Capitolul 2

Orgoliile dor…Haide sa ne iertam si sa ne iubim…

Strange-ma in brate si sa uitam,

Sa nu ne mai jignim..

Sa-ncercam sa ne iubim…

Liam anuleaza toate interviurile. Se inchide in birou tornand inca o data un pahar de whisky. Fratele sau, Christopher intra neanuntat.

-Parca am zis ca nu vreau sa vad pe nimeni!sare el ca si ars.

-Frate, sunt eu…Ce ai patit?intreba Christopher speriat de stare in care il vedea pe Liam.

Liam se intoarce spre el si-i face semn sa ia loc. Dupa care ii povesteste cu lux de amanunte.

-Ashley?se mira tanarul. Bine, sunt putin ipocrit. Am vazut-o in firma si chiar i-am rasfoit CV-ul. Si avea recomandari foarte bune, a studiat intr-una dintre cele mai bune universitati din America.

-Unde?Centura?raspundea Liam gelos.

-Liam…A studiat la Stanford. Si tu iti imaginezi ca a intrat cu bursa, n-avea cine sa-i plateasca facultatea.

-Eee n-avea. Ii plateau alti fraieri!

Christopher isi privea fratele uimit de ceea ce auzea de la el.

-Bine, recunosc sunt dur…

-Cred ca ea are cel mai complet CV dintre toti cei prezenti.

-Nu m-ar mira. Ashley mereu a invatat bine,afirma Liam zambind mandru.

-Atunci sun-o si cere-i scuze! il sfatui fratele acestuia.

-Cred ca stii ca nu ma va ierta asa usor, nu? Nu ma va ierta pana nu ma va umili asa cum am facut eu.

*

Cuvintele rostite si comportamentul sau au distrus totul. Greseala comisa de ea in noaptea aceea parea nesmnificativa fata de felul in care s-a comportat Liam cu ea. Dupa atata timp,cu siguranta nu-si dorea sa-i sara in brate si s-o sarute, dar din comportamentul sau rezulta ca a ajuns un egoist si ca se comporta exact ca un copil de 15 ani.

Se aseza pe o banca din parc, dar gandurile nu-i dadeau pace. Era corect?Privea la adolescentii aceia care stateau pe marginea fantanii si se sarutau. Pareau atat de fericiti…cu siguranta pe lumea asta nu-i imagine mai frumoasa decat cea a doi copii ce se iubesc sincer. Asta credea si la 15 ani, asta crede si acum.

Parca dupa-amiaza mai dezastruoasa ca asta nu exista.

Capitolul 1

Ce-ar fi daca am transforma trecutul in prezent si am uita

de tot raul facut?

Liam Sanreuil era mai ingrijorat ca niciodata. Era primavara, trebuia sa se apuce de proiectul pe care cu siguranta daca ar lucra cu cineva cu experienta l-ar castiga, obtinand premiul 1, fiind cunoscut in lumea intreaga. Rivalul sau Tim Langston de la firma de vizavi incerca prin ironiile lui infantile sa-l faca sa se retraga. Dar Liam refuza. Chiar daca avea nevoie de un arhitect cu experienta, adica priceput si dornic sa incheie un contract cu “Sanreuil Express”, ceea ce se pare ca nu exista in orasul din inima Americii.

*

Cum avionul aterisaze, ea cobori cu sufletul la gura. La aeroport o asteptau persoanele cele mai dragi iar ea le-a sarit in brate. Toti o priveau si auzeau acelasi comentariu” Ce frumoasa te-ai facut!” ,”Ce ai crescut” , “Ce bine te imbraci!” precum si alte remarci care pe Ashley o faceau sa roseasca.

Toata ziua si-a pierdut-o discutand cu tot felul de rude sau prieteni de familie,odihnindu-se in vechea sa camera,careia timp de 5 ani i-a dus lipsa.

-Ce o sa lucrezi? intreba Nicole, prietena ei cea mai buna.

