-Tradatoarea-
Din memoriile Gabrielei Stamate
Imi amintesc cum tocmai terminasem orele. Se terminase. Gata cu liceul. Mi-am luat diploma si putin melancolica am privit catre institutia de invatamant care timp de 4 ani mi-a fost mai ca o casa. Vroiam s-o caut pe Elena, pentru a merge impreuna, dar n-am gasit-o asa ca n-am stat prea mult si m-am indreptat spre casa, nu inainte sa-mi iau ramas bun de la profesori si de la colegi. Am preferat sa spun un optimist 'la revedere', desi stiam ca probabil nu ne vom mai vedea niciodata. Eram o eleva silitoare, dar nici exceptionala. Nu eram medie ori excelenta. Eram cum trebuie sa fie o eleva, dar nu ma dadeam in vant cu asta.
Am pasit rapid spre poarta liceului. Am privit o clipa in urma, parca din instinct, apoi m-am intors oarecum triumfatoare spre iesire.N-am plans, desi am simtit regretul dat de 'despartire'. Stiu ca am zis ca liceul mi-a fost ca 'o casa'. Dar nici acasa lucrurile nu stau mereu in regula,nu? De exemplu aici am varsat nenumarate lacrimi pentru un idiot, aici mi-am cunoscut cea mai buna prietena, mi-am descoperit pasiunile....ce mai...m-am descoperit pe mine.
Un lucru e cert. Din moment ce o etapa a vietii tale ia sfarsit, incepe una noua, cu vise noi, sperante de implinit si noi oportunitati care sper sa nu intarzie s-apara. Iar eu am decand sa profit de ele. Am nevoie de ele, am nevoie de-o schimbare. Tot ce e de facut e sa uit lucrurile rele prin care am trecut, sa fiu optimista si sa privesc spre BINE. Cum am zis, am nevoie de BINE.
-Gabi!se aude o voce barbateasca din spatele meu strigandu-ma cu disperare.
Realizasem imediat ca in timp ce omul asta nu-mi va da pace, n-am cum sa uit trecutul. N-am tresarit, nu e prima oara cand ma striga in mijlocul strazii pentru a-si relua discursul stupid pe care demult nu-l mai ascultam si defapt...niciodata nu l-am mai crezut.
Imi amintesese umarul. Nici nu m-am intors.
-Iti voi spune cine-a fost.
Asta mi-a atras atentia imediata. Ma gandeam : oare va minti si de data asta?M-am intors spre el putin incruntata, asteptand sa dea acel nume. Sa dea o data numele tarfei care mi-a distrus viata!
-A fost...Elena, spusese Cristi fara nicio tragere de suflet, privindu-ma serios.
Am suras. Nu-l crezusem. Cum Dumnezeu vroia sa-l cred pe el, care m-a mintit pe parcursul intregii noastre relatii?Idiotul!Imi venea sa-l palmuiesc. Dar am realizat ca astfel m-as cobori la nivelul catelelor care cersesc iubirea unor gunoaie. Nu eram genul, eram sunt si probabil voi fi....foarte orgolioasa.
-Elena a fost fata cu, care am avut o relatie in acelasi timp cand am fost si cu tine.
Prin privirea lui parca-si spunea: "N-o sa ma creada. N-o sa mearga minciuna asta".
-Ti-am spus sa nu te mai apropii de mine, nu-i asa?Ti-am spus ca tot ce avea legatura cu noi doi s-a incheiat?Cristi, intelege! Nu te vreau in preajma mea!M-ai mintit, s-a terminat.
-Stiam ca nu ma vei crede, dar totusi ai vrut sa-i stii numele. Iata-i numele, iata fata.
Atunci am dat dracului tot orgoliul si pe toti care se holbau la noi si l-am pocnit peste fata cat sa-i ajunga pe-o viata. Aproape isi pierduse echilibrul(cu siguranta am putere cand sunt nervoasa), deja obrazul i se inrosise de-a dreptul.
