Ieri am murit din cauza sangerarilor de maine
Am cazut in lumina soarelui.
Viitorul s-a deschis larg, in spatele credintei.
Pentru a stii de ce, sperantele mor.
Pierzand ce-a fost gasit, o lume asa de goala.
Suspendata intr-un compromis.
Tacerea sunetului sau este in curand urmarita.
Cumva, la apus de soare.
Si gasirea raspunsurilor,
Inseamna uitarea tuturor intrebarilor pe care le-am pus cand eram 'acasa'.
Trecand printre mormintele necunoscute.
Ochii mei s-au intunecat, cu o splendoare ofilita.
Iluzie a luminii soarelui?
Si o reflexie a minciunii, ma va tine in viata.
Cu o iubire pierduta, de atat de mult timp.
Si finalul acestei zile,
Este dovada ca timpul este ucis , cu toata credinta pe care o stiu.
Stiind ca acea credinta, este tot ce am.
Si m-am pierdut , si nu pot intelege ,
De ce inima mi-e asa de franta , iti respinge iubirea, cu toate ca fara ea merge rau.
Fara sa-ti pese de viata, fara sa-ti pese de cuvinte.
Dar stiu, si e tot ce stiu, este ca sfarsitul incepe.
Cine sunt de la inceput, du-ma inapoi la casa mea.
Lasa-ma sa plec, si o voi lua la fuga, nu voi mai tacea.
Tot acest timp pierdut in zadar, irosind ani, irosind folosurile.
Totul este speranta. Sperant ramane, iar acest razboi nu s-a terminat.
Acolo este o lumina, acolo este soare,luandu-i pe cei spulberati.
In locul in care trebuie sa fie, iar iubirea Lui va invinge totul.