Pentru un moment Ashley a stat sa se gandeasca, insa observand perechile de ochii atintite asupra ei raspunde ferm:

-Probabil o sa ma angajez la o firma de arhitectura.

Atunci Nicole ii zambea sincer, aratandu-i ziarul cu anuntutul in care scria despre Sanreuil Express cum ca-si cauta arhitect cu experienta. Dupa ce ramasa blocata in fata anuntului si a numelui “Sanreuil”. Se gandea serios daca Liam a trecut la conducerea firmei dupa moartea tatalul sau. Si mai serios se gandea daca o sa dea ochii cu el,dupa ce a plecat in noaptea aceea,dupa ce s-a smuls din bratele lui in timp ce dansau pe melodia aceea. In noaptea aceea parca a fost un fel de Cenusereasa(din graba, pantoful i-a cazut pe scari).

-Ma intereseaza anuntul. O sa merg chiar maine pentru un interviu! Acum, ma scuzati, trebuie sa ma odihnesc. Zilele acestea au fost tare obositoare si drumul.

Imediat musafirii eliberasera casa. Ashley si-a despachetat bagajele, si-a facut un ceai de tei dupa care s-a imbracat cu ceva mai comod, niste pijamele din matase fina si asezandu-se pe un fotoliu din sufragerie se gandea serios la el. Isi amintea de toate momentele pe care le-au petrecut impreuna in liceu si la toate promisiunile. Insa cu siguranta el n-a iertat-o fiindca a plecat asa atunci.

A doua zi, la prima ora s-a prezentat la firma,unde astepta pentru ca seful, Liam Sanreuil s-o primeasca. Dupa destul de mult timp de asteptare intra si ea in birou. Inainte insa,trage aer in piept si bate la usa asteptand sa-i auda vocea zicand “Intra”. Intr-un final o pofteste…

Era cu spatele la ea, isi turna whisky in pahar, Ashley doar il salute.

-Buna ziua, domnule Sanreuil!

Vocea aceea insa ii pare cunoscuta. Sa fie ea?Nu…Ea n-a mai dat un semn de viata din liceu si sa apara acum brusc in biroul lui dornica de o slujba la firma lui? Mai era si durerea pe care i-a pricinuit-o plecand fara niciun cuvant…Se intoarce …o vede si ramane blocat.

Ea la fel il priveste,insa privirea lui hipnotizanda o face sa isi fixeze privirea pe podea.

-Tu…

-Eu…ingana Ashley.

-A trecut o caruta de timp decand nu te-am vazut. Ce cauti aici?intreba ironic.

-Ca orice om de aici, am venit pentru acel post.

Dupa ce aude asta, Liam incepe a rade.

-Tu chiar crezi ca numai pentru ca ai fost iubita patronului acestei firme in trecut….vei primi postul?radea si mai tare, iar comentariul rautacios a jignit-o tare pe Ashley.

-Daca as crede asta n-as mai fi in fata ta si nu m-as injosi ascultandu-ti aberatiile!vorbea ea nervoasa.

-Nu ma tutui! ii ordona el.

-Foarte bine, n-o s-o fac.

-Acum iesi !

Auzind cum acesta o da afara din birou, Ashley pleaca revoltata, cu CV-ul in brate, incercand sa-si ascunda lacrimile pricinuite de comportamentul infantile al lui Liam. Dupa ce ca a jignit-o, a mai si umilit-o, dand-o afara din biroul sau.

Inger Cazut

Iubirea lui…atat conta pentru ea. Insa facultatea aceea din Stanford si noul loc de munca al parintilor sai. Putea deveni ceea ce isi dorea acolo ,dar cum ramanea cu el? In seara aceea, au dansat pentru ultima oara. Se prindea bine de el, razamandu-si capul pe pieptul sau si dansand pe muzica . Ea incepea sa planga de la refren….

Am cazut de pe o stea distanta

Intoarce-te, pentru ca sufar…

Sunt prinsa intre doua lumi diferite

Mi-a mai ramas o singura noapte

Pe Pamant.