-Sa nu indraznesti s-o amesteci pe Elena, in asta!M-ai auzit? Tu, zau ca esti prost. Cum ti-ai inchipuit ca eu voi inghiti gogoasa asta, a?Cristian, revino-ti!Eu si cu Elena suntem prietene foarte bune, ea a fost singura persoana care m-a imbratisat cand aveam nevoie de cineva. Nimeni altcineva n-a facut-o...nici macar tu. Cica erai cu 'amicii'.
-Elena nu e ceea ce pare. Poate ti-a dat prietenia aia, dar cel mai probabil....niciodata n-a fost sincera.
-Du-te naibi!
Am luat-o la fuga spre casa, de parca as fi fost urmarita de niste teroristi. Cand am ajuns si-am intrat in camera mea nu stiam ce sa fac. Daca sa dau cu toate de pamant ori sa ma arunc in pat si sa plang?Am deschis jurnalul si m-am trantit pe pat gata sa scriu...Ce sa scriu?Poate ca....
'Sa-l iubesc pe Cristi a fost o prostie. Un pas intre bine si rau, ori intre dezastruos si cumplit?O furtuna de durere, o poveste de groaza, un vis roz care azi e gri, cuvinte fara valoare. Stiu ca am fost naiva si m-am simtit zburand ca un fluture catre cer si astazi plang in afara viselor. Stiu c-am fost...naiva si te-am cautat, aerul si viata mea sunt un desert pentru ca l-am iubit cu inima deschisa.
Am sa incerc sa-mi reconstruiesc pacea. Sa-ti ard saruturile, sa nu privesc in urma.Ti-am dat oxigenul meu si vocea mea, am creat o lume pentru doi. Dar ai facut scrum totul."
Nici n-am inchis bine stiloul, caci am si pornit spre casa Elenei. Nu stiu de ce-am facut gestul ala, parea aparent o prostie. Noi doua ne-am jurat prietenie adevarata pe vecie, nu mi-as fi imaginat o situatie diferita, care sa contrazica totul. A fost un impuls de prost gust.Avea poarta intre-deschisa, asa ca m-am strecurat rapid spre casa. De la usa am realizat ca nu eram singure.Mai era cineva, am recunoscut dupa perechea de adidasi de la usa. Nu pareau a tatalui ei, sincer. In fine, cine putea fi?
Din memoriile Gabrielei Stamate
Imi amintesc cum tocmai terminasem orele. Se terminase. Gata cu liceul. Mi-am luat diploma si putin melancolica am privit catre institutia de invatamant care timp de 4 ani mi-a fost mai ca o casa. Vroiam s-o caut pe Elena, pentru a merge impreuna, dar n-am gasit-o asa ca n-am stat prea mult si m-am indreptat spre casa, nu inainte sa-mi iau ramas bun de la profesori si de la colegi. Am preferat sa spun un optimist 'la revedere', desi stiam ca probabil nu ne vom mai vedea niciodata. Eram o eleva silitoare, dar nici exceptionala. Nu eram medie ori excelenta. Eram cum trebuie sa fie o eleva, dar nu ma dadeam in vant cu asta.
Am pasit rapid spre poarta liceului. Am privit o clipa in urma, parca din instinct, apoi m-am intors oarecum triumfatoare spre iesire.N-am plans, desi am simtit regretul dat de 'despartire'. Stiu ca am zis ca liceul mi-a fost ca 'o casa'. Dar nici acasa lucrurile nu stau mereu in regula,nu? De exemplu aici am varsat nenumarate lacrimi pentru un idiot, aici mi-am cunoscut cea mai buna prietena, mi-am descoperit pasiunile....ce mai...m-am descoperit pe mine.
Un lucru e cert. Din moment ce o etapa a vietii tale ia sfarsit, incepe una noua, cu vise noi, sperante de implinit si noi oportunitati care sper sa nu intarzie s-apara. Iar eu am decand sa profit de ele. Am nevoie de ele, am nevoie de-o schimbare. Tot ce e de facut e sa uit lucrurile rele prin care am trecut, sa fiu optimista si sa privesc spre BINE. Cum am zis, am nevoie de BINE.
-Gabi!se aude o voce barbateasca din spatele meu strigandu-ma cu disperare.
Realizasem imediat ca in timp ce omul asta nu-mi va da pace, n-am cum sa uit trecutul. N-am tresarit, nu e prima oara cand ma striga in mijlocul strazii pentru a-si relua discursul stupid pe care demult nu-l mai ascultam si defapt...niciodata nu l-am mai crezut.
