Acum e momentul sa risc totul. Voi risca? Cine stie, desi doar acum e sansa mea.

Deja se inoptase cand Julianne il astepta ingrijorata pe John. Acesta n-ajunsese desi era cu destul de mult timp trecut de ora cinei, nici macar nu raspundea la telefon, asta-i accentua durerea lui Julianne. Toata ziua ii mersese rau, defapt ramansese in camera sa, incuiata. De cateva ori mai batea si Edward la usa, insa ea statea incremenita pe patul ei astupandu-si urechile cu mainile, refuzand orice socializare cu el. Nici fiului ei nu i-a raspuns desi era speriat de absenta mamei sale, insa doamna Miller il calma cum putea. In ziua aceea Edward se apropiase si de Marc convingandu-se ca el este fiul sau, lucru ce-l bucura si indigna in acelasi timp. Ploaia torentiala de afara care distruge mai tot ce-i iesea in cale nu era nimic in comparative cu furtuna din sufletul lui Julianne.

Nu-si mai amintise nimic, decat ca probabil atipise iar cand s-a trezit l-a vazut pe John care se afla pe fotoliul din fata patului infasurat doar cu un prosop, privind-o. Se ridica in coate, e sterge pe fata si incep sa vorbeasca.

-John, de ce ai ajuns la ora asta?

El nu i-a raspuns. Cei doi au lasat o tacere istovitoare in camera, privindu-se in ochii cu seriozitate.

-O ghicitoare mi-a spus ca cineva din trecut s-a intors, gata sa-mi ruineze viata, spusese John dintr-o rasuflare.

Julianne ramansese socata. S-a trezit din buimacie de-a binelea doar auzind ceea ce i-a spus sotul ei, dupa care si-a bulbucat ochii, ramanand in continuare mirata.

-Nu-mi spune ca tu crezi astea, a ranjit putin nervoasa.

-Julianne m-am gandit…daca s-a intors el, tatal lui Marc…

Atunci femeia ramansese si mai socata. Nu stia ce sa-i zica, stia ca orice ar fi trebuie s-o spuna calm si relaxat, ucigandu-i toate banuielile. Dar cum putea fi calma intr-o asemenea situatie?John era pe punctual de a afla ca Marc e fiul lui Edward. Era putin?Asta insemna un dezastru groaznic in familia Miller…

-De asemenea si Ed s-a intors insa nu cred ca el imi va afecta intr-un fel viata.

-Sunt sigura, i-a suras mai calma. Am ramas socata de ce mi-ai spus, dar…acel idiot nu se va arata niciodata. Tu esti tatal lui Marc, asta o stii si tu.

John a rasfulat usurat dupa care si-a imbratisat sotia. In spatele acelei imbratisari , se ascundea temerea lui Julianne de a nu-si pierde comoara. Oare va reusi?

Cand viata are propriile sale planuri, Nu-i nimic de facut.

Seara, John tocmai isi terminase programul asa ca please in graba pentru a ajunge tot mai repede acasa. Dupa tot ce s-a intamplat azi-noapte intre el si Julianne simtea nevoia sa mai fie alaturi de ea, sa-i simta caldura corpului.Chiar la iesirea din firma se intalneste cu bunul lui prieten si partener, Ulises. Ulises nu era singur, alaturi de el era o femeie maruntica, tanara care purta niste vesminte mai caudate. La prima vedere s-ar crede ca e o vrajitoare.

Amuzat, se apropie de cei doi.

-Ce zi placuta!ranjea el dand mana cu prietenul sau, Ulises.

-John, vreau sa-ti prezint o ghicitoare excelenta. Cea mai buna din tara!

John isi privise prietenul zambim. El si nici Julianne nu credeau in de astea, erau niste oameni cu picioarele pe pamant.

-Vrei sa-ti ghiceasca?

-Nu, a ranjit John.

-Haide, ti-e frica de viitor?

-Mie?Nu, dar tu stii ca eu nu cred in de astea.

-Dar asta e cea mai buna ghicitoare, insista Ulises.

