Si iata ca s-au reintalnit. Dupa cate si-au spus, dupa cat s-au luptat intrei ei si impotriva a ceea ce simt…dupa atatea batalii, schimbari, dureri, lacrimi si fericiri amare …dupa atata timp departe unul de celalalt…s-au reintalnit. Nu conteaza cine s-a pus in fata cui, cine a zarit primul pe cine …si daca intalnirea a fost agreata de vreunul din ei. Cert e ca dupa timp de despartire, ea s-a putut pierde din nou in ochii lui, iar el…o putea simti din nou langa el, asa cum o dorea, asa cum i-a dus dorul.
I-a cuprins privirea,s-a apropiat de ea. Dar fiecare pas cu care se apropia de ea, cu atat inima ei ingheta. Cateodata, este mai usor sa-ti amintesti momentele rele, decat momentele in care erai bine, copil si-ti creai iluzii.
-O sansa, te rog, doar una!
-O sansa, doar una…mi-ai cerut de-atunci. Probabil ti-a intrat in reflex ca de fiecare data cand ma vezi sa ma fac sa constientizez ca esti acolo, chiar langa mine. Cateodata te mai puneai si-n fata mea, atunci cand evident vroiam sa ma prefac cel mai tare ca nu te vad. Mi-ai cerut atat demult sa vorbim, sa te ascult…dar ce rost avea?Cu ce puteai schimba ceea ce mi-ai facut?Cu nimic!
Atunci el si-a lasat privirea in pamant. Refuza s-o priveasca, timpul i-a despartit dar totusi deciziile ei nu s-au miscat deloc. A ramas pe pozitii, tare, cu capul sus…Ii era din ce in ce mai greu sa creada ce-i spuneau prietenii: ca-n adanc ea sufera, se consuma, il vrea, dar orgoliul feminin ii spune: ramai pe pozitii. Si-a trecut mana transpirata prin parul matasos, dupa care a privit-o profund in ochii…erau imbibati in lacrimi, dar totusi si-au pastrat puritatea. A mangaiat-o pe obraz, si el, odinioara, lacrimand usor…discret…nici orgoliul lui de barbat nu-i permitea sa se exteorizeze prea mult ..in fata ei chiar.
-Dar sa stii…ca era o masca, care abia atunci cand ai plecat a inceput cat de cat sa se desprinda de mine . Te-am observat, stiam ca esti acolo, te simteam chiar si de eram cu spatele ..stiam ca ma privesti intrebandu-te daca sa vorbesti din nou cu mine. Evitam sa te privesc, pentru ca privirea ta ma hipnotiza, ma ademenea sa dau un raspuns care poate fi o greseala pentru mine. Eu..sunt fericita de fiecare data cand sunt bine cu mine. Credema, baiete, am incercat de-atatea ori sa ma prefac ca nu te-am cunoscut.
-Dar de ce..?De ce n-ai crezut in noi sanse,este in regula sa-ti asumi riscuri.
-Stiu ca iau decizia directa, si tot s-o iau?E trist.
-Ti-am spus…regret….adauga el inca cuprinzandu-i obrajii pe care se scurgeau lacrimile…
-Cum poti?Cum poti sa regreti dupa ce ai facut ce-ai vrut?Ai vrut sa ma minti, ai facut-o!De ce regreti, stii ca n-ai scuza.
Atunci s-a intors…era hotarata sa-l lase, pentru totdeauna , sa se indeparteze de el , asa cum si-a spus in gand, ori nu, de nenumarate ori. S-a intors, s-a desprins de el, si-a indreptat capul si-a spus ca ramane pe pozitie pentru ca stia ca o cadere nu este atat de rea ca o recadere. Stia ca pentru binele ei trebuie sa fie constienta ca unii barbati nu merita o a doua sansa. Gata. Ar trebui ca macar dupa ce i-a spus chiar toate lucrurile ce le simtea sa fie bine..cu ea. Dar totusi a mai ramas ceva. S-a intors catre el care care ramansese prinvind-o plecand.
-Cu toate astea, tu chiar nu meriti sanse! Imi aduc aminte cum imi spuneai , cum ma implorai intr-o zi sa vorbim , sa ne impacam, sa uit ceea ce a fost in trecut, ca cica a disparut…iar ziua urmatoare te-am vazut, de departe cu ea, de mana..Of, ce sinceritatea.
El ii murmurase incet printre lacrimi numele…Atunci chiar si-a intors spatele de catre el…pentru totdeauna….Ea a plecat…si el a ramas…el…n-a fugit dupa ea nici macar un metru …nicicand.
(Si cu toate astea ea nu poate pierde ceea ce a simtit si simte pentru el)
