Ultima zi de vară

Astăzi oficial vara se apropie de finalul ei,este ultima zi a verii 2012,iar mie mi se pare că această vară a trecut ca printr-un farmec,mult prea repede,încât n-am reuşit să gust suficient de mult din ea.
Sper însă că aţi reuşit să vă îndepliniţi tot ceea ce aţi dorit să vă îndepliniţi în această vara. Sper că aţi iubit suficient,că aţi arătat asta, că v-aţi îndrăgostit şi că sunteţi fericiţi alături de acea persoană.Sper că aţi călătorit,aţi cunoscut noi oameni şi aţi creat noi legături.Sper deasemenea că v-aţi cerut iertare pentru greşelile trecute şi că v-aţi iertat pe voi înşive.Sper că aţi pornit în vacanţă cu sufletul împăcat şi dornic de noi aventuri. Din păcate toate aceste aventuri astăzi iau sfârşit,dar încheierea trebuie să fie ca atare,nu-i aşa?În curând,viaţa va reveni la normal,dar ce înţelegem noi prin normal?Ne întoarcem la locurile noastre de muncă,la şcoala noastră,la colectivul pe care-l vedem zilnic..Dar nu va fi la fel.Niciun an nu este la fel,asemănător poate,dar nu la fel. Fiecare an de muncă,an şcolar aduce provocări noi,şanse noi(de care noi alegem dacă profităm sau nu),noi certuri,noi prietenii,noi surprize(plăcute sau nu),asta aduce toamna odată cu întoarcerea la realitate.
Am o vară frumoasă,o vară cum demult îmi doream,chiar dacă ar mai fi fost ceva ce mi-ar fi plăcut să îndeplinesc,dar cred eu că tot ce mi-am dorit cel mai mult s-a împlinit şi asta este important.În primul rând,vara aceasta a fost importantă deoarece pur şi simplu n-a fost ca toate celelalte.N-a trecut pe lângă mine precum s-a întâmplat de anii trecuţi,ba chiar am avut mari realizări,realizări deosebite de care sunt foarte mândră!Vara aceasta mi-am îndeplinit majoritatea dorinţelor pentru anul 2012 cum ar fi: admiterea la liceul la care eu am dorit,mi-am găsit noi prietene,am ieşit mult în oraş,m-am distrat,mi-am recuperat credinţa,m-am recuperat pe mine,dar...cel mai important am aflat că niciodată,dar absolut niciodată,n-ar trebuie să încetez să cred!Pentru că atâta timp cât crezi în tine,în Dumnezeu...orice e posibil!Nu trebuie să mă dau bătută,să nu mă las călcată în picioare de nimeni şi să nu încerc să mă schimb pentru nimeni niciodată!La teorie sunt aşa de bună,îmi doresc să fiu aşa şi la practică,dar Dumnezeu îmi va da putere.
Deci vara se încheie...dar nu viaţa.Din toamnă,noi provocări şi noi surprize!O să te ţin la curent,şi în afară de astă n-o să renunţ să mai scriu în jurnalul meu!;)

Astăzi viaţa mea începe

Am muncit din greu de atâta vreme,se pare că suferinţa mi-a fost unicul prieten.
Inima mea fragilă a greşit de atâtea ori,mă întrebam dacă mă voi vindeca vreodată.
Precum toate anotimpurile,n-am rămas aceiaşi,
Pretutindeni în jurul meu pot simţi o schimbare.

Voi rupe aceste lanţuri care mă leagă,fericirea mă va găsi
Voi lăsa trecutul în urma mea,de astăzi viaţa mea începe.
O lume nouă mă aşteaptă,eu trebuie s-o iau.
Ştiu că pot reuşi,astăzi viaţa mea va începe.

Zilele de ieri au venit şi au trecut
Şi am învăţat cum să le las acolo unde sunt.
Şi văd că am greşit pentru că m-am îndoit că pot câştiga.

