If I were

If I were a month, I would be August
If I were a day of the week, I would be Sunday
If I were a time of the day, I would be 15:00 pm
If I were a flower, I would be a rose
If I were a kind of weather, I would be a stormy night.
If I were a musical instrument, I would be a guitar
If I were a song, I will be'Fallen'(Delerium)
If I were a movie, I would be 'The Last Song'
If I were a tv-series, I would be 'The Vampire Diaries'
If I were a book, I would be 'Beastly'
If I were a fictional character, I would be Katherine Pierce
If I were a city, I would be Mystic Falls

You....you...you

I've asked you to love me... U answered me no....
I asked for a chance... u told me to go...
I wanted your eyes, i wanted your heart,
I cared about you, you just left me behind...
I cried every night, your ignorance hurts,
...No more tears here, i accepted the curse...

I smile at the sun, washing my face,
Thinking at you, now such a disgrace.

I don't need your feelings, i don't need your love,
I lie to myself, like this every day,
I'll start to belive, thats better this way.

You will read this now, maybe not know it's for you...
U already forgot me, but i cant forgive you thru...


by Dima Larisa

Depresive

Please, don't die

Vreau sa te omor, sa te am apoi mereu in minte.... sa iti plang de mila, dar sa stiu.... chipul meu a fost ultimul ce l-ai vazut.... mi-ai simtit ultimul sarut... si apoi... ai inchis ochii in bratele mele... vreau sa te simt aproape... sa te cunosc perfect.... sa iti simt respiratia incetinind in fiecare seara, adormind unul in bratele celuilalt....
Ma simt ca un copil incapatanat... ce desi stie ca asa e mai bine, tot vrea.... tot te vreau...
Te urasc, te urasc ca m-ai facut sa imi pese de tine.... te urasc fiindca nu ma pot abtine sa nu te iubesc..... sunt dependenta de tine.... la fel ca un dependent de droguri... prins intr-o lume ce exista doar in capul lui... si totusi... mai vrea... te vreau....

Ghost of nightmare!

Beautiful words

Iarta-ma, ca te-am facut sa suferi... iarta-ma... ca nu te-am inteles... Nu stiu ce am vrut sa fac.... nu stiu ce a fost in capul meu.... te ador.... imi lipsesti....
Imi amintesc... cat te-am facut sa suferi... inca imi amintesc cand ai inceput sa plangi, pe banca in parc, fiindca eu, gresisem, inca odata.... imi venea sa te strang in brate, imi doream din tot sufletul sa pot plange odata cu tine, sa iti simt respiratia , trairile... sa te iubesc cum stiam, ca ma iubesti u... dar n-am putut.... si acum imi pare rau... regret... te vreau inapoi.... imi e dor de noptile in care imi adormeai in brate, imi e dor sa ma trezesc si sa te vad cum ma veghezi... imi e dor chiar si de lacrimile tale, de zambetul tau, de inocenta ta prefacuta....
Nu stiu ce am vrut... nu stiu.... am sperat sa am mai mult, cand de fapt, tot ce mi-as fi putut dori vreodata era chiar langa mine....

Iarta-ma ca n-am avut rabdare, iarta-ma ca nu te-am inteles... iarta-ma pentru fiecare lucru ce ti l-am spus, doar pt a te face sa plangi, k apoi sa te impac.... imi placea surasul tau, misterul ce te inconjura cand te opreai din plans, privirea aceea malefica.... Iti adoram aceea reactie.... atunci te luam in brate, iti spuneam iarta-ma.... si te iubesc... si inexpresivitatea fetei tale se topea intr-o muta declaratie de iubire....

Vreau sa te simt langa mine, vreau sa ma revansez pentru tot ce ti-am facut.... te ador... chiar te ador... ma gandesc la tine in fiecare clipa... imi pare rau, am crezut ca e doar in joc, nu vroiam sa te pierd... iarta-ma.. te rog....

In ziua in care mi-ai zis ca ai pe altcineva, am crezut ca glumesti, ca in sfarsit ti-ai dat seama de jocul meu, si vrei sa intri in dans.

