joi, 23 august 2012

Nu ti-am spus niciodata

Mi-e dor de acei ochii albastri,cum ma sarutai noaptea
Mi-e dor de felul cum dormeam.
Este ca si cum soarele nu ar mai rasari ,
Precum gustul zambetului tau.
Mi-e dor de felul in care respiram.

Dar nu ti-am spus niciodata ce ar fi trebuit sa-ti spun
Nu,nu ti-am spus niciodata.Doar am tinut in mine.
Si acum imi lipseste totul despre tine
Nu pot sa cred ca inca te vreau
Dupa tot prin ceea ce am trecut ,
Imi lipseste totul despre tine.

Iti vad ochii albastri de fiecare data cand ii inchid pe ai mei
Faci greu sa vad unde trebuie sa fiu cand nu sunt cu tine.
E ca si cum nu sunt cu mine.


marți, 21 august 2012

"Brida" a lui Coelho

Zilele trecute m-am întâlnit cu o fosta mea colegă de bancă din generală,Cristina,cu care am rămas prietenă.Fiindcă doar ce trecuse ziua mea şi din cauza unor probleme nu ne-am putut întâlni aceasta mi-a adus un cadou. O carte de a lui Paulo Coelho,şi anume 'Brida'.
Auzisem de ceva vreme de acel scriitor,citisem multe citate din cărţile sale şi demult aveam în suflet o dorinţă de a citi o cartea de-a sa. Din cauza agitaţia prin care am trecut în ultimele luni,acea dorinţă a ars precum un foc mocnit în sufletul meu,ba chiar s-a stins de tot. Asta până când,alaltăieri m-am trezit cu o carte de-acestuia în mână.
N-am rezistat,iar imediat ce-am ajuns acasă am citit proologul şi am fost fascinată.A doua zi,m-am apucat de citit şi am reuşit s-o termin aproape.Azi-dimineaţă am terminat-o.
Ce pot să spun?A fost cartea vieţii mele.Care m-a făcut oarecum să-mi schimb viziunea despre viaţă,şi oarecum m-am regăsit în eroina Brida.Defapt,cred că marea majoritate a oamenilor s-ar regăsi în pielea ei pentru că,suntem toţi oameni,toţi la fel şi cu toţii trecem prin aceleaşi etape chiar dacă avem un mod diferit şi căi diferite.(asta tot din carte am învăţat)
Ca să zic aşa,mi-a dat răspunsul la unele întrebări nepuse de mine, dar care-mi încercau de mult mintea şi de o vreme din ce în ce în mai des.
Acum o să las câteva dintre citatele care le-am găsit pe internet şi care le-am însemnat chiar eu.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
'Poate că singurătatea l-a înnebunit şi mai mult.'

'Nu avea de ales:ori credea în Dumnezeu,în Îngerul Păzitor,ori îşi pierdea speranţa.'
'Presimţea că pierdea ceva important în această viaţă,că trăia mereu aceleaşi lucruri.Dar nu avea curajul să schimbe ceva.'
'Îşi petrecea viaţa alergând după ceea ce credea.'
'Studiem ceea ce vedem,şi nu întotdeauna ceea ce vedem este şi ceea ce există.'

