Reprosurile nu-si aveau rostul
Mereu vorbeai despre oamenii din jurul tau, care te-au mintit si te-au facut sa suferi, insa nu-ti aminteai nicicand de cei pe care tu i-ai jucat prin cuvinte dulci.
Imi reprosai ca joc murder, ca nu stiu sa iubesc, ca ochii mei iti ascund secrete, dar tu?Tu m-ai mintit intru totul. Cuvintele, faptele, gesturile…totul le-ai luat ca pe o joaca infantile care brusc, cand tu ti-ai dorit, s-a terminat. Iar eu?
Eu am fost cea care s-a supus reprosurilor tale, cea care si-a pierdut increderea in sine si-n tot ce misca pe pamantul asta. Eu am capatat o frica-n suflet, ce nu poate fi justificata….
N-am sa mai cred in nimeni, mi-am spus de-atunci. N-am sa mai iubesc pe nimeni, imi jur zilnic…Cand te voi vedea pe strada cum ma privesti cu disperarea tipica tie in semn de ‘imi pare rau’ , nu-mi va pasa. Pur si simplu.
