ii aduce aminte de momentul de fericire petrecute alaturi de Nick, de dragostea enorma pe care i-o purta si de suferinta pe care am trait-o atunci cand au aflat ca-s frati. In sufragerie inca mai era poza aia, cu cei doi, imbratisati. Poncho din urma ii pune mainile pe umeri.
-Nu te mai chinui! o sfatui. Cel putin nu de fata cu nepotelul meu.
Dulce ii zambi, insa Nicholas ii ia poza din mana, intreband:
-Mami, cu cine esti in poza asta?
Dulce tacu. Isi mangaie copilul pe fata si printre zambetul ei cald ii spune:
-El e Nick. Fratele meu.
Copilul o privi in ochii razand.
-Unde e acum? De ce nu ne-a asteptat la aeroport?
Atunci Dulce a ramas serioasa. La care, intervine Poncho…
-El e plecat.
-Si cand vine? intreba Nicholas.
-El numai vine…raspundea Dulce, stergandu-si lacrima care ii cazuse stingher pe obraz.
-Cum? zicea copilul trist si dezamagit.
-El a plecat la cer.. acum 10 ani, i se explica de catre unchiul sau.
-Eu am 10 ani..si avem acelasi nume…
Momentul care i-a impresionat pe acestia a fost atunci cand a sarutat imaginea lui Nick din poza. Dulce, numai putea sa se abtina si a izbucnit in plans, sprijinindu-se de Poncho.
-Nu mai plange, mami.
-Nu..scuze, puisor, te-am speriat.
In timp ce Nicholas era la baie, cei doi se odihneau pe canapea.
-E incredibil! se minuna Poncho.
-Ce? radea sora lui.
-S-a simtit atras de el… de poza lui.
-Ah..ofta cu tristete.
-De ce n-ai vrut sa-l prezinti ca tatal sau? intreba el curios.
-Daca ar fi aflat ca suntem frati?
-Si daca va afla ca el e tatal lui?
-Voi putea dezminte! Nu vreau ca fiul meu sa stie asta, nu acum…e prea mic, n-ar intelege, ar fi confuz. Si eu as fi confuza…sa stiu ca tatal meu e si unchiul meu?
-Asta asa e.
-Si totusi…Unde sunt Maite,Matt si Ucker?
-Nu stiu…raspundea sec.