....'Dacă ele sunt bine(Celelalte Părţi),şi noi vom fi fericiţi.Dacă nu sunt bine,vom simţi,inconştient,o parte din acea durere(...)Trebuie să ne reunim,cel puţin o dată în fiecare reîncarnare,cu Cealaltă Parte,cu care mai mult ca sigur ne vom încrucişa drumul.Chiar dacă ar fi doar pentru câteva clipe,căci aceste clipe aduc o Dragoste atât de intensă,încât justifică restul zilelor noastre.'
'Întotdeauna am avut această tendinţă de delir total.'
'Orice întrebare care poate fi concpută are un răspuns.'
'Înţelegem viaţa şi Universul abia atunci când ne întălnim Cealaltă Parte.'
'Oamenii sunt stăpânii propriului destin.Pot face mereu aceleaşi greşeli.Pot fugi oricând de ceea ce-şi doresc şi de ceea ce viaţa le pune în mod generos înainte.'
'Câte lucruri am pierdut din teama de a pierde.'
'Când îţi găseşti drumul,nu trebuie să-ţi fie teama.Trebuie să ai suficient curaj pentru a face greşeli.'
'Dezamăgirea,înfrângerea şi disperarea sunt instrumentele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a ne arăta Drumul.'
'Nimic pe lumea asta nu e complet greşit.Chiar un ceas oprit are dreptate de două ori pe zi.'
'Niciunul dintre noi nu ştie ce s-ar putea întâmpla în minutul următor,totuşi mergem înainte.Pentru că ne încredem.Pentru că aveam Credinţă.'
'Oamenii dăruiesc flori ca un cadou deoarece florile conţin sensul dragostei adevărate.'
'Găsind un lucru important în viaţa ta nu înseamnă că trebuie să renunţi la toate celelalte lucruri importante.'
'Iubirea nu avea ură-ci doar greşeli'
'Îmi este teamă de moarte,nu vreau să-mi pierd viaţa.Îmi este teamă de iubire pentru că implică lucruri care sunt deasupra înţelegerii noastre.Lumina ei este imensă,dar umbra ei mă sperie.'
'...tu niciodată nu vei fi a mea şi din cauza asta te voi avea pentru totdeauna...'
'Ce este pe dinafară este mai greu de schimbat,decât ceea ce este înăuntru.'
'Trebuie să-ţi asumi riscuri,să urmăreşti nişte drumuri şi să abandonezi altele.'
'Alegerea unui drum înseamnă să le ratezi pe celelalte.'
'Cea mai importantă şi cea mai vulnerabilă emoţie a oamenilor-Iubirea'
'Nu aşteptările ne împing să mergem mai departe,ci dorinţa noastră de a continua'
'Totul depinde de drumul pe care-l alegi.'
'Poţi să-ţi descoperi Cealaltă Parte după lumina din ochii lor,şi de la Începutul Veacurilor,aşa oamenii îşi recunoşteau adevărata iubire.'
'Nu încerca să explici sentimentele.Trăieşte totul cu intensitate şi preţuieşte ceea ce simţi precum un cadou de la Dumnezeu.'
'Fiecare moment din viaţă este un moment de credinţă.'
'Atâta timp cât continui să priveşti,vei triumfa la final.'
'Să fi om înseamnă să ai îndoieli,dar chiar şi aşa să-ţi continui drumul.'
'Miracolele nu au nicio explicaţie,dar apar în viaţa celor care cred în ele.'
'Nu întotdeauna ceea ce vedem noi este şi ceea ce există.'
'Esenţa Creaţiei este una singură,iar acea Esenţă se numeşte Dragoste.'
'Decepţiile,înfrângerile,descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a-ţi arăta drumul.'
'Îmi voi aminti mereu că dragostea înseamnă libertate.'
'Drumul înţelepciunii înseamnă să nu-ţi fie teamă să greşeşti.'
'Noaptea este doar o parte a zilei.'
'Toată viaţa îmi voi aduce aminte de tine,şi tu îţi vei aduce aminte de mine.Aşa cum ne vom aduce aminte de apus,de ploaia care bate în geam,de lucrurile pe care le vom avea întotdeauna tocmai pentru că nu putem să le posedăm.'
'Oamenii oferă flori pentru că în ele stă adevăratul sens al Dragostei.Cine va încerca să posede o floare îi va vedea frumuseţea cum se vestejeşte.Însă cine se va uita la o floare pe câmp va rămâne cu ea pentru totdeauna.Pentru că ea devine una cu după-amiaza,cu apusul,cu mirosul pământului umed şi cu norii de pe cer.'
'Ştiu că n-o să-l mai văd niciodată-de asta l-am iubit cu atâta forţă şi cu atâta certitudine.Pentru că nu puteam niciodată să-l pierd.'
'Fecioara deţine puterea  bărbatului şi a femeii.Este condamnată la Singurătate,însă Singurătatea îi revelează secretele.Acesta este preţul Fecioarei-să nu aiba nevoie de nimeni,să se consume prin dragostea pentru toţi şi prin Singurătate să descopere înţelepciunea lumii.'
'Dorea să parcurgă toate drumurile posibile şi sfărşea prin a nu parcurge niciunul.'
'Toată viaţa omului se rezuma la căutarea Celeilalte Părţi .Chiar dacă pretinde că alearga după înţelepciune,după bani sau după putere.Orice ar obţine va fi incomplet dacă nu va reuşi să-şi găsească Cealaltă Parte.Cu excepţia puţinelor creaturi ce provin din îngeri-şi care au nevoie de singurătate pentru a se întâlni cu Dumnezeu-restul umanităţii va reuşi Uniunea cu Dumnezeu numai dacă,la un moment dat în viaţă va reuşi să comunice cu Cealaltă Parte.


