A doua zi, John plecase de dimineata la lucru, nu inainte de a o saruta pe Julianne pe obraz, lasandu-si iar fiorii de placere sa-i patrunda in corp...Asa ca inca o data a facut-o a lui, dupa care ea a ramas adormita acoperindu-si corpul dezbracat cu cearceaful acela de un roz deschis. Oarecum se cunostea dragostea imensa pe care cei doi si-o purtau in ciuda timpului decand erau impreuna. Este de stiut ca indragostitii mereu se deosebesc de orice alti oameni si asta pentru ca au o stralucire divina in privire, ceea ce ii face sa se bucure de dragostea lor in ciuda tuturor.
Inchisese usor usa, pentru a nu o trezi, dupa care cobori zambitor scarile conacului. Jos, a dat peste Edward care lua micul dejun singur in sufragerie. Se apropie de el, si era aproape inevitabil ca barbatul sa nu observe fericirea de pe chipul fratelui sau. John ranjea intruna, din cand in cand privea in gol, hipnotizat parca de ceva, insa nu inceta sa ranjeasca. Ed simtea ca se intamplase ceva, pur si simplu l-a ghicit si asta pentru ca fratele sau ramansese la fel in toti acesti ani.
-John ce s-a intamplat?intreba confuz.
-Julianne...o iubesc!O iubesc!urla el in gura mare.
-Hei, usor!O sa trezesti pe toata lumea.
-Asa e, a raspuns plecandu-si capul. Dar totusi nu pot ascunde fericirea asta, sunt fericit si indragostit ca in prima zi!
-Se pare ca Julianne e o femeie minunata...suspina Ed.
Fratele sau a afirmat din cap, dupa care s-a uitat la ceas si si-a dat seama ca intarzie la servici. N-a mai luat nimic de mancare ci a plecat in graba, insa inainte sa iasa din casa ii surade fratelui sau spunand.
-O iubesc!E cea mai minunata femeie din lume. N-as parasi-o niciodata. Ce idiot ar face-o!
Dupa ce a mai ranjit o data a apasat clanta, iesind din casa.
-Chiar...ce idiot ar face-o!murmura Ed.
El se considera un idiot pentru ca o pierduse pe Julianne. Dupa tot ce i-a promis luna de pe cer, care ar cobori neincetand s-o lumineze, a plecat. A mintit-o atata timp spunandu-i ca parintii lui au murit, ca n-are bani ...a mintit-o chiar si in legatura cu numele lui de familie. Dar oare toate acestea aveau un motiv,nu?Parintii...care nu l-ar fi lasat sa umble cu o fata de rand...Dar totusi, n-a riscat. CI a parasit-o, chipurile pentru a nu suferi. John insa a avut curajul sa lupte, a luptat...a castigat-o. Impreuna au facut un copil, care azi are zece ani si e foarte sanatos. Zece ani?Dar el a plecat de vreo zece ani...
Ganduri cumplite ii jucau in mintea lui Edward. Sa fie bolnav?Cu siguranta asta ar gandi unii oameni, adica...Julianne de ce ar minti?De ce ar ascunde faptul ca Marc este fiul lui Edward?Ah, ce prostie!Normal ca ar ascunde, dar cum?Adica..ar parea imposibil e o diferenta de luni bune intre nasterea lui Marc si casatoria lor, plus plecarea lui Edward in strainatate. Ceva e pur si simplu...ori John stia ca Marc nu-i fiul lui?Atunci de ce se comporta asa cu Edward?Poate pentru ca nu stia al cui e fiul....
-Poate ca nici Julianne nu stia ca eu si John suntem frati, isi zicea el.
Nu putea ramane cu indoiala asta, chiar daca isi propusese ca o va ignor pe Julianne, astfel incercand sa nu distruga totul...trebuia sa fie lamurit. Daca Marc era fiul lui?
