miercuri, 5 septembrie 2012

Prima zi de liceu...

Vacanţa e aproape pe terminate şi mai devreme sau mai târziu va trebui să mă întorc la şcoală. Stai..la şcoală unde? Nu la şcoala mea generală,nu-mi mai am locul acolo,ci la liceu...Prima zi de liceu se apropie cu paşi repezi iar eu încă nu sunt complet sigură cum s-o întâmpin...asta...viaţa de liceu.E ceva complet nou pentru mine,şi-mi doresc din tot sufletul să fie de bun augur,mai ales că ultimii mei ani de şcoală n-au fost tocmai buni.Dar acum şi eu m-am schimbat,deci...totul va fi diferit!:D
Nu pot evita emoţiile pe care le am când vine vorba de prima zi de liceu..Iar pe tot parcursul vacanţei eu tot avut vise legate de prima zi de liceu,deci îţi dai seama cât mă obsedează şi mă agită prima zi de liceu. Prima zi de liceu...Ce ciudat sună!Nici noaptea trecută n-am scăpat de asemenea vise şi din nou m-am visat pe mine,singură,emoţionată,certându-mă cu o prietenă de-a mea,ignorată de colegele mele în prima zi de liceu. Şi ce era şi mai ciudat e că...am avut muzică de fundal,precum în filme! Şi ce melodii s-ar potrivi mai bine dacă nu Fifteen(Taylor Swift) şi Today my life begins(Bruno Mars). Pentru melodia lui Taylor S. am făcut o pasiune încă de la 12 ani,şi chiar mi-aş  dori ca aşa să fie şi viaţa mea la 15 ani! Iar melodia lui Bruno M. îmi aminteşte că trebuie să las trecutul în urmă şi să mă bucur de noua mea şansă!
Partea amuzantă este că visul mi-a părut atât de real,încât atunci când m-am trezit şi m-am uitat la ceas văzând ca e ora 10:16,mi-am spus că am întârziat în prima zi de liceu.Chiar preţ de câteva minute am crezut că ASTĂZI era prima mea zi de liceu.
A fost o uşurare pentru mine să văd că suntem în 5 septembrie şi încă mai am timp de lenevit...12 zile..dar bun şi atât.
În prima zi de liceu o să văd atâtea chipuri noi,dar n-o să-mi pese. O să caut doar un singur chip pe care de luni de zile abia aştept să-l revăd şi aici mă refer la băiatul de care-mi place.Ştiu că nu este decât o pasiune fără speranţă,precum toate pasiunile pe care le-am făcut până acum,dar când e vorba de el...Nu mă pot abţine.De exemplu,ultima oară când l-am văzut în oraş mai aveam puţin şi săream pe el.Mă consider o fată normală...până îl văd pe el. :-))
Oricum,până pe 17 septembrie mai am timp să-nvăţ să-mi controlez emoţiile.Adică,va fi prima mea zi de liceu,dar totuşi....Pe cine păcălesc eu,va fi prima zi de liceu,nu orice zi de început de an şcolar.Aventura mea începe...Noi belele,noi pasiuni,noi probleme,noi surprize!Să vezi numai!

vineri, 31 august 2012

Citat

Am obosit să mă prefac..Am obosit să mă mint şi să aştept ceva ce nu se va întâmpla niciodată.Am obosit să trăiesc între două lumi,una reală şi una iluzorie.Am obosit să trăiesc jumătăţi de măsură,să mă simt incompletă şi vinovată.Nu mai pot!Am obosit să îmi pun trupul să doarmă într-un dormitor,în timp ce sufletul meu este în altul!Ai idee cum e?
-Irina B.-Fluturi
------------------------------------
Da,chiar am idee cum e!:-< Mi se pare incredibil cum aceasta femeie reuseste sa-mi ghiceasca mereu gandurile,trairile...E ca si cum ar fi mintea mea,insa care stie si are curajul sa se exprime.

