Viaţă de închiriat

Nu am găsit într-adevăr un loc pe care să-l pot numi 'acasă'
Nu am stat niciodată îndeajuns de mult timp pentru a-l face.
Îmi pare rău că nici de data aceasta nu m-am îndragostit.
Dar nu este ca şi cum m-aş supăra ca inima nu mi-este încă o dată frântă.
E doar un gând, doar un gând...

Dacă viaţa mea ar fi de închiriat iar eu nu-nvăţ să cumpăr
Nu merit nimic mai mult decât primesc,
Pentru că nimic din ce am nu este cu adevărat al meu.

Mereu am crezut că mi-ar plăcea să locuiesc lângă mare.
Să străbat lumea singură şi să trăiasc mai simplu.
Nu am nicio idee ce s-a întâmplat cu acel vis
Pentru că nu mi-a mai rămas nimic aici care m-ar putea opri.

În timp ce inima mea este un scut şi nu voi renuţa la ea
În timp ce mi-e aşa de teamă că n-o să reuşesc,încât nici măcar nu încerc.
Ei bine, cum pot spune că măcar sunt în viaţă?

Vom plânge

Oh,nu...
Unde au dispărut toţi anii?
Şi chiar s-au meritat toate astea?
Dureri de inimă...astea mi-au fost date mie...
Să mai rămân nu are niciun sens.
Dar cea mai grea parte din a renunţa
Este aceea ce a găsi o cale de a te face pe tine să ştii...

Aşa că noi doar vom plânge pe umerii fiecăruia
Vom plânge până se va termina
Nu poate să se termine odată?
Şi noi doar vom plânge pânâ când va trece
Am ţinut la asta prea mult timp...
Este timpul pentru noi să trecem mai departe
Am obosit să încerc să găsesc un motiv 'de ce'?
Aşa că doar vom plânge...

M-am gândit la viaţa mea
Şi la cât de mult timp am irosit.
Sunt gata să las totul în urmă.
Să las totul să facă parte în ziua de ieri.

Pierdută

Speranţa mea este în flăcări,
Visele-mi sunt de vânzare.
Dansez pe un fir,
Nu vreau s-o dezamăgesc.

Merg contra curentului,
Departea de credinţele mele
Alerg către final,
Încercând să nu mă dau bătuta.

Ea este pierdută în întuneric, dispare
Sunt încă pe-aici,strigându-i numele.
Ea îmi bântuie lumea viselor,
Încercând să supravieţuiască.
Inimea mi-e îngheţaţă, îmi pierd minţtile.
Ajută-mă, sunt îngropată de vie!!!
...îngropată de vie...

Ard podurile şi nu există cale de întoarcere
Încerc s-o ajung, dar ea ţipă.

Încerc să aduc la viaţa ceea ce deja s-a pierdut
Ei cred că sunt o proastă, că nu realizez.
Speranţa joacă un joc blestemat cu mintea mea
Pentru că am crezut că iubirea va învinge.
Nu pot să aduc la viaţă ceea ce deja s-a pierdut.
Ea nu se va întoarce.

Cum mă simt eu acum? Este greu de definit. Sunt undeva între eşec şi triumf, între dezamăgire şi fericire. Crede-mă. Unul dintre cele mai îngrozitoare sentimente pentru o fată prea plină de sine este acela de a nu fi suficient de bună în a face ceea ce îi place.Deodată, nimic nu mai are sens, deodată nici nu mai ştiu pe ce drum s-o iau, cum să-mi continui viaţa. Sunt o adolescentă neînţeleasă. Poate defapt am un suflet prea sensibil. Iar acum devin o ciudată...

Pentru cei cu minţile mai întunecate, sinuciderea este singura cale de a scăpa de aceşti demoni pământeni, pe care tu îi numeşti oameni. Sinuciderea nu este degradantă. Să tratezi oamenii aşa de rău încât  să vrea să-şi ia zilele este degradant. Ştiu că ar trebui să fim puternici, dar se presupune că n-ar trebui să fim răi,însă nimeni nu vede asta. Societatea în care trăim a decăzut atât de mult încât nu este nimeni mai normal pentru un om decât să fie un nenorocit.

Atunci când ea şi-a ridicat privirea înlăcrimată şi s-a uitat în ochii lui , acesta şi-a dat seama că şi el plângea. Amândoi ştiau de la bun început ce putea cauza iubirea dintre noiembrie şi mai. Dragostea lor fatală era precum otrava chiar de la început.

Loreen-Euphoria