sâmbătă, 19 martie 2011
Zodiacul defectelor-Rac
Zodiacul defectelor-Berbec
Sign 19th March
sâmbătă, 12 martie 2011
The art of the suicide

‘De ce sa traiesc o minciuna?”, iti spui indreptandu-te spre fereastra. Ai tras draperiile, lasand intunericul sa ucida orice urma de speranta. Si-ti aminteai…te-ai culcat in pat si-ai inceput sa-ti amintesti…stateai cu ochii inchisi si doar atat faceai…iti aminteai…
Erau zile-n care, totul iti mergea bine. Erau zile de vis, atunci cand l-ai intalnit. Dupa care l-ai cunoscut…ai ajuns sa-l cunosti atat de bine incat ai realizat ca viata ta deja nu mai e viata, ci un chin. Visul a devenit cosmar. El, din inger…demon. El mereu iti spunea, ca ce este data sa fie va fi, iar tu tindeai sa-l crezi. Mai si credeai ca voua va este dat sa fiti impreuna, dar nu-i asa.
“N-as fi putut gresi mai mult. Am crezut ca pot zambi si merge inainte, sa ma prefac ca acum mi-am revenit, ca , gata..sunt bine! Am avut un plan, am vrut sa-l uit si sa-ncep o viata noua. Sa fiu o noua EU, o persoana fericita, mai buna, fara un trecut, fara durere…am vrut ceva bun. Dar nu e atat de usor pentru ca el m-a marcat prea tare, m-a bantuit si continue sa ma bantuie si nu pot face nimic ca sa scap de asta. Iata-mi adevarata durere!”
Esti prea masochista, esti bolnava. Alegi moartea decat sa treci peste el. Da, cu siguranta esti bolnava. Cauti vinovati. In momentele astea de vulnerabilitate doar tu te-ai numit vinovata. Adevarul e ca nu tu esti vinovata. Nu e vina ta, nici a lui, nici a nimanui. E ceea ce e. E realitatea, pe care trebuie s-o suporti. Oare chiar ai ajuns la capatul puterilor?Dupa cat l-ai iubit, cat ai suferit si cat ai cautat..asta sa fie sfarsitul?Chiar nu mai poti?
El mereu a fost present. Ii vedeai chipul pretutindeni, ti-l imaginai ca umbra din spatele tau. Cand te intorceai, el nu era. E prezent , dar adeseori absent, totusi mereu actual.
“Aud voci in mintea mea..Doar ele ma inteleg si ma consoleaza, acum. Se presupune ca trebuia sa primesc mai multa atentie. Pe care nu mi-ai dat-o, dar mi-ai cerut-o in permanenta.”
Esti maniaca. Dar e normal. Esti o tanara, fara speranta, trista, singura(o, ba chiar mai singura ca niciodata). In noapte asta interesant de ciudata chiar tii mortis sa-ti simti durerea din suflet, s-o faci si mai reala. Esti de-a dreptul innebunita…Dar adevarul e ..de ce sa traiesti o viata, o minciuna, o iluzie de neatens pe lumea asta.
“Probabil ca mintile slabe aleg sa mearga acolo de unde pleaca raul. Viata e cea mai mare inselaciune. Nu persoanele din ea. Ci viata, propriu-zis. Am pierdut tot ce-am avut, am uitat cine sunt. Am ajuns de mila prostilor. Sunt pierduta in intunericul camerei mele si privesc uluita moartea. Moartea n-a vrut sa ma ia, nu vrea asta. Eu vreau s-o vad, s-o testez…din disperare. Stiai ca oglinda poate minti?Da, oglinda fermecata in care credeti toate…minte. Ea nu ne arata ce e inauntru, poate doar cat de plin de viata. Este incredibil cum i-am mintit pe toti, doar cu un zambet. Imi lipsesc atat de multe, de aia nu sunt fericite. Pentru ca incetul cu incetul viata mea se dezmembra si treptat si eu am ramas ..pustie. Dar gata acum tac, nu mai zic nimic. Ce simt acum depaseste universal cuvintelor de pe planeta asta.”
Nopti de plans, lacrimi , sange..vene arse. Cam asta m-ai invatat tu ca e arta sinuciderii. Cand e asa , ne mai si spunem ca viata e grea, iar moartea aduce pace. Ai stins lumina. Gata. Ai lasat sangele sa vorbeasca acum.
“Durerea fizica pe care am simtit-o rareori..dar durerea de astazi, poate fi si vesnica.”