Viaţa este prea scurtă să ai regrete
Aşa că acum învăţ să le las în trecut şi să încerc să le uit.
Ai doar o viaţa de trăit,deci mai bine ai face ce-i mai bun din ea!

Înapoi acasă

Înainte să plec la Timişoara nici nu am vrut să mă gândesc la ziua când va trebui să mă întorc din nou acasă.Această zi a venit,doar că nu am părăsit Timişoara cu un aşa de mare regret precum credeam,ba mai mult m-am bucurat de revenirea mea acasă.Mi-era dor de tot ceea ce reprezint eu.
Când am păşit în camera mea m-am simţit de parcă am fost o plecată luni ,ani întregi.Mi-era dor de lucrurile mele,de viaţa mea normală. Dar mi-a plăcut  la nebunie această şi acesstă escapadă a mea departe de oraşul meu,m-a făcut să realizez nişte chestii şi oarecum  împlinit scopul acestei călătorii.
M-am schimbat.Poate nu radical,poate nu dintr-o dată,dar ideea e că ştiu ce e greşit la mine şi ce ar trebui să fac pentru a repara şi pentru a evita să mai fac aceleaşi greşeli.
Trebuie să cred.În mine,în Dumnezeu şi-n familia mea care orice ar fi niciodată nu mi-ar vrea răul. Trebuie să mă bucur de toate lucrurile mărunte şi să revin cu picioarele pe pământ.Trebuie să învăţ să mă iubesc,pentru că doar aşa voi reuşi ca altcineva să mă iubească la rândul său.Trebuie să arat că am multă încredere în mine,să mă apropii de oameni,să-nvăţ să-i ascult,să nu mă mai izolez de ei.Trebuie ca orice ar fi să-mi păstrez conştiinţa împăcată şi să nu fac lucruri rele crezând că altfel voi impresiona pe altcineva,cum nu va trebui să fac pe naiba-n patru ca să fiu plăcută de ceilalţi.În fond,părerea lor nu contează,important este ceea ce cred eu despre mine.
Din toamna încep de la zero.Totul va fi diferit,nu cum am spus în anii trecuţi că va fi şi n-a fost.Inevitabil,va fi diferit,dar acum depinde de mine diferit în ce sens.Acum totul a rămas pe umerii mei.Viitorul meu depinde doar de mine şi de felul în care mă voi comporta cu viitorii mei colegii,precum şi cum voi profita de şansele cele voi mai avea,şi cum voi vedea de cine mă voi îndrăgostii.
Deci până la urmă vizita la Timişoara şi-a asumat scopul!Acum să vedem ce se va întâmpla mai departe.Eu nu-mi doresc decât ca în momentele mele de slăbiciune şi suferinţă să-mi amintesc că trebuie să mă iubesc pe mine,să mă accept aşa cum sunt,să cred în mine şi-n Dumnezeu.Consider că asta ar trebui să rămână întotdeauna în noi...Credinţa şi Iubirea.

Within Temptation - What have you done

Te-ai supara daca te-as rani?Intelege ca simt nevoia asta...
Mi-as fi dorit sa fi avut alte optiuni decat sa-i fac rau celui pe care-l iubesc.
Ce ai facut tu acum?
Stiu ca mai bine m-as opri din incercat
Stii ca nu pot nega,nu pot avea recunostiinta fata de tine acum.
Stiu ca ar trebui sa incetez sa mai cred.
Stiu ca nu mai exista sansa de a ne regasi
S-a terminat acum.
Ce ai facut?
Eu am asteptat pe cineva ca tine,dar acum te-ndepartezi
Ce ai facut acum?
De ce destinul ne face sa suferim?
Exista un blestem intre noi doi,intre mine si tine.

Te-ai supara daca te-as omori?
Te-ai supara daca as incerca?
Pentru ca tu ai devenit cel mai crunt dusman al meu.
S-a terminat acum.
Ce ai facut?
Eu nu voi cadea,nu voi renunta.
Noi vom fi liberi cand se va termina.