duminică, 19 august 2012

Mulți dintre noi nu știm să ne iubim pe noi înșine.
Poate de aceea uităm să trăim, nu prețuim viața și ne îndepărtăm de esențial.
Poate de aceea le permitem unora să ne rănească, să ne jignească, să ne dezamăgească...
Poate de aceea rămânem legați de oameni și de povești din trecut, care ne țin în loc și ne iau șansa la fericire.
Poate de aceea ne abandonăm uneori și ajungem să credem că nu suntem suficient de buni ca să merităm mai mult.
Poate de aceea ne desconsiderăm, suferim complexe și nu avem încredere în noi.
Poate de aceea ne torturam cu gânduri negative, ne izolăm de tot ce e frumos și ne luăm dreptul la o viață frumoasă.
Poate de aceea ne abandonăm visele și trăim numai pentru și prin alții.
Poate de aceea uităm să fim frumoși și lăsăm oameni și suferințe să ne transforme în persoane care nu ne-am dori să fim.
Poate de aceea abandonăm planurile noastre dinainte să le începem și ne temem de noi începuturi.
Poate de aceea uităm că merităm tot ceea ce este mai bun și mai frumos și devenim exagerat de modești și cu așteptări mult prea limitate.
Om drag, privește înspre tine! Ești unic, irepetabil și în ciuda tuturor părerilor ești o ființă perfectă. Iubește-te mai întâi de toate pe tine și apoi vei reuși să iubești și să te dăruiești întregului univers!



Textul de mai sus apartine in totalitate unei femei mult mai talentata,increzatoare si priceputa,decat mine.
Sursa

sâmbătă, 18 august 2012

Cea mai urâtă fată...