Intr-un final, John s-a lasat convins de insistentele bunului sau prieten. Micuta femeie, ii ridica usor palma dupa care incepe sa spuna ce vede la inceput, ceea ce se intampla in viata lui, analizandu-i palma cu foarte mare atentie. Dupa ce aproape isi lasa ochii cazand in palma barbatului, vrajitoarea putin nesigura vorbeste:

-E foart mare negura pe aici, a ranjit aceasta.

-Si ce inseamna?intreba John speriat.

-S-a intors cineva din trecut care-ti va da viata peste cap.Nu,nu pot!a strigat aceasta departandu-se de John care continua sa o priveasca speriat.

Femeia s-a sprijinit de umarul lui Ulises care si el era destul de nedumerit. Cei doi au plecat, insa John a ramas singur in fata firmei, nemiscat…era ca o statuie.

Ce urma sa fie?Dezastre?Nu credea in vrajitoare insa ceea ce i-a spus acea femeia l-a speriat enorm. S-a urcat rapid in masina sa, trantind cu putere portiera.

Ma zbat in continuare, nu vreau sa-mi las sufletul sa moara! Cand am descoperit ce fac am simtit ca traiesc pentru a doua oara.

Doamna Anethe devenise foarte serioasa, chipul i se intunecase. Din privirea ei puteai crede ca mai avea putin si-si omora nora. Ceea ce auzise era cu siguranta ultimul lucru la care se astepta. Julianne cu Edward?De unde pana unde?

-Ce tot zici, fetito?

-Zic ca fiul dumneavoastra e un mincinos de prima clasa! Mi-a zis ca e un sarantoc, ca la 16 ani trebuie sa munceasca pentru a reusi singur. Ca e orfan, ca locuieste intr-o garsoniera saracioasa de la periferie. Mai mult, m-a mintit si in legatura cu numele lui de familie. Ani de zile am crezut ca poarta un alt nume de familie. Destinul...a fost mana destinului sa ma angajez ca asistenta secretarei raposatului domn Miller, acolo l-am cunoscut si pe John. Dar n-am stiut ca Edward e fratele sau!Poate nu ne-am fi casatorit, chiar daca tineam enorm la el!isi reprosa Julianne intruna.

Soacra-sa se aseaza langa Julianne mangaind-o pe frunte.Parea ciudat, dar doamna Anethe nu era o femeie rea, doar perfectionista. Cu timpul a inceput s-o iubeasca pe Julianne ca pe fiica sa, cele doua erau mereu confindente una alteia. Mai ales ca J. n-avea parinti, ambii au murit cand ea avea o varsta frageda. Din cauza vietii de familie perfecte pe care doamna Anethe si-o dorea, cu siguranta ar fi nascocit ceva ca familia ei sa fie salvata.

-Nu pot sa cred ca Edward a mintit in halul asta, suspina femeia. Si spune-mi, a fost serioasa relatia voastra?

Julianne tacu un moment.

-N-a fost chiar asa de serioasa, aveam 15 ani cand ne-am cunoscut. Il mai asteptam cateodata acasa la el cand venea de la serviciu.

-Acasa?Serviciu?

-Asa credeam eu, a spus Julianne cu sinceritate.

Am fost o singura data impreuna la scurt timp inainte sa plece. Se pare ca o singura data a fost suficient/ Am intrat intr-o depresie, mai ales atunci cand am aflat de sarcina. Eram singura, n-aveam pe nimeni...insa l-am gasit pe John care m-a sustinut in tot si-n toate, mi-a daruit lumea lui perfecta in care traia...chiar a recunoscut copilul ca fiul lui.

-Il mai iubesti?isi intreba Anethe nora speriata.

-Nu, adica Edward a fost prima mea iubire. Dar John...e barbatul vieti mele, pe care il voi iubi pana la moarte.

-Atunci John nu va afla niciodata.

-Nici Edward, ar fi in stare sa-i zica...chiar si lui Marc, a raspuns Julianne ingrozita de ideea ca i-ar fi putut pierde pe amandoi.