Ultima zi de vară

Astăzi oficial vara se apropie de finalul ei,este ultima zi a verii 2012,iar mie mi se pare că această vară a trecut ca printr-un farmec,mult prea repede,încât n-am reuşit să gust suficient de mult din ea.
Sper însă că aţi reuşit să vă îndepliniţi tot ceea ce aţi dorit să vă îndepliniţi în această vara. Sper că aţi iubit suficient,că aţi arătat asta, că v-aţi îndrăgostit şi că sunteţi fericiţi alături de acea persoană.Sper că aţi călătorit,aţi cunoscut noi oameni şi aţi creat noi legături.Sper deasemenea că v-aţi cerut iertare pentru greşelile trecute şi că v-aţi iertat pe voi înşive.Sper că aţi pornit în vacanţă cu sufletul împăcat şi dornic de noi aventuri. Din păcate toate aceste aventuri astăzi iau sfârşit,dar încheierea trebuie să fie ca atare,nu-i aşa?În curând,viaţa va reveni la normal,dar ce înţelegem noi prin normal?Ne întoarcem la locurile noastre de muncă,la şcoala noastră,la colectivul pe care-l vedem zilnic..Dar nu va fi la fel.Niciun an nu este la fel,asemănător poate,dar nu la fel. Fiecare an de muncă,an şcolar aduce provocări noi,şanse noi(de care noi alegem dacă profităm sau nu),noi certuri,noi prietenii,noi surprize(plăcute sau nu),asta aduce toamna odată cu întoarcerea la realitate.
Am o vară frumoasă,o vară cum demult îmi doream,chiar dacă ar mai fi fost ceva ce mi-ar fi plăcut să îndeplinesc,dar cred eu că tot ce mi-am dorit cel mai mult s-a împlinit şi asta este important.În primul rând,vara aceasta a fost importantă deoarece pur şi simplu n-a fost ca toate celelalte.N-a trecut pe lângă mine precum s-a întâmplat de anii trecuţi,ba chiar am avut mari realizări,realizări deosebite de care sunt foarte mândră!Vara aceasta mi-am îndeplinit majoritatea dorinţelor pentru anul 2012 cum ar fi: admiterea la liceul la care eu am dorit,mi-am găsit noi prietene,am ieşit mult în oraş,m-am distrat,mi-am recuperat credinţa,m-am recuperat pe mine,dar...cel mai important am aflat că niciodată,dar absolut niciodată,n-ar trebuie să încetez să cred!Pentru că atâta timp cât crezi în tine,în Dumnezeu...orice e posibil!Nu trebuie să mă dau bătută,să nu mă las călcată în picioare de nimeni şi să nu încerc să mă schimb pentru nimeni niciodată!La teorie sunt aşa de bună,îmi doresc să fiu aşa şi la practică,dar Dumnezeu îmi va da putere.
Deci vara se încheie...dar nu viaţa.Din toamnă,noi provocări şi noi surprize!O să te ţin la curent,şi în afară de astă n-o să renunţ să mai scriu în jurnalul meu!;)

miercuri, 29 august 2012

Astăzi viaţa mea începe

Am muncit din greu de atâta vreme,se pare că suferinţa mi-a fost unicul prieten.
Inima mea fragilă a greşit de atâtea ori,mă întrebam dacă mă voi vindeca vreodată.
Precum toate anotimpurile,n-am rămas aceiaşi,
Pretutindeni în jurul meu pot simţi o schimbare.

Voi rupe aceste lanţuri care mă leagă,fericirea mă va găsi
Voi lăsa trecutul în urma mea,de astăzi viaţa mea începe.
O lume nouă mă aşteaptă,eu trebuie s-o iau.
Ştiu că pot reuşi,astăzi viaţa mea va începe.

Zilele de ieri au venit şi au trecut
Şi am învăţat cum să le las acolo unde sunt.
Şi văd că am greşit pentru că m-am îndoit că pot câştiga.

