Tot in ajunul Craciunului, painea se aseaza sub masa pentru a aduce noroc familiei iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belsug.
In orice loc din Romania Craciunul incepe cu postul care dureaza sase saptamani: (15 noiembrie - 24 decembrie). Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, cum ar spune bunicii la mancarea de dulce.
Un post adevarat inseamna renuntare la dragostea fizica, la bautura, plata datoriilor. In sate in post nu se deschid radioul sau televizorul, nu se fac petreceri. Postul se incheie in noaptea de Craciun dupa Litanie.
Din 15 noiembrie de cand se lasa postul cuvenit acestei sarbatori, dupa fiecare liturghie sau dupa fiecare vecernie, romanii de la sate incep sa repete colindele.
In unele parti ale tarii exista un obicei numit "Umblatul cu icoana", care semnifica nasterea lui Isus. In nordul Moldovei se pregateste masa de Ajunul Craciunului cu mancare de post. Nimeni nu are voie sa descopere masa pana nu intra preotul pe usa.
Preotul blagosloveste masa, gusta primul bucatele, abia apoi mananca cei ai casei Taierea porcului de Ignat este un obicei pur romanesc, obiceiul a fost "crestinat" la sfarsitul evului mediu.
Ca de fiecare data exista o legenda in spatele acestui obicei. Legenda spune ca un barbat, pe nume Ignat, vrand sa taie porcul, si-a lovit din greseala tatal cu securea in cap.
Ajunul Craciunului incepe cu:
Buna dimineata
La Mos Ajun,
La Mos Ajun
Ne dati, ne dati,
Ne dati ori nu ne dati,
Ne dati, ne dati,
Ne dati ori nu ne dati.
Buna dimineata La Mos Ajun
Ne dati ori nu ne dati,
Ne dati ori nu ne dati.
Am venit si noi odata
La un an cu sanatate,
Domnul sus sa ne ajute
La covrigi si la nuci multe.
Batranul a murit, a fost ingropat, iar fiul, ravasit de cele intamplate, si-a luat lumea in cap. Dupa altii Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul.
Ziua de Ignat este pe 20 decembrie. In acesta zi oamenii nu au voie sa faca altceva in gospodarie decat sa taie si sa prepare porcului. Traditia spune ca cei saraci, daca nu au porc, trebuie sa taie un alt animal.
Batranii crede ca in noaptea de dinaintea Ignatului, porcul isi viseaza cutitul. Cei milosi nu au voie sa participe la taiatul porcului, pentru ca el moare greu si carnea nu mai este buna. In ziua de Ignat copii sunt insemnati in frunte cu sangele animalului.
Deobicei bunicii fac semnul crucii pe fruntea copiilor pentru ca acestia sa fie sanatosi. Ziua de Ignat este dedicata prepararii carnii si conservarii ei.
Femeile si barbatii incep transarea si pregatirea slaninii, a caltabosilor, sangeretelui. In unele gospodarii din Valcea o buna parte din carne se prajeste si sareaza si se pastreaza in untura topita.
Acum incep pregatirile pentru masa de Craciun. Gospodinele pun deoparte carne pentru sarmale, cea pentru friptura, osanza pentru prajituri. Totul este aproape gata pentru Craciun.
Copiilor pe vremuri le se imparteau covrigi si nuci si mere. Azi ... Azi bani si dulciuri. La sate in ajun merg la colindat si copiii si adultii.
In seara de Ajun, casele frumos decorate si perfect curatate isi primesc colidatorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri si gesturi.
Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor.
In Ardeal in asteptarea colindatorilor mesele sunt intinse. Colindatorii isi incep ziua in zori si termina in amurg. In Maramures colindatorii intreaba: "Slobodu-i a corinda?".
Dupa ce canta in curte vreo doua-trei corinde incheiate cu urari, tinerii sunt poftiti inauntru, pentru a fi cinstiti cu bucate si bautura.
Ziua de ajun este pentru romani un bun prilej sa isi viziteze pe prietenii, rudele si pe vecini. Daca primesc dezlegare de la preotul satului dupa ce isi "colinda" rudele si prietenii, romanii primesc in schimb tuica fiarta, vin si cozonac.
Bradul în tradiţia românească
În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi. Obiceiul există din vremea dacilor şi semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiţia unor comunităţi locale din regiunile Banat şi Oltenia. Bradul astfel împodobit se numeşte Pomul vieţii, care se regăseşte drept motiv natural în arta populară.
Odată cu evoluţia etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înţelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".
Obiceiul bradului în prezent
În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit unul dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât şi în mediul rural, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj nou, Moş Crăciun, o variantă americanizată a Sfântului Nicolae.