Viata nu-mi poate intoarce spatele acum, Cand sunt pe cale sa gresesc mult mai mult ca in trecut.

Dupa ce Edward a iesit din camera sa, Julianne s-a imbracat cu repeziciune. N-a scotocit prin tot sifonierul, doar si-a luat prima fusta si bluza care i-au venit in mana. A coborat grabita scarile cautand-o nervoasa pe soacra sa, Anethe Miller. Aceasta se afla in gradina resedintei supravegand oamenii care venisera sa stranga toate aranjamentele pentru petrecerea de ieri.

-Mama!striga aceasta speriata.

Femeia s-a intors observandu-i tristetea din privire.

-Ce s-a intamplat,fata mea?

-Mama, trebuie sa-ti zic ceva.Doar promite-mi ca n-o sa faci urat, a spus aceasta serioasa.

-Dar ce e?Ma speri...

Doamna Anethe devenise si ea putin speriata, in timp ce Julianne se agita din ce in ce mai mult. In gradina poate nu era locul potrivit in care sa se discute despre asa ceva. Cele doua au urcat sus, in camere batranei femei, unde Julianne a incuiat usa cu atentie devenind si mai agitata.

-Mama, se va distruge totul...plangea aceasta.

-Julianne, spune o data ce se intampla!ii striga doamna Anethe.

Julianne se agita destul de mult, incat a reusit sa doboare vaza ce se afla pe masuta de langa usa.

-Ajunge, spune ce s-a intamplat!

Julianne si-a sters lacrimile de pe obraz si din ochii, dupa care s-a asezat pe marginea patului vorbind o idee mai calma/

-Tatal lui Marc...s-a intors!striga Julianne ridicandu-se nervoasa de pe pat gata sa sparga tot ce ii pica in mana. Si daca afla ca e fiul lui, lumea pentru mine s-a sfarsit!

Doamna Anethe privea confuza in gol, ca si cum n-ar fi auzit. Dupa ce se trezeste din acea transa devine si ea la fel de agitata ca nora sa.

-Lui John i-ai spus?

-Nu, nici nu cred ca ii voi spune. Pentru ca ma va intreba si cine e...si atunci.

-Il cunoaste pe tatal lui Marc?se mira femeia.

-Asta pentru ca...ocolea putin vorba, insa stia ca doamna Anethe ar fi ajutat-o chiar daca la inceput i-ar fi poate greu sa accepte.

A inceput ca planga iar, dupa care s-a aruncat pe pat, lasandu-si lacrimile sa pice pe asternuturile fine ale patului.

-Marc e fiul lui....Edward

Daca mint, mint pentru ca te iubesc. Soarta neagra si amara!De ce ma pedepsesti acum pentru greseala din trecut?

Edward urca in graba scarile catre camera lui Julianne. A intrat in camera, brusc si putin cam zgomotos insa Julianne n-a simtit nimic. Doar s-a intors pe partea cealalta, inca dormind. Din intoarcerea ei brusca, a rezultat descoperirea puplpei sale, ceea ce-l tenta cam mult pe Edward. S-a apropiat de ea, mangaind-o pe pulpa, insa Julianne nu s-a trezit. Fara sa mai poata ceda ispitei si-a atins usor buzele sale de pulpa ei. Julianne a simtit si a zambit usor, crezand ca cel care o saruta era sotul ei. Buimaca, se ridica iar imediat l-a zarit pe Edward langa ea. A tresarit, privindu-l speriata dupa care a inghitit in sec.

-Ma bucur ca te-ai trezit!a ranjit el, dupa care a analizat-o complet, dandu-si seama ca dedesubtul cearceafului cu care era acoperita se afla trupul ei complet gol, asa cum il savurase si avusese acum ceva ani

-Ce cauti aici?intreba speriata, fara sa-l priveasca, acoperindu-se si mai bine cu cearceaful.

Ed ranjea putin.

-Linisteste-te!Nu este ceva din ce nu am mai vazut.

-Ce vrei?l-a intrebat inca jenata de prezenta lui.