In cercul meu de prieteni, tot auzeam despre sora cuiva, pe care nu o cunoscusem inca, desi ar fi trebuit sa faca parte din gasca noastra. De cate ori am intrebat de ea, inevitabil cineva a spus ca e foarte urata. Si am fost foarte curioasa sa o cunosc. Ziua aceea a venit... Motivul pentru care ea se izola de lume, era ca si ea se considera foarte urata. Probabil ca auzise foarte mult in jurul ei ca e urata, probabil ca a fost umilita, descurajata...
Vedeti voi, oamenii ne clasifica si gata. Dar foarte putini incearca sa ne ajute in vreun fel, atunci cand considera ca am avea nevoie de o schimbare. Suntem ignoranti, nu ne pasa de altul, nu ne consumam energia pentru altii. Nu ne gandim ca poate uratenia, timiditatea, pot fi transformate. M-am intrebat mereu de ce nimeni nu a incercat sa schimbe ceva la ea?
Am analizat-o foarte bine pe aceasta fata si am cautat ceva frumos la ea. Am gasit: zambetul. Un zambet timid, cald si copilaresc. Si avea un fel frumos de a fi. Cand am inceput sa vorbesc cu ea, am descoperit si un om frumos. Blanda, sincera, generoasa, putin naiva... Mi-am dat seama ca nu are prieteni si ca lumea a umplut-o de complexe. Ne-am imprietenit. Am convins-o ca are nevoie de mici schimbari de look. Nu va imaginati ca am facut o remodelare totala! Putine detalii... dar acestea au insemnat diferenta. Pentru ca eu am incurajat-o si i-am spus ca nu este urata, a prins si ea incredere in ea si a inceput sa iasa mai des. Iesind a vazut si a invatat foarte multe, mai ales despre look si atitudine. Paradoxul? De fata cea urata, s-a indragostit cel mai popular baiat din gasca! Un crai pretentios, care avea mare succes la tipe. Tocmai el, care mi-a spus candva ca ea e cea mai urata fata din lume...
Vi se pare asta o poveste de film? Nu este.
Niciunul dintre noi nu crede si nu isi imagineaza ca va ajunge sa traiasca o asemenea experienta. Aud des afirmatii de genul: “eu nu as umbla cu una urata”, bla, bla. Avem standarde proprii de frumusete, desi majoritatea sunt influentate de anturaj. Nu-i asa?
Punem eticheta la prima impresie si dupa nu ne mai intereseaza sa stim mai mult despre acea persoana. Dar se poate intampla, ca in "cea mai urata fata din lume" sa iti gasesti jumatatea sufletului, ceea ce iti schimba total perceptia asupra frumusetii. Daca gandeai inainte ca nu ai iesi cu ea, pentru ca te-ai face de rusine, acum esti atat de mandru si de fericit , incat iti vine sa strigi iubirea in gura mare.
O sansa. Atat i-a trebuit fetei ca sa fie perceputa altfel decat urata. Sansa de a-si arata sufletul, de a fi cunoscuta.
Mereu am spus ca nu exista om urat, cu exceptia celor care sunt rai.
Fiecare om are frumusetea sa, dincolo de chip si de trup. Trebuie doar sa i se dea sansa sa fie descoperita.
Nu stiu cine esti tu cel care citesti acum aceste randuri... dar sper ca nu te consideri urat. Nu-i lasa pe altii sa iti spuna cum esti, frumusetea ta nu depinde de perceptia altora asupra ta. Daca tu nu iti acorzi incredere in tine, cum vrei sa o faca altii? Fii mandru de tine, daca ai mici chestii care te nemultumesc la tine, cauta sa le corectezi si cauta sa fii frumos. Nu ai nevoie de un trup perfect, nici de un chip anume pentru a fi frumos. Fii indraznet, fii tandru, fii bland, fii vesel, zambeste, fii generos, arata-ti personalitatea si sufletul. Ai incredere in tine si da-ti sansa sa fii descoperit si iubit! Lasa complexele, traieste, bucura-te si crede in tine. Fii frumos!
-----------------------
Irina B.,îţi mulţumesc!!!

Sursă.

La sfârşit,când nu mai e nimic altceva de făcut...trebuie să accept...