Viaţa este prea scurtă să ai regrete
Aşa că acum învăţ să le las în trecut şi să încerc să le uit.
Ai doar o viaţa de trăit,deci mai bine ai face ce-i mai bun din ea!

marți, 28 august 2012

Înapoi acasă

Înainte să plec la Timişoara nici nu am vrut să mă gândesc la ziua când va trebui să mă întorc din nou acasă.Această zi a venit,doar că nu am părăsit Timişoara cu un aşa de mare regret precum credeam,ba mai mult m-am bucurat de revenirea mea acasă.Mi-era dor de tot ceea ce reprezint eu.
Când am păşit în camera mea m-am simţit de parcă am fost o plecată luni ,ani întregi.Mi-era dor de lucrurile mele,de viaţa mea normală. Dar mi-a plăcut  la nebunie această şi acesstă escapadă a mea departe de oraşul meu,m-a făcut să realizez nişte chestii şi oarecum  împlinit scopul acestei călătorii.
M-am schimbat.Poate nu radical,poate nu dintr-o dată,dar ideea e că ştiu ce e greşit la mine şi ce ar trebui să fac pentru a repara şi pentru a evita să mai fac aceleaşi greşeli.
Trebuie să cred.În mine,în Dumnezeu şi-n familia mea care orice ar fi niciodată nu mi-ar vrea răul. Trebuie să mă bucur de toate lucrurile mărunte şi să revin cu picioarele pe pământ.Trebuie să învăţ să mă iubesc,pentru că doar aşa voi reuşi ca altcineva să mă iubească la rândul său.Trebuie să arat că am multă încredere în mine,să mă apropii de oameni,să-nvăţ să-i ascult,să nu mă mai izolez de ei.Trebuie ca orice ar fi să-mi păstrez conştiinţa împăcată şi să nu fac lucruri rele crezând că altfel voi impresiona pe altcineva,cum nu va trebui să fac pe naiba-n patru ca să fiu plăcută de ceilalţi.În fond,părerea lor nu contează,important este ceea ce cred eu despre mine.
Din toamna încep de la zero.Totul va fi diferit,nu cum am spus în anii trecuţi că va fi şi n-a fost.Inevitabil,va fi diferit,dar acum depinde de mine diferit în ce sens.Acum totul a rămas pe umerii mei.Viitorul meu depinde doar de mine şi de felul în care mă voi comporta cu viitorii mei colegii,precum şi cum voi profita de şansele cele voi mai avea,şi cum voi vedea de cine mă voi îndrăgostii.
Deci până la urmă vizita la Timişoara şi-a asumat scopul!Acum să vedem ce se va întâmpla mai departe.Eu nu-mi doresc decât ca în momentele mele de slăbiciune şi suferinţă să-mi amintesc că trebuie să mă iubesc pe mine,să mă accept aşa cum sunt,să cred în mine şi-n Dumnezeu.Consider că asta ar trebui să rămână întotdeauna în noi...Credinţa şi Iubirea.

luni, 27 august 2012

Within Temptation - What have you done

Te-ai supara daca te-as rani?Intelege ca simt nevoia asta...
Mi-as fi dorit sa fi avut alte optiuni decat sa-i fac rau celui pe care-l iubesc.
Ce ai facut tu acum?
Stiu ca mai bine m-as opri din incercat
Stii ca nu pot nega,nu pot avea recunostiinta fata de tine acum.
Stiu ca ar trebui sa incetez sa mai cred.
Stiu ca nu mai exista sansa de a ne regasi
S-a terminat acum.
Ce ai facut?
Eu am asteptat pe cineva ca tine,dar acum te-ndepartezi
Ce ai facut acum?
De ce destinul ne face sa suferim?
Exista un blestem intre noi doi,intre mine si tine.