-Trebuie sa vorbim ceva, urgent acum!i-a strigat Edward ridicand glasul.

-Sa vorbim?Ceea ce aveam de vorbit trebuia sa vorbim acum zece ani!ii raspunde Julianne.

-Marc e fiul meu nu-i asa?

Julianne nu i-a zis nimic, n-a reactionat in niciun fel. Doar a stat serioasa facandu-i semn sa plece.

-Am sa astept afara pana te vei schimba, daca inca esti jenata, a adaugat acesta.

-Tu nu meriti ca lumea sa se jeneze! Nu inteleg ce vrei sa insinuezi?Probabil faci asa ca sa bagi zazanie intre mine si John, defapt sunt convinsa ca in adancul sufletului tau stii si tu ca...Marc este fiul lui John!Asa ca nu veni la mine cu vorbe din astea pentru ca nu rezolvi nimic. Eu am o famile fericita, din care tu nu faci parte.Din simplul fapt ca esti un nesimtit!

Edward a ascultat serios tot ce-i spunea cumnata sa, dupa care n-a mai insitat. A plecat din camera ei, privind-o foarte indoielnic. Stia si Julianne ca Ed inca mai avea, probabil, niste indoieli. Insa spera ca poate cat de curand va inceta.

Julianne s-a sters cu scarba in locul unde a sarutat-o el. Il ura prea mult pentru ceea ce a facut, deasemenea il iubea enorm pe John. Il iubea atat de mult incat ar fi in stare de orice doar ca el sa nu afle adevarul acela mistuitor ce probabil toti ar vrea sa-l stie.

De ce sa aducem trecutul in prezent?Cand foarte bine ramansese dat uitari...

A doua zi, John plecase de dimineata la lucru, nu inainte de a o saruta pe Julianne pe obraz, lasandu-si iar fiorii de placere sa-i patrunda in corp...Asa ca inca o data a facut-o a lui, dupa care ea a ramas adormita acoperindu-si corpul dezbracat cu cearceaful acela de un roz deschis. Oarecum se cunostea dragostea imensa pe care cei doi si-o purtau in ciuda timpului decand erau impreuna. Este de stiut ca indragostitii mereu se deosebesc de orice alti oameni si asta pentru ca au o stralucire divina in privire, ceea ce ii face sa se bucure de dragostea lor in ciuda tuturor.

Inchisese usor usa, pentru a nu o trezi, dupa care cobori zambitor scarile conacului. Jos, a dat peste Edward care lua micul dejun singur in sufragerie. Se apropie de el, si era aproape inevitabil ca barbatul sa nu observe fericirea de pe chipul fratelui sau. John ranjea intruna, din cand in cand privea in gol, hipnotizat parca de ceva, insa nu inceta sa ranjeasca. Ed simtea ca se intamplase ceva, pur si simplu l-a ghicit si asta pentru ca fratele sau ramansese la fel in toti acesti ani.

-John ce s-a intamplat?intreba confuz.

-Julianne...o iubesc!O iubesc!urla el in gura mare.

-Hei, usor!O sa trezesti pe toata lumea.

-Asa e, a raspuns plecandu-si capul. Dar totusi nu pot ascunde fericirea asta, sunt fericit si indragostit ca in prima zi!

-Se pare ca Julianne e o femeie minunata...suspina Ed.

Fratele sau a afirmat din cap, dupa care s-a uitat la ceas si si-a dat seama ca intarzie la servici. N-a mai luat nimic de mancare ci a plecat in graba, insa inainte sa iasa din casa ii surade fratelui sau spunand.

-O iubesc!E cea mai minunata femeie din lume. N-as parasi-o niciodata. Ce idiot ar face-o!

Dupa ce a mai ranjit o data a apasat clanta, iesind din casa.

-Chiar...ce idiot ar face-o!murmura Ed.