Totul în viaţa mea e aşa cum trebuie,nimic nu-mi lipseşte,deci n-am niciun motiv să fiu melancolică şi să-mi vină să plâng.Din mare,viaţa mea pare perfectă acum,am tot ce mi-am dorit vreodată,aşa că de ce să fiu supărăta?Aparenţele înşeală.Este ceva ce mă împiedică să fiu fericită,ceva care-mi umbeşte liniştea şi-mi întăreşte frica,cum de altfel poate cineva vreodată să fie complet fericit?Doar că nu pot să-mi dau seama defapt ce e(ba ştiu perfect ce este,doar că mi-e frică să-mi recunosc deoarece ştiu că acela va fi un lips total pe tot parcursul vieţii mele).
Dar ce rămâne de făcut când avem nevoie de ceva ce nu putem avea?Cu siguranţă,este greu să-ţi doreşti ceva,dar şi mai greu să înveţi să trăieşti fără acel ceva,în special atunci când e tot ceea ce îţi lipseşte pentru a simţi că trăieşti?Dar asta,nu putem avea întotdeauna ceea ce ne dorim,şi toţi oamenii sunt făcuţi ca să iubească,unora le este menit să fie singuri,să trăiască şi să moară aşa pentru că pur şi simplu...asta le este dat să fie. Nu poţi să-ţi pui întreaga viaţa pe iubire,este o prostie să faci asta,deoarece exista o mulţime de lucruri în viaţă de care să te bucuri.Să te bucuri de tot ceea ce ai,pentru a substitui unele lipsuri mi se pare o cale bună de a supravieţui. Nu trebuie să iubeşti şi să fii iubit,pentru a trăi.Nu trebuie să-ţi clădeşti o familie doar pentru a fi împlinit. Trebuie să te simţi împlinit cu orice ai face,oriunde ai fi.
Sigur,ne este greu să privim la bătrâneţe cum încet-încet ne stingem şi nimeni nu este lângă noi. Îmi va fi greu,vreau să spun.Dar asta este...Sunt o grămadă de bucurii în viaţa mea care pot să substituie lipsa unui cum aţi spune voi,Suflet Pereche(dar vor fi inutile şi ştiu bine asta). 
Pur şi simplu nu mai pot să-mi irosesc viaţa plângând după năvi scufundate,este o pierdere faţă de ceea ce sunt,ceea ce voi deveni şi faţă de tot ceea ce am pe moment.Sunt tânără,deci n-ar trebui să mă grăbesc gândindu-mă la final,din contră,ar trebui să râd,să iubesc tot ce poate fi iubit fără să fiu rănită,să mă plimb,să fac tot ceea ce un adolescent normal ar face (în afară să mă îndrăgostesc).
Momentan vreau să scap de aici,ceea ce este o laşitate din partea mea.Pentru că nu contează unde voi pleca.Durerile,regretele,gândurile nu se află îm oraşul ăsta,în casa mea,nici măcar în oamenii respectivi...ci în MINE. Le voi purta deci pretutindeni.
Neîmplinirea asta sufletească pe care o port atunci când cad în visare şi brusc mă trezesc,lovindu-mă cu brutalitate de pâmânt.Şi mereu,mereu,dar absolut mereu fac aceaşi greşeală,probabil din prea multă prostie şi naivitate. Oare nu mă voi învăţa niciodată minte?
Lăsând la o parte totul,viaţa mea e minunată.E aşa cum ar trebui să fie viaţa unei adolescente şi sunt recunoscătoare pentru asta.Dragostea nu-i de mine,probabil sunt mai bună pentru a merita suferinţe din cauza ei.Sunt fericită.Am tot ce mi-aş fi putut dori...aproape...

vineri, 17 august 2012

De ce?

De ce este aşa de greu să răneşti,dar atât de greu să vindeci rănile?
De ce să laşi pe un nimeni să-ţi spună cine eşti,când ei nu te cunosc absolut deloc?
De ce lupţi pentru o iubire,când ştii că nu valorează nimic?
De ce continui să iubeşti chiar şi după ce ştii că nu eşti iubit?
De ce este atunci când minţim că suntem bine nimeni nu  ne priveşte în ochii şi ne cere să spunem adevărul?
De ce uneori abandonăm drumul spre visele noastre deoarece este prea anevoios?
De ce prietenii adevăraţi îşi arată adevărata faţa abia după ce ţi-ai încredinţat toată încredere în ei?
De ce nu riscăm mai mult pentru ceea ce ne dorim?
De ce ne simţim aşa de singuri cu toate că suntem înconjuraţi de o mulţime de oameni?
De ce atunci când ceva rău se întâmplă tindem să ne învinuim pe noi,ba chiar să ne facem rău?
De ce ne pierdem speranţa aşa uşor când ea se presupune că moare ultima?
De ce facem aceleaşi greşeli şi ca nici proşti sperăm că de fiecare dată va fi diferit?
De ce când cineva are nevoie de ajutorul nostru mereu îl oferim,dar când noi avem nevoie de ajutor nimeni nu este acolo?
De ce ne este aşa greu să spunem ce simţim şi preferăm să minţim?
De ce să nu zâmbim mai des şi de ce să nu ne bucurăm de orice lucru aparent insignificant care ni-l dă viaţa?

joi, 16 august 2012

Quote

Şi acela e momentul în care realizezi că lucrurile se întâmplă doar o dată.Şi că nu contează oricât de mult încerci niciodată nu vei simţi la fel a doua oară.Nu te vei mai simţi vreodată că eşti la trei metri deasupra cerului.