Te-ai supara daca te-as omori?
Te-ai supara daca as incerca?
Pentru ca tu ai devenit cel mai crunt dusman al meu.
S-a terminat acum.
Ce ai facut?
Eu nu voi cadea,nu voi renunta.
Noi vom fi liberi cand se va termina.
Nu pot inteleg cum reusesti sa zambesti toata ziua si sa plangi noaptea inainte de culcare.Cum pozele nu se schimba niciodata,dar oamenii din ele,da.Cum cel mai bun prieten al tau iti poate deveni cel mai mare dusman,sau cat de ciudat este atunci cand cel mai mare dusman al tau devine cel  mai bun prieten.Cum 'pentru totdeauna' se transforma in cateva luni pentru care ai face orice sa le recuperezi.Cum poti renunta la ceva la care candva ai zis ca nu poti trai fara.Cum chiar daca stii ca ceva este cel mai bine pentru tine,te doare la fel de mult.Cum oamenii promit in ciuda faptului ca stiu cat de normal este sa-si incalce promisiunile.Cum oamenii te pot sterge din viata lor doar pentru ca le este mai usor decat sa repare tot ceea ce a mers gresit.

vineri, 24 august 2012

Schimbari...

Ai simtit vreodata nevoia sa scrii ceva dar sa nu stii ce anume?Cam asa sunt eu acum...Simt nevoia sa scriu,doar ca se pare ca imi lipseste inspiratia(defapt chiar imi lipseste de ceva vreme). Poate si faptul ca sunt departe de casa ma face sa fiu asa stinghera si introvertita.Dar nu pot intelege de ce?Adica,pana acum imi doream cu atata nerabdare sa parasesc orasul natal,iar acum,cand sunt la sute de kilometri distanta nu ma simt chiar confortabil. Imi lipseste camaruta mea,intimitatea mea,calculatorul meu,cartile mele,citatele mele,pisicul meu care statea zi lumina in camera cu mine.Imi lipsesc serile petrecute scriind pana la ore tarzii ale noptii,imi lipsesc momentele acelea de visare adolescentina. Mi-e dor de mine. Se pare ca am ramas acasa cu toate amintirile....
Dar vreau deasemenea sa ma schimb.Nu stiu de ce,dar am nevoie de o mareee schimbare de look.Haine noi,accesori noi,o freza noua. Am promis asta. Mi-am spus ca atunci cand ma voi intoarce la liceu  voi fi o altfel de persoana,total diferita de ceea ce am fost candva,atat de diferita incat nimeni nu m-ar recunoaste. Nu stiu de ce vreau cu disperare aceasta schimbare,poate pentru ca defapt are o semnificatie mai importanta,care reflecta o dorinta din interiorul meu. Vreau sa arat nevoie disperata de a schimba ceva in viata mea,de a nu avea acelasi 'destin' ca in anii trecuti,caci nu stiu cum as mai putea indura.Vreau sa ies din globul asta al solitaritatii in care m-am inchis in ultima vreme,tot din teama de a nu suferii.Vreau o viata normala de adolescenta,cu prietenii multi,cu o dragoste de liceu [obisnuita zilelor noastre],cu probleme scolare,cu distractii,cu momente grele. Da,chiar vreau asta!Vreau o viata normala!
Acum ramane de vazut cat de tare imi va iesi faza cu look-ul,dar cred ca cel mai important,ar trebui sa-mi schimb unele chestii la personalitatea mea si sa traiesc mai mult!Nu online,nu in vise,ci in realitate!Viata este una si trebuie sa traiesc fiecare moment ca si cum ar fi ultimul...pur si simplu!O sa incerc sa zambesc mai mult si sa fiu mai fericita,pe langa toate astea...sa vad cum iese!:D
Pana atunci,trebuie sa ma bucur si de mini-escapada la Timisoara si de restul zilelor de vacanta care mi-au mai ramas!Iar apoi...liceul...But,the sun also rises,remember?:)

joi, 23 august 2012

I need a hero...

Am nevoie de un erou!
Tin de un erou pana la sfarsitul noptii.
El trebuie sa fie puternic,
El trebuie sa fie rapid si sa fie pregatit de lupta .
Am nevoie de un erou!
Am nevoie de un erou pana dimineata!
Trebuie sa fie sigur,si trebuie sa se-ntample cat mai curand!
Si trebuie sa fie mai mare decat viata!