Imi amintesese umarul. Nici nu m-am intors.
-Iti voi spune cine-a fost.
Asta mi-a atras atentia imediata. Ma gandeam : oare va minti si de data asta?M-am intors spre el putin incruntata, asteptand sa dea acel nume. Sa dea o data numele tarfei care mi-a distrus viata!
-A fost...Elena, spusese Cristi fara nicio tragere de suflet, privindu-ma serios.
Am suras. Nu-l crezusem. Cum Dumnezeu vroia sa-l cred pe el, care m-a mintit pe parcursul intregii noastre relatii?Idiotul!Imi venea sa-l palmuiesc. Dar am realizat ca astfel m-as cobori la nivelul catelelor care cersesc iubirea unor gunoaie. Nu eram genul, eram sunt si probabil voi fi....foarte orgolioasa.
-Elena a fost fata cu, care am avut o relatie in acelasi timp cand am fost si cu tine.
Prin privirea lui parca-si spunea: "N-o sa ma creada. N-o sa mearga minciuna asta".
-Ti-am spus sa nu te mai apropii de mine, nu-i asa?Ti-am spus ca tot ce avea legatura cu noi doi s-a incheiat?Cristi, intelege! Nu te vreau in preajma mea!M-ai mintit, s-a terminat.
-Stiam ca nu ma vei crede, dar totusi ai vrut sa-i stii numele. Iata-i numele, iata fata.
Atunci am dat dracului tot orgoliul si pe toti care se holbau la noi si l-am pocnit peste fata cat sa-i ajunga pe-o viata. Aproape isi pierduse echilibrul(cu siguranta am putere cand sunt nervoasa), deja obrazul i se inrosise de-a dreptul.
-Sa nu indraznesti s-o amesteci pe Elena, in asta!M-ai auzit? Tu, zau ca esti prost. Cum ti-ai inchipuit ca eu voi inghiti gogoasa asta, a?Cristian, revino-ti!Eu si cu Elena suntem prietene foarte bune, ea a fost singura persoana care m-a imbratisat cand aveam nevoie de cineva. Nimeni altcineva n-a facut-o...nici macar tu. Cica erai cu 'amicii'.
-Elena nu e ceea ce pare. Poate ti-a dat prietenia aia, dar cel mai probabil....niciodata n-a fost sincera.
-Du-te naibi!
Am luat-o la fuga spre casa, de parca as fi fost urmarita de niste teroristi. Cand am ajuns si-am intrat in camera mea nu stiam ce sa fac. Daca sa dau cu toate de pamant ori sa ma arunc in pat si sa plang?Am deschis jurnalul si m-am trantit pe pat gata sa scriu...Ce sa scriu?Poate ca....
'Sa-l iubesc pe Cristi a fost o prostie. Un pas intre bine si rau, ori intre dezastruos si cumplit?O furtuna de durere, o poveste de groaza, un vis roz care azi e gri, cuvinte fara valoare. Stiu ca am fost naiva si m-am simtit zburand ca un fluture catre cer si astazi plang in afara viselor. Stiu c-am fost...naiva si te-am cautat, aerul si viata mea sunt un desert pentru ca l-am iubit cu inima deschisa.
Am sa incerc sa-mi reconstruiesc pacea. Sa-ti ard saruturile, sa nu privesc in urma.Ti-am dat oxigenul meu si vocea mea, am creat o lume pentru doi. Dar ai facut scrum totul."
Nici n-am inchis bine stiloul, caci am si pornit spre casa Elenei. Nu stiu de ce-am facut gestul ala, parea aparent o prostie. Noi doua ne-am jurat prietenie adevarata pe vecie, nu mi-as fi imaginat o situatie diferita, care sa contrazica totul. A fost un impuls de prost gust.Avea poarta intre-deschisa, asa ca m-am strecurat rapid spre casa. De la usa am realizat ca nu eram singure.Mai era cineva, am recunoscut dupa perechea de adidasi de la usa. Nu pareau a tatalui ei, sincer. In fine, cine putea fi?