Ma pierdusem... nu mai stiam ce sa zic.... tot u ai inceput sa plangi, mi-ai explicat cat de mult urasti sa fi ignorata, cat de mult te doare cand nu vreau sa am timp pt tn... Mi-ai spus cat de mult ma iubesti, cat de mult ti-ar fi placut sa te inteleg.... cat de mult ti-ar fi placut sa fim atat de apropiati, incat sa respiram in acelasi ritm chiar si in somn.... Dar, mi-ai mai spus si ca nu mai esti dispusa sa lupti, ca te-ai saturat doar sa suferi, te-ai saturat sa te simti umilita si inferioara...

Iubita mea.... iti jur.... pentru o secunda nu am vrut asta.... cand ne-am cunoscut... imi amintesc cat de frica imi era, ca ma vei parasi... ca nu te merit... imi amintesc cat de mult imi doream sa te impresionez, cat de mult ma chinuiam sa tin pasul cu vorbele, scrierile, gandurile tale... dar... cand te-ai deschis in fata mea, cand mi-ai plans pentru prima oara in brate.... povestind cat de singura, neinteleasa si neimportanta te simti daca nu esti iubita, pareai atat de vulnerabila, atat de dulce.. ca un ingeras, numai al meu.... a fost prima oara cand am simtit nevoia sa te strang tare in brate, am simtit ca esti dependenta de mine, am simtit ca, daca iti ofer aceasta iubire ce ti-o doresti atat de mult, vei fi a mea, pt totdeauna... M-am inselat... prinzandu-ti slabiciunea, egoismul meu m-a facut sa te vreau la mana mea... Sunt un las, imi pare rau.... imi placea sa te simt dependenta de mine, imi placea sa te simt a mea, dar te adoram printeso.... mai mult ca oricine....

Iarta-ma ca nu ti-am zis te iubesc in fiecare zi, ca nu ti-am amintit cat de importanta esti pentru mine, ca nu te-am sarutat pe frunte atunci cand iti era mai greu, ca nu ti-am zis niciodata cat de frumoasa esti, nu sexy, buna sau hot.... iarta-ma, ca desi stiam ca ai nevoie de asta, din egoism, m-am abtinut....

De ce... de ce il vrei pe el... te-ai indragostit? minti... daca chiar l-ai iubi, nu ai plange acum, cand citesti aceste randuri.... vrei sa te razbuni oare? daca da, atunci dc nu mi-ai sters lacrimile, asa cum faceam eu mereu, inainte sa imi dai ultimul sarut? iubita mea.... imi pare rau....