Nu ti-am spus niciodata

Mi-e dor de acei ochii albastri,cum ma sarutai noaptea
Mi-e dor de felul cum dormeam.
Este ca si cum soarele nu ar mai rasari ,
Precum gustul zambetului tau.
Mi-e dor de felul in care respiram.

Dar nu ti-am spus niciodata ce ar fi trebuit sa-ti spun
Nu,nu ti-am spus niciodata.Doar am tinut in mine.
Si acum imi lipseste totul despre tine
Nu pot sa cred ca inca te vreau
Dupa tot prin ceea ce am trecut ,
Imi lipseste totul despre tine.

Iti vad ochii albastri de fiecare data cand ii inchid pe ai mei
Faci greu sa vad unde trebuie sa fiu cand nu sunt cu tine.
E ca si cum nu sunt cu mine.


marți, 21 august 2012

"Brida" a lui Coelho

Zilele trecute m-am întâlnit cu o fosta mea colegă de bancă din generală,Cristina,cu care am rămas prietenă.Fiindcă doar ce trecuse ziua mea şi din cauza unor probleme nu ne-am putut întâlni aceasta mi-a adus un cadou. O carte de a lui Paulo Coelho,şi anume 'Brida'.
Auzisem de ceva vreme de acel scriitor,citisem multe citate din cărţile sale şi demult aveam în suflet o dorinţă de a citi o cartea de-a sa. Din cauza agitaţia prin care am trecut în ultimele luni,acea dorinţă a ars precum un foc mocnit în sufletul meu,ba chiar s-a stins de tot. Asta până când,alaltăieri m-am trezit cu o carte de-acestuia în mână.
N-am rezistat,iar imediat ce-am ajuns acasă am citit proologul şi am fost fascinată.A doua zi,m-am apucat de citit şi am reuşit s-o termin aproape.Azi-dimineaţă am terminat-o.
Ce pot să spun?A fost cartea vieţii mele.Care m-a făcut oarecum să-mi schimb viziunea despre viaţă,şi oarecum m-am regăsit în eroina Brida.Defapt,cred că marea majoritate a oamenilor s-ar regăsi în pielea ei pentru că,suntem toţi oameni,toţi la fel şi cu toţii trecem prin aceleaşi etape chiar dacă avem un mod diferit şi căi diferite.(asta tot din carte am învăţat)
Ca să zic aşa,mi-a dat răspunsul la unele întrebări nepuse de mine, dar care-mi încercau de mult mintea şi de o vreme din ce în ce în mai des.
Acum o să las câteva dintre citatele care le-am găsit pe internet şi care le-am însemnat chiar eu.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
'Poate că singurătatea l-a înnebunit şi mai mult.'

'Nu avea de ales:ori credea în Dumnezeu,în Îngerul Păzitor,ori îşi pierdea speranţa.'
'Presimţea că pierdea ceva important în această viaţă,că trăia mereu aceleaşi lucruri.Dar nu avea curajul să schimbe ceva.'
'Îşi petrecea viaţa alergând după ceea ce credea.'
'Studiem ceea ce vedem,şi nu întotdeauna ceea ce vedem este şi ceea ce există.'

