Hello!

Nu am mai scris de joi, şi în general nu mai scriu aşa des cum făceam anul trecut. Îmi pare rău. Nu prea am timp ca să fac nimic, simt ca şi cum zilele s-au scurtat de ceva vreme. E ora 17:10, deci ziua aproape a trecut!M-am trezit pe la 10, toată dimineaţa am urmărit cele mai recente episoade apărute din 'Jurnalele Vampirilor' şi 'Anatomia lui Grey'. Superbe, apropo!

Apoi am făcut ce am mai făcut şi a venit ora prânzului, când am mâncat o masă bogată în calorii, apropo. Eu sunt aşa o ciudată. Vreau să slăbesc, şi nu fac nimic pentru asta. Continui să mănânc, şi ce nu trebuie, iar de exerciţii nici nu mai vorbesc!Pilatesul ăsta nu a fost de niciun folos!Mai mare lauda de el. Aşa că după ce am citit pe diverse bloguri am aflat de nişte videoclipuri cu taebo. Astăzi l'am făcut pe primul. Şi după 15 minute, am căzut ruptă, dar nu m'am dat bătută până nu am terminat următoarele 10 minute. Cică sunt eficiente, acum să vedem!

Pe partea cealatltă, cu toate sinceritatea mea îţi spun că starea me de spirit nu s'a schimbat. Eu

nu m'am schimbat. După o lună nu am slăbit deloc, nu am crezut şi ...ah, tot urâtă sunt!Câteodata, în unele ipostaze încerc să mă văd şi eu uşor mai frumoasă, dar apoi îmi amintesc de tot ce mi s'a spus, ori mi se spune în continuare şi revin cu picioarele pe pământ. Nu mai încerc să par ceea ce nu sunt. Vreau să fiu frumoasă. Să merit!Dar...Asta sunt şi nu am ce'i face. Singurul lucru este să accept situaţia, să mă resemnez că nu o să am prieteni vreodată, că o să mor singură cu vreo 50 de pisici, că lumea va fugi de mine....Trebuie să accept ideea asta, şi poate aşa nu o să mai sufăr în continuare.

Peste câteva luni voi merge la liceu. Aveam atâtea planuri...pentru clasa a8a, pentru liceu...dar realizez şi eu că orice e imposibil. Când eram mai mică, eram aşa de prostuţă!Credeam în orice, credeam că sunt o prinţesă, că îmi voi găsi prinţul fermecat, prinţesele care îmi vor fi prietene şi vom trăi într'un regat luminos şi fericit pentru o eternitate.

Crescând , am aflat că nu sunt o prinţesă şi că nu trăiesc într'un basm. Prietenele mele nu sunt nici el nişte prinţese, ci nişte vrăjitoare. Regatul în care trăiesc este unul friguros, întunecat, trist, melancolic. Sunt prizonieră în acea lume. Iar prinţul meu fermecător...nu este nimic altceva decât probabil prinţul întunericul. Dar, defapt, aşa îmi trebuie. La cât de urătă sunt...nu mai prinţi 'fermecători' vor sta după mine.

Mi'e frică de ce va urma. Mi'e frică să sper că voi fi în sfărşit fericită. Mi'e frică să nu dau de mai rău.

P.S.: Mi-a fost permis să fiu fericită timp de câteva luni, apoi ani întregi a trebuit să plâng acea fericire, şi să îi duc dorul . Acum..am regretabilul sentiment cum că nu voi mai fericită vreodata.

Natalia Kills - Wonderland [with Lyrics]