El se considera un idiot pentru ca o pierduse pe Julianne. Dupa tot ce i-a promis luna de pe cer, care ar cobori neincetand s-o lumineze, a plecat. A mintit-o atata timp spunandu-i ca parintii lui au murit, ca n-are bani ...a mintit-o chiar si in legatura cu numele lui de familie. Dar oare toate acestea aveau un motiv,nu?Parintii...care nu l-ar fi lasat sa umble cu o fata de rand...Dar totusi, n-a riscat. CI a parasit-o, chipurile pentru a nu suferi. John insa a avut curajul sa lupte, a luptat...a castigat-o. Impreuna au facut un copil, care azi are zece ani si e foarte sanatos. Zece ani?Dar el a plecat de vreo zece ani...

Ganduri cumplite ii jucau in mintea lui Edward. Sa fie bolnav?Cu siguranta asta ar gandi unii oameni, adica...Julianne de ce ar minti?De ce ar ascunde faptul ca Marc este fiul lui Edward?Ah, ce prostie!Normal ca ar ascunde, dar cum?Adica..ar parea imposibil e o diferenta de luni bune intre nasterea lui Marc si casatoria lor, plus plecarea lui Edward in strainatate. Ceva e pur si simplu...ori John stia ca Marc nu-i fiul lui?Atunci de ce se comporta asa cu Edward?Poate pentru ca nu stia al cui e fiul....

-Poate ca nici Julianne nu stia ca eu si John suntem frati, isi zicea el.

Nu putea ramane cu indoiala asta, chiar daca isi propusese ca o va ignor pe Julianne, astfel incercand sa nu distruga totul...trebuia sa fie lamurit. Daca Marc era fiul lui?

Te iubesc si pentru ca te iubesc vrea sa te am!Esti al meu, asta e tot ce-mi umbla in minte acum!

Julianne ajunsese destul de tarziu acasa, cand toata petrecerea se terminase. John statea serios privind atent pe fereastra, sorbind din cand in cand din paharul de whisky pe care-l strangea cu putere in mana. O auzise, isi daduse seama ca aceasta sosise insa nu i-a zis nimic. O astepta pe ea sa faca primul pas, insa Julianne nu a mai avut putere. Si-a aruncat pantofii intr-un colt al camerei dupa care a suspinat usor. John imediat a auzit-o, iar el mereu era induiosat de orice lacrim sau necaz al sotiei sale. De aceea era laudat ca un sot perfect/

-Iubito ce ai patit?o intreba acesta imbratisand-o si stergandu-i lacrimile.

Julianne il ignora complet, nu inceta in schimb sa planga pierzandu-si echilibrul, aproape lovindu-se de pat. John a prins-o la timp, dupa care amandoi s-au asezat pe pat, tacuti.

-Draga mea, m-ai speriat. Ai plecat asa brusc de la petrecere si te-ai intors in starea asta...Ce s-a intamplat?

-Nimic, a raspuns printre suspine.

-Julianne, nu ma minti. Te-a deranjat prezenta fratelui meu?

-El e fratele tau?Decand?

-Decand s-a nascut, radea el. Uite, Ed a locuit timp de 10 ani in Italia. Eram foarte apropiati,insa la dorinta lui a vrut sa se desprinda in toti acesti ani de rautatea parintilor.

Se ridica usor de pe pat dupa care si-a imbratisat sotul.I-a sarutat crestetul capului, asezandu-se pe genunchii sai.

-Haide in seara asta sa nu mai vorbim de el, o sa discutam maine despre tot, iti promit. Acum, doar tu imi staruiesti in minte.

L-a sarutat suav pe gura, dupa care s-au sarutat si mai salbatic. John i-a dat rochia jos, cu grija, desfacand-o usor si lin. I-a sarutat gatul, dupa care si Julianne i-a dat jos camasa alba imaculat ce-o purtase in ziua aceea, arunand-o cu repeziciune undeva pe podea.Nu-nceta sa-si mangaie usor iubita pe spate, dupa care i-a incalecat trupul perfect gol. Toata noaptea fusese a lui, o avusese asa cum nu s-a mai intamplat demult, dupa care amandoi au adormit infasurati unul in bratele altuia.