Sursa

Partea 1

-Tradatoarea-

Din memoriile Gabrielei Stamate

Imi amintesc cum tocmai terminasem orele. Se terminase. Gata cu liceul. Mi-am luat diploma si putin melancolica am privit catre institutia de invatamant care timp de 4 ani mi-a fost mai ca o casa. Vroiam s-o caut pe Elena, pentru a merge impreuna, dar n-am gasit-o asa ca n-am stat prea mult si m-am indreptat spre casa, nu inainte sa-mi iau ramas bun de la profesori si de la colegi. Am preferat sa spun un optimist 'la revedere', desi stiam ca probabil nu ne vom mai vedea niciodata. Eram o eleva silitoare, dar nici exceptionala. Nu eram medie ori excelenta. Eram cum trebuie sa fie o eleva, dar nu ma dadeam in vant cu asta.
Am pasit rapid spre poarta liceului. Am privit o clipa in urma, parca din instinct, apoi m-am intors oarecum triumfatoare spre iesire.N-am plans, desi am simtit regretul dat de 'despartire'. Stiu ca am zis ca liceul mi-a fost ca 'o casa'. Dar nici acasa lucrurile nu stau mereu in regula,nu? De exemplu aici am varsat nenumarate lacrimi pentru un idiot, aici mi-am cunoscut cea mai buna prietena, mi-am descoperit pasiunile....ce mai...m-am descoperit pe mine.
Un lucru e cert. Din moment ce o etapa a vietii tale ia sfarsit, incepe una noua, cu vise noi, sperante de implinit si noi oportunitati care sper sa nu intarzie s-apara. Iar eu am decand sa profit de ele. Am nevoie de ele, am nevoie de-o schimbare. Tot ce e de facut e sa uit lucrurile rele prin care am trecut, sa fiu optimista si sa privesc spre BINE. Cum am zis, am nevoie de BINE.
-Gabi!se aude o voce barbateasca din spatele meu strigandu-ma cu disperare.
Realizasem imediat ca in timp ce omul asta nu-mi va da pace, n-am cum sa uit trecutul. N-am tresarit, nu e prima oara cand ma striga in mijlocul strazii pentru a-si relua discursul stupid pe care demult nu-l mai ascultam si defapt...niciodata nu l-am mai crezut.
Imi amintesese umarul. Nici nu m-am intors.
-Iti voi spune cine-a fost.
Asta mi-a atras atentia imediata. Ma gandeam : oare va minti si de data asta?M-am intors spre el putin incruntata, asteptand sa dea acel nume. Sa dea o data numele tarfei care mi-a distrus viata!
-A fost...Elena, spusese Cristi fara nicio tragere de suflet, privindu-ma serios.
Am suras. Nu-l crezusem. Cum Dumnezeu vroia sa-l cred pe el, care m-a mintit pe parcursul intregii noastre relatii?Idiotul!Imi venea sa-l palmuiesc. Dar am realizat ca astfel m-as cobori la nivelul catelelor care cersesc iubirea unor gunoaie. Nu eram genul, eram sunt si probabil voi fi....foarte orgolioasa.
-Elena a fost fata cu, care am avut o relatie in acelasi timp cand am fost si cu tine.
Prin privirea lui parca-si spunea: "N-o sa ma creada. N-o sa mearga minciuna asta".
-Ti-am spus sa nu te mai apropii de mine, nu-i asa?Ti-am spus ca tot ce avea legatura cu noi doi s-a incheiat?Cristi, intelege! Nu te vreau in preajma mea!M-ai mintit, s-a terminat.
-Stiam ca nu ma vei crede, dar totusi ai vrut sa-i stii numele. Iata-i numele, iata fata.
Atunci am dat dracului tot orgoliul si pe toti care se holbau la noi si l-am pocnit peste fata cat sa-i ajunga pe-o viata. Aproape isi pierduse echilibrul(cu siguranta am putere cand sunt nervoasa), deja obrazul i se inrosise de-a dreptul.
-Sa nu indraznesti s-o amesteci pe Elena, in asta!M-ai auzit? Tu, zau ca esti prost. Cum ti-ai inchipuit ca eu voi inghiti gogoasa asta, a?Cristian, revino-ti!Eu si cu Elena suntem prietene foarte bune, ea a fost singura persoana care m-a imbratisat cand aveam nevoie de cineva. Nimeni altcineva n-a facut-o...nici macar tu. Cica erai cu 'amicii'.
-Elena nu e ceea ce pare. Poate ti-a dat prietenia aia, dar cel mai probabil....niciodata n-a fost sincera.
-Du-te naibi!
Am luat-o la fuga spre casa, de parca as fi fost urmarita de niste teroristi. Cand am ajuns si-am intrat in camera mea nu stiam ce sa fac. Daca sa dau cu toate de pamant ori sa ma arunc in pat si sa plang?Am deschis jurnalul si m-am trantit pe pat gata sa scriu...Ce sa scriu?Poate ca....
'Sa-l iubesc pe Cristi a fost o prostie. Un pas intre bine si rau, ori intre dezastruos si cumplit?O furtuna de durere, o poveste de groaza, un vis roz care azi e gri, cuvinte fara valoare. Stiu ca am fost naiva si m-am simtit zburand ca un fluture catre cer si astazi plang in afara viselor. Stiu c-am fost...naiva si te-am cautat, aerul si viata mea sunt un desert pentru ca l-am iubit cu inima deschisa.
Am sa incerc sa-mi reconstruiesc pacea. Sa-ti ard saruturile, sa nu privesc in urma.Ti-am dat oxigenul meu si vocea mea, am creat o lume pentru doi. Dar ai facut scrum totul."

Nici n-am inchis bine stiloul, caci am si pornit spre casa Elenei. Nu stiu de ce-am facut gestul ala, parea aparent o prostie. Noi doua ne-am jurat prietenie adevarata pe vecie, nu mi-as fi imaginat o situatie diferita, care sa contrazica totul. A fost un impuls de prost gust.Avea poarta intre-deschisa, asa ca m-am strecurat rapid spre casa. De la usa am realizat ca nu eram singure.Mai era cineva, am recunoscut dupa perechea de adidasi de la usa. Nu pareau a tatalui ei, sincer. In fine, cine putea fi?