Se spune ca iubirile dureaza vesnic, niciodata n-ai sa poti uita o mare pasiune trecand peste fie ce o fi. Gandurile astea nu staruiau in mintea lui Julianne. Femeia era de-a dreptul terorizata de prezenta lui Edward, ii era frica ca poate din moment in moment ii va spune acestuia adevarul, ca un impuls de moment. Acel adevar ar fi distrus familia Miller, John si Edward n-ar mai ramane aceiasi prieteni, la fel si ea cu John…sau comportamentul lui John fata de Marc. Lumea perfecta pe care si-o dorise intotdeauna, s-ar fi distrus si asta chiar intr-o secunda.
In dimineata aceea toata lumea era plecata, doar Julianne se mai plimba melancolica prin gradina conacului. Hoinarea degeaba din cand in cand mai arunca cate-o privire in spate, decand Edward s-a intors avea senzatia nebuneasca ca cineva o urmarea mereu.
Dupa ce se saturase sa-si plimbe trupul sub razele arzatoare ale soarelui, a intrat in casa incuindu-se in camera sa cum des ii era obiceiul. O durea simplul gand ca trebuie sa-l infrunte pe Ed, n-au mai purtat o discutie din ziua in care a venit.
In timp ce statea intinsa in pat, cineva a batut la usa. Julianne a tresarit brusc, ridicandu-se din pat, lipindu-si urechea de usa.
-Cine e?intreba aceasta speriata.
Insa nimeni nu i-a raspuns. Refuzand sa gandeasca negativ deschide usa mergand pe ideea ca Marc se intorsese de la scoala vrand s-o surprinda. Deschide usa avand marea surpriza sa dea chiar peste Edward.
-Ce cauti tu aici?intreba Julianne agitata tinand usa intre-deschisa.
-Julianne, nu te preface ca n-avem ce discuta!raspundea el ironic inca tinandu-si piciorul in dreptul usii pentru a sta deschisa.
A impins usa cu putere, reusind in sfarsit sa intre in camera ei. O incuie si cu grija isi pune cheia in buzunarul de la geaca, sub privirile naucitoare ale frumoasei Julianne.
