Înainte să plec la Timişoara nici nu am vrut să mă gândesc la ziua când va trebui să mă întorc din nou acasă.Această zi a venit,doar că nu am părăsit Timişoara cu un aşa de mare regret precum credeam,ba mai mult m-am bucurat de revenirea mea acasă.Mi-era dor de tot ceea ce reprezint eu.Când am păşit în camera mea m-am simţit de parcă am fost o plecată luni ,ani întregi.Mi-era dor de lucrurile mele,de viaţa mea normală. Dar mi-a plăcut la nebunie această şi acesstă escapadă a mea departe de oraşul meu,m-a făcut să realizez nişte chestii şi oarecum împlinit scopul acestei călătorii.
M-am schimbat.Poate nu radical,poate nu dintr-o dată,dar ideea e că ştiu ce e greşit la mine şi ce ar trebui să fac pentru a repara şi pentru a evita să mai fac aceleaşi greşeli.
Trebuie să cred.În mine,în Dumnezeu şi-n familia mea care orice ar fi niciodată nu mi-ar vrea răul. Trebuie să mă bucur de toate lucrurile mărunte şi să revin cu picioarele pe pământ.Trebuie să învăţ să mă iubesc,pentru că doar aşa voi reuşi ca altcineva să mă iubească la rândul său.Trebuie să arat că am multă încredere în mine,să mă apropii de oameni,să-nvăţ să-i ascult,să nu mă mai izolez de ei.Trebuie ca orice ar fi să-mi păstrez conştiinţa împăcată şi să nu fac lucruri rele crezând că altfel voi impresiona pe altcineva,cum nu va trebui să fac pe naiba-n patru ca să fiu plăcută de ceilalţi.În fond,părerea lor nu contează,important este ceea ce cred eu despre mine.
Din toamna încep de la zero.Totul va fi diferit,nu cum am spus în anii trecuţi că va fi şi n-a fost.Inevitabil,va fi diferit,dar acum depinde de mine diferit în ce sens.Acum totul a rămas pe umerii mei.Viitorul meu depinde doar de mine şi de felul în care mă voi comporta cu viitorii mei colegii,precum şi cum voi profita de şansele cele voi mai avea,şi cum voi vedea de cine mă voi îndrăgostii.
Deci până la urmă vizita la Timişoara şi-a asumat scopul!Acum să vedem ce se va întâmpla mai departe.Eu nu-mi doresc decât ca în momentele mele de slăbiciune şi suferinţă să-mi amintesc că trebuie să mă iubesc pe mine,să mă accept aşa cum sunt,să cred în mine şi-n Dumnezeu.Consider că asta ar trebui să rămână întotdeauna în noi...Credinţa şi Iubirea.
