-E fiul meu…Marc e fiul meu, a spus Edward sigur cautandu-i privirea.
-Nu e adevarat!a negat ea sigura.
-Nu te-am intrebat,am afirmat.
-Gandesti gresit, ii raspundea Julianne sigura.
Dupa momente de tacere, Ed isi aminteste cu nostalgie de clipele petrecute-n doi.
-S-a intamplat o singura data…dar parca te avusesem de o viata. Imi tremurai in brate…
-Si cand am pus capul pe pieptul tau iti simteam bataile inimii, a raspuns nostalgica Julianne.
Asta i-a bucurat inima lui Edward, insemna cu siguranta ceva pentru ea. Poate ca trecutul inca mai putea fi salvat? Dandu-si seama de ce a spus mai ales cand a observat expresia fetei lui, Julianne si-a omorat zambetul .
Ed s-a apropiat de Julianne, asta a agitate-o si mai mult. O mangaia usor pe fata, simtindu-i respiratia si bataile inimii. A sarutat-o suav pe gat asta a agitat-o si mai mult…
-Te vreau inapoi, Julianne, i-a soptit la ureche.
-Stii ca asta e imposibil.
Ed a mai mangaiat-o o clipa , dupa care s-au sarutat. Asta era mai mult ca inevitabil, fiind atat de apropiati, simtindu-se asa de bine unul in prezenta altuia.
Dintr-o data, Julianne s-a desprins din bratele lui.
-Asta nu-i posibil, asta nu se poate intampla!a urlat Julianne aproape plangand.
Edward a linistit-o putin, dupa care Julianne a cedat tentatiei si a sarit in bratele lui. El i-a mangaiat parul lung si frumos dupa care s-au sarutat cu si mai multa pasiune. S-au asezat pe pat, iar el s-a asezat deasupra lui Julianne fara sa inceteze s-o mai sarute.
S-au bucurat de acele clipe care se pare ca le-au dus lipsa amandoi. A avut-o asa cum si-a dorit inca din clipa in care a vazut-o.O venera ca femeie, ca mama, ca sotie. Fratele sau era atat de norocos, norocul asta putea fi si al lui daca avea curajul sa infrunte totul.
-Te iubesc!i-a spus el e sincer.
-Si eu te iubesc, Ed!i-a raspuns ea fara nicio grija cuibarindu-se mai bine in bratele lui Ed care ii venea sa urle de fericire afland ca ea inca il mai iubeste.
