Julianne ajunsese destul de tarziu acasa, cand toata petrecerea se terminase. John statea serios privind atent pe fereastra, sorbind din cand in cand din paharul de whisky pe care-l strangea cu putere in mana. O auzise, isi daduse seama ca aceasta sosise insa nu i-a zis nimic. O astepta pe ea sa faca primul pas, insa Julianne nu a mai avut putere. Si-a aruncat pantofii intr-un colt al camerei dupa care a suspinat usor. John imediat a auzit-o, iar el mereu era induiosat de orice lacrim sau necaz al sotiei sale. De aceea era laudat ca un sot perfect/
-Iubito ce ai patit?o intreba acesta imbratisand-o si stergandu-i lacrimile.
Julianne il ignora complet, nu inceta in schimb sa planga pierzandu-si echilibrul, aproape lovindu-se de pat. John a prins-o la timp, dupa care amandoi s-au asezat pe pat, tacuti.
-Draga mea, m-ai speriat. Ai plecat asa brusc de la petrecere si te-ai intors in starea asta...Ce s-a intamplat?
-Nimic, a raspuns printre suspine.
-Julianne, nu ma minti. Te-a deranjat prezenta fratelui meu?
-El e fratele tau?Decand?
-Decand s-a nascut, radea el. Uite, Ed a locuit timp de 10 ani in Italia. Eram foarte apropiati,insa la dorinta lui a vrut sa se desprinda in toti acesti ani de rautatea parintilor.
Se ridica usor de pe pat dupa care si-a imbratisat sotul.I-a sarutat crestetul capului, asezandu-se pe genunchii sai.
-Haide in seara asta sa nu mai vorbim de el, o sa discutam maine despre tot, iti promit. Acum, doar tu imi staruiesti in minte.
L-a sarutat suav pe gura, dupa care s-au sarutat si mai salbatic. John i-a dat rochia jos, cu grija, desfacand-o usor si lin. I-a sarutat gatul, dupa care si Julianne i-a dat jos camasa alba imaculat ce-o purtase in ziua aceea, arunand-o cu repeziciune undeva pe podea.Nu-nceta sa-si mangaie usor iubita pe spate, dupa care i-a incalecat trupul perfect gol. Toata noaptea fusese a lui, o avusese asa cum nu s-a mai intamplat demult, dupa care amandoi au adormit infasurati unul in bratele altuia.
