-John, Julianne!N-o sa credeti cine s-a intors , suradea doamna Miller.
Cei doi erau putin curiosi, mai ales analizand expresia fetei femeii. Vazand-o pe Helen, la bratul mamei sale, John a ramas si mai in ceata. Doar i-a sarutat suav mana lui Helen, prezentandu-se.
-Sunt John Miller, iar ea este sotia mea, Julianne Miller.
Helen le-a ranjit primitor.
-Iar ea e Helen, Helen Miller. Sotia mea, zicea Ed mandru venind din spatele celor doi sotii, imbratisandu-si sotia dupa care a sarutat-o usor pe obraz. A fost o chestiune de moment, s-ar zice, pana cand Edward si-a indreptat privirea atintandusi-o catre sotia fratelui sau, Julianne. A ramas uimit. simtea ca o cunoastea...analizandu-i perfect corpul si expresia fetei era clar ca se cunosc. Julianne ramansese socata, uimita era putin spus. Si-a bulbucat ochii, abtinandu-se sa nu-si umple obrazul de lacrimi.
Trecutul, parte a prezentului pe care vrem sa-l uitam. Deasemenea, trecutul reprezinta viitoarele noastre framantari si dureri...Ceea ce nu s-a terminat in trecut, cu siguranta avea sa fie terminat in viitor. Acum, pentru ei in viitorul cel mai apropiat. Mare dezastru urma sa fie in acea familie! Lumea lor perfecta putea fi distrusa de orice miscare dureroasa a vietii, acea miscare avea sa fie facuta in curand?!
-Frate, Edward!se bucura John imbratisandu-si fratele care nu-si lua privirea de la Julianne.
In timp ce Edward nu-si putea lua privirea de la Julianne, aceasta facea orice ca privirile lor sa nu se intalneasca. S-a intors cu spatele dupa care s-a facut nevazuta in multimea de oameni veniti la petrecere.
-De ce n-ai spus ca v-ati cununat?Ati tinut totul ascuns!ranjea John.
-Pai, frate..Ne-am cununat saptamana trecuta si pentru ca tot ma intorceam am vrut sa ...va fac...o surpriza, se balbaia acesta, cautand-o pe Julianne cu privirea.
-De cine te uiti?
John a privit in spate si a vazut ca sotia sa disparuse.
-Unde e Julianne?
Auzindu-i numele, durerea i se amplificase. Daca mai existau cumva indoieli ca acea femeie era Julianne, s-au dus toate.
-Era aici acum cateva minute, a zambit Helen fara sa se dezlipeasca de bratul sotului sau care ramansese socat de acea revedere.
