sâmbătă, 16 octombrie 2010

Am crezut in vise, am crezut in sanse! Dar tot ce mi-am facut au fost impresii false.

Razele soarelui straluceau stingher printre draperiile din camera sa. Incet incet, Julianne s-a sculat deschizand cu greu ochii. Cand s-a desteptat mai bine observa ca era singura in camera sa aflandu-se pe un fotoliu de langa geam. S-a ridicat incet, inca mai era buimaca si privind pe pat si-a dat seama ca ceea ce crezuse ca se intamplase intre ea si Edward era doar in imaginatia ei. A iesit din camera si a coborat ceva mai usurata scarile, in sufragerie era Marc care isi scria temele. Cum o vede, copilul ii sare bucuros in brate.

-Mami!

-Puisor, ai ajuns de mult?

-Acum vreo ora, dar mi s-a spus ca dormeai deci n-am vrut sa te trezesc, se scuza copilul.

Julianne isi mai imbratiseaza o data cu dor copilul sarutandu-i obrajorii rosii dupa care l-a ajutat sa-si continue temele.

Dupa aproximativ o ora soseste si Helen foarte zambitoare tinand cu putere un plic mare in mana.

-Buna, Helen!a ranjit Julianne. Ce ai in mana?

-Buna, J. Am vesti extraordinare.

-Ce vesti, Helen?intreba Marc curios.

Femeia i-a suras putin dupa care l-a sarutat pe frunte.

-Ia spune, Marc tu ma iubesti pe mine?

-Da, a spus copilul zambit.

-Dar pe unchiul tau?

-Si pe el.

Julianne si-a dat ochii peste cap, insa nimeni n-o observase.

-Si ia spune tu…daca ar mai exista cineva in familia noastra l-ai iubi?a adaugat femeia surazand din ce in ce mai tare.

-Adica?

-Vei avea un verisor dragul meu, sunt insarcinata!adauga blonda zambitoare imbratisandu-l cu putere pe Marc.