Nu pot inteleg cum reusesti sa zambesti toata ziua si sa plangi noaptea inainte de culcare.Cum pozele nu se schimba niciodata,dar oamenii din ele,da.Cum cel mai bun prieten al tau iti poate deveni cel mai mare dusman,sau cat de ciudat este atunci cand cel mai mare dusman al tau devine cel  mai bun prieten.Cum 'pentru totdeauna' se transforma in cateva luni pentru care ai face orice sa le recuperezi.Cum poti renunta la ceva la care candva ai zis ca nu poti trai fara.Cum chiar daca stii ca ceva este cel mai bine pentru tine,te doare la fel de mult.Cum oamenii promit in ciuda faptului ca stiu cat de normal este sa-si incalce promisiunile.Cum oamenii te pot sterge din viata lor doar pentru ca le este mai usor decat sa repare tot ceea ce a mers gresit.

Schimbari...

Ai simtit vreodata nevoia sa scrii ceva dar sa nu stii ce anume?Cam asa sunt eu acum...Simt nevoia sa scriu,doar ca se pare ca imi lipseste inspiratia(defapt chiar imi lipseste de ceva vreme). Poate si faptul ca sunt departe de casa ma face sa fiu asa stinghera si introvertita.Dar nu pot intelege de ce?Adica,pana acum imi doream cu atata nerabdare sa parasesc orasul natal,iar acum,cand sunt la sute de kilometri distanta nu ma simt chiar confortabil. Imi lipseste camaruta mea,intimitatea mea,calculatorul meu,cartile mele,citatele mele,pisicul meu care statea zi lumina in camera cu mine.Imi lipsesc serile petrecute scriind pana la ore tarzii ale noptii,imi lipsesc momentele acelea de visare adolescentina. Mi-e dor de mine. Se pare ca am ramas acasa cu toate amintirile....
Dar vreau deasemenea sa ma schimb.Nu stiu de ce,dar am nevoie de o mareee schimbare de look.Haine noi,accesori noi,o freza noua. Am promis asta. Mi-am spus ca atunci cand ma voi intoarce la liceu  voi fi o altfel de persoana,total diferita de ceea ce am fost candva,atat de diferita incat nimeni nu m-ar recunoaste. Nu stiu de ce vreau cu disperare aceasta schimbare,poate pentru ca defapt are o semnificatie mai importanta,care reflecta o dorinta din interiorul meu. Vreau sa arat nevoie disperata de a schimba ceva in viata mea,de a nu avea acelasi 'destin' ca in anii trecuti,caci nu stiu cum as mai putea indura.Vreau sa ies din globul asta al solitaritatii in care m-am inchis in ultima vreme,tot din teama de a nu suferii.Vreau o viata normala de adolescenta,cu prietenii multi,cu o dragoste de liceu [obisnuita zilelor noastre],cu probleme scolare,cu distractii,cu momente grele. Da,chiar vreau asta!Vreau o viata normala!
Acum ramane de vazut cat de tare imi va iesi faza cu look-ul,dar cred ca cel mai important,ar trebui sa-mi schimb unele chestii la personalitatea mea si sa traiesc mai mult!Nu online,nu in vise,ci in realitate!Viata este una si trebuie sa traiesc fiecare moment ca si cum ar fi ultimul...pur si simplu!O sa incerc sa zambesc mai mult si sa fiu mai fericita,pe langa toate astea...sa vad cum iese!:D
Pana atunci,trebuie sa ma bucur si de mini-escapada la Timisoara si de restul zilelor de vacanta care mi-au mai ramas!Iar apoi...liceul...But,the sun also rises,remember?:)

I need a hero...

Am nevoie de un erou!
Tin de un erou pana la sfarsitul noptii.
El trebuie sa fie puternic,
El trebuie sa fie rapid si sa fie pregatit de lupta .
Am nevoie de un erou!
Am nevoie de un erou pana dimineata!
Trebuie sa fie sigur,si trebuie sa se-ntample cat mai curand!
Si trebuie sa fie mai mare decat viata!