Cu o vorba din neam in neam ma hranesc zilnic: “Daca te iubeste, inca te asteapta!”
Tu meriti oricum mai bun ca mine. Asta in cinstea a tot ceea ce a trecut si n-a vrut sa mai revina, in cinstea ta, a lui, a ceea ce putea fi , dar nu va mai fi niciodata. Mi-amintesc, te-am lasat de dragul lui. Cateodata, atunci cand iubesti faci greseli. Mereu gresim, evident , cel mai mult atunci cand ‘suntem indragostiti’. Noi nu suntem responsabili de faptul ca ne indragostim, o face si gata..doar.
Totusi noi n-am inceput prea clar. Doar o rastalmacire de cuvinte, un joc de priviri, niste colegii barfitori privind curiosi intru persoana mea si-atat…asta a fost inceputul, ceea ce prevenea tot la fel, si-un sfarsit, intr-un mod clar. Te-am privit in ochii, dar nu m-am indragostit. N-a fost nevoie. Probabil, sunt prea salbatica, pentru a putea realiza ca uneori o privire este suficienta pentru a ne indragosti(din nou). Imi amintesc de acele zile cand ne urmaream, acum totul e curat, vad tot ce puteam fi. Ei imi spuneau, printre rasete, ca stii sa faci alegere corecta. Acum mi-e din ce in ce mai greu sa scriu, desi stiu ca totul s-a terminat; am vrut sad au vina pe tine, dar realizez ca as fi naiva daca as crede ca ma vei astepta pe vecie. Nu-nteleg de ce mi-am batut joc, intr-un final doar tu ai fost cel mai bun lucru pentru mine.
Am inteles…te-am inteles…am inteles cu greu, de la prieteni, ca dorinta cea mai adevarata, sic ea mai reala este de a te apropia de cineva. Dar tot ei mi-au spus ca este in regula sa renunti. Nu face drama, timpurile nu sunt potrivite. Insa nu a fost nevoie de cuvintele lor de alinare ori de cuvintele celorlalti pesimisti pentru a stii ca ceea ce a fost candva a disparut. Ceea ce conta in anii trecuti, azi nu mai conteaza. Desi ar putea conta din nou(desi ar parea cam irealist).
Imi pare rau. Imi pare rau ca am realizat prea tarziu cat de important ai fost pentru mine si ti-am dedicate aiurea primele mele poezii. Speram ca ceva se va schimba, dar n-a fost sa fie. Cand vine vorba de tine, cred atat de mult in destin!!!(Poezia asta nu o scriu in speranta ca te vei intoarce, cumva)
Imi pare rau ca a trebuit sa aleg intre tine si el. Am facut o alegere , si din cauza acelei alegeri mi-am distrus viata, m-am indepartat de ceea ce cu adevarat vroiam, m-am ranit. Si ma doare. Ma doar sa-mi amintesc ce am facut(si durerea asta o simt mereu). In urma a toate astea, am trecut prin cele mai dificile momente din viata ta. Cand m-am simtit singura, cand stiam ca doar tu ma poti salva…doar ca eu nu te-am lasat. Mi-am dat seama cat de greu este sa zambesti cand tot ce vrei sa faci este sa plangi.
Totusi,, iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Pentru greseli caudate din trecut. Iarta-ma…ca nu cred suficient in iubire pentru a ma indragosti. Iarta-ma, pentru ca fiecare zi care trece imi face atat de rau. Iarta-ma ca din minte nu-mi iese ideea: si daca ne-am reintalni?Daca ne-am reintalni..chiar maine?Ti-am facut rau, pentru ca nu l-am cunoscut, nu l-am simtit…
Iarta-ma…
(Oare ma mai iubeste?Oara ma mai asteapta?)
