Se plimba destul de debusolata prin imprejurimi. Nu stia ce sa faca, isi tinea pantofi in mana, plimbandu-i dintr-o mana intr-alta . S-a asezat pe o banca ratacita prin parcul inverzit din apropierea conacului. A privit fix intr-un punct pret de ceva clipe, nu si-a imaginat nimic nici macar n-a mai gandit nimic. Fie ce o fi!S-a lasat purtata de linele adierii care-i ridicau usor parul.
Lui Julianne niciodata nu i-au placut revederile, mereu o trimiteau undeva in trecut, cufundand-o in amintirile sale, amarandu-i sufletul. A suferit mult cand l-a pierdut, asta pentru ca il adora. Cu greu si doar cu ambitii a reusit sa obtina tot ceea ce a obtinut astazi, ceea ce chipurile el nu i-a fi putut da niciodata. Dupa ce ca a plecat fara multe explicatii, aruncand-o intr-o depresie sora cu moartea. Julianne stia ca Edward are un frate, cei doi se adorau si niciodata n-au avut nimic de impartit. Deasemenea crede ca numele de familie a lui Ed era Silverstone, nici de cum n-a facut vreo legatura, in plus...niciodata in acesti 10 ani decand era casatorita cu John nu a cunoscut fratele...pentru ca era plecat in strainatate. Doamne ce intorsaturi!
Stand asa pe ganduri, mai mult sufocandu-se de atata fericire trecatoare, si-a amintit ultima conversatie avuta cu Edward.
-Ed, iubitule, ti-am pregatit ceva!ranjea Julianne sarindu-i in brate iubitului sau care tocmai se intorsese de la servici.
Ii observa starea de agitatie, niciodata nu a mai fost asa. Posibil sa fi avut o zi grea la serviciu?Ed privea cand in stanga cand in dreapta, oftand la fiecare miscare facuta. Julianne si-a bulbucat ochii usor umezi, urmarindu-si iubitul cu privirea.
-Ce s-a intamplat?
-Julianne, eu am plecat!
N-a mai zis nimic, doar ea trasnit-o in fata. Nici n-a mai avut tupeul s-o priveasca in ochii, mai ales sa-i explice toata decizia. N-a luat nimic, ci a plecat stiind ca Julianne cu siguranta nu s-ar fi umilit alergand dupa el, era prea orgolioasa.
Insa s-a prabusit pe podeaua de pe holul micului apartament in care locuia. Nu a lesinat, doar s-a lasat doborata de durerea de a pierde. Aveau atatea vise, trebuiau sa-si construiasca o viata impreuna dupa care urma sa se casatoreasca. Asta nu se putea termina aici. Si de ce?De ce?Intrebarea asta i se rostogolea in toti acesti ani cand isi aminte de el. Totusi, il simtea cand plecat, cand prezent...totusi mereu actual. I se parea ca-l vede in orice barbat, cateodata era chiar ciudat...il vedea in locurile in care se astepta cel mai putin, insa nu se afla niciunde. S-a indragostit insa de ambitia de a-l cuceri pe John, patronul firmei la care ea lucra ca translator. Si l-a castigat repede, desi mama sa la inceput refuza cu indarjire ca baiatul sau sa se casatoreasca cu una ca Julianne. Pana la urma, s-a induplecat.
