
Dintotdeauna mi-a placut sa fiu in centrul atentiei. Sa am un grup mare de prieteni, pe care sa-i ghidez, sa devin populara si indragita de toata lumea. Sa fiu admirata si indragita in secret. Sa reprezint 'totul' pentru cineva; sa fiu modelul cuiva;cineva sa-mi duca lipsa.
Ironia sortii a facut ca, desi am aproape 15 ani sa fiu aici mereu.Singura. Fara un grup mare de prieteni. Fara popularitate. Fara 'fani'. Fara oameni care sa ma admire ori sa ma indrageasca, trimitandu-mi biletele.
Apoi am inteles ca ceea ce-mi doream eu era prea mult. Acum suficient ar fi 2-3 prietene care sa-mi fie alaturi, gandindu-se si la mine si un baiat caruia sa-i placa de mine, si mie la fel. Dar nu. Acestea nu exista. Eu n-am prietene si nici admiratori. Nu duc viata obisnuita a unei adolescente. Am 14 ani si n-am avut parte de primul sarut. Am 14 si 1,58. Am 14 ani si 52 kg. Am 14 ani si port ochelari. Am 14 ani si sunt nepensata. Am 14 ani si-mi trece viata pe langa mine. Am 14 ani si singurul lucru pe care-l fac e sa visez. Am 14 ani si nimeni nu ma vrea. Am 14 ani si am parul unsuros. Am 14 ani si am parul scurt. Am 14 ani si sunt bolboiata. Am 14 ani si inca ma mai uit la papusi. Am 14 ani. Voi face 15 ani, anul acesta. Si voi fi singura. Grasa. Scunda. Urata. Timida. Tipa perfecta!Toate-ntruna. Cine ar vrea sa stea de vorba cu mine?













