I always said I'd be happier alone. I have my work, my friends, but
someone in your life all the time? More trouble than it's worth.
Apparently, I got over it.
There's a reason I said I'd be happy alone. It wasn't 'cause I thought
I'd be happy alone. It was because I thought if I loved someone and then
it fell apart, I might not make it. It's easier to be alone, because
what if you learn that you need love and you don't have it? What if you
like it and lean on it? What if you shape your life around it and then
it falls apart? Can you even survive that kind of pain? Losing love is
like organ damage. It's like dying. The only difference is death ends.
This? It could go on forever.
----------------------
Mereu am spus că voi fi mai fericită singură.Am munca mea,prietenii mei,dar cineva în viaţa ta mereu?Mai multe probleme decât se merită.Aparent,sar peste asta.
Este un motiv pentru care am spus că voi fi fericită singură.Nu pentru că am crezut că aş fi mai fericită singură.Pentru că am crezut că dacă iubesc pe cineva iar totul se destramă,s-ar putea să nu trec peste.Este mai uşor să fii singură...Pentru că dacă înveţi că ai nevoie de dragoste?Iar apoi nu o ai...Dacă îţi place?Şi te sprijini pe ea?Dacă îţi indrepţi viaţa în jurul ei?Şi dacă totul de prăbuşeşte apoi?Ai putea suporta această duere?A pierde iubirea este ca şi cum ţi-ai răni un organ...E ca şi cum ai muri.Singura diferenţă este că moartea sfărşeşte.Asta?Ar putea continua pentru totdeauna...