....'Dacă ele sunt bine(Celelalte Părţi),şi noi vom fi fericiţi.Dacă nu sunt bine,vom simţi,inconştient,o parte din acea durere(...)Trebuie să ne reunim,cel puţin o dată în fiecare reîncarnare,cu Cealaltă Parte,cu care mai mult ca sigur ne vom încrucişa drumul.Chiar dacă ar fi doar pentru câteva clipe,căci aceste clipe aduc o Dragoste atât de intensă,încât justifică restul zilelor noastre.'
'Întotdeauna am avut această tendinţă de delir total.'
'Orice întrebare care poate fi concpută are un răspuns.'
'Înţelegem viaţa şi Universul abia atunci când ne întălnim Cealaltă Parte.'
'Oamenii sunt stăpânii propriului destin.Pot face mereu aceleaşi greşeli.Pot fugi oricând de ceea ce-şi doresc şi de ceea ce viaţa le pune în mod generos înainte.'
'Câte lucruri am pierdut din teama de a pierde.'
'Când îţi găseşti drumul,nu trebuie să-ţi fie teama.Trebuie să ai suficient curaj pentru a face greşeli.'
'Dezamăgirea,înfrângerea şi disperarea sunt instrumentele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a ne arăta Drumul.'
'Nimic pe lumea asta nu e complet greşit.Chiar un ceas oprit are dreptate de două ori pe zi.'
'Niciunul dintre noi nu ştie ce s-ar putea întâmpla în minutul următor,totuşi mergem înainte.Pentru că ne încredem.Pentru că aveam Credinţă.'
'Oamenii dăruiesc flori ca un cadou deoarece florile conţin sensul dragostei adevărate.'
'Găsind un lucru important în viaţa ta nu înseamnă că trebuie să renunţi la toate celelalte lucruri importante.'
'Iubirea nu avea ură-ci doar greşeli'
'Îmi este teamă de moarte,nu vreau să-mi pierd viaţa.Îmi este teamă de iubire pentru că implică lucruri care sunt deasupra înţelegerii noastre.Lumina ei este imensă,dar umbra ei mă sperie.'
'...tu niciodată nu vei fi a mea şi din cauza asta te voi avea pentru totdeauna...'
'Ce este pe dinafară este mai greu de schimbat,decât ceea ce este înăuntru.'
'Trebuie să-ţi asumi riscuri,să urmăreşti nişte drumuri şi să abandonezi altele.'
'Alegerea unui drum înseamnă să le ratezi pe celelalte.'
'Cea mai importantă şi cea mai vulnerabilă emoţie a oamenilor-Iubirea'
'Nu aşteptările ne împing să mergem mai departe,ci dorinţa noastră de a continua'
'Totul depinde de drumul pe care-l alegi.'
'Poţi să-ţi descoperi Cealaltă Parte după lumina din ochii lor,şi de la Începutul Veacurilor,aşa oamenii îşi recunoşteau adevărata iubire.'
'Nu încerca să explici sentimentele.Trăieşte totul cu intensitate şi preţuieşte ceea ce simţi precum un cadou de la Dumnezeu.'
'Fiecare moment din viaţă este un moment de credinţă.'
'Atâta timp cât continui să priveşti,vei triumfa la final.'
'Să fi om înseamnă să ai îndoieli,dar chiar şi aşa să-ţi continui drumul.'
'Miracolele nu au nicio explicaţie,dar apar în viaţa celor care cred în ele.'
'Nu întotdeauna ceea ce vedem noi este şi ceea ce există.'
'Esenţa Creaţiei este una singură,iar acea Esenţă se numeşte Dragoste.'
'Decepţiile,înfrângerile,descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a-ţi arăta drumul.'
'Îmi voi aminti mereu că dragostea înseamnă libertate.'
'Drumul înţelepciunii înseamnă să nu-ţi fie teamă să greşeşti.'
'Noaptea este doar o parte a zilei.'
'Toată viaţa îmi voi aduce aminte de tine,şi tu îţi vei aduce aminte de mine.Aşa cum ne vom aduce aminte de apus,de ploaia care bate în geam,de lucrurile pe care le vom avea întotdeauna tocmai pentru că nu putem să le posedăm.'
'Oamenii oferă flori pentru că în ele stă adevăratul sens al Dragostei.Cine va încerca să posede o floare îi va vedea frumuseţea cum se vestejeşte.Însă cine se va uita la o floare pe câmp va rămâne cu ea pentru totdeauna.Pentru că ea devine una cu după-amiaza,cu apusul,cu mirosul pământului umed şi cu norii de pe cer.'
'Ştiu că n-o să-l mai văd niciodată-de asta l-am iubit cu atâta forţă şi cu atâta certitudine.Pentru că nu puteam niciodată să-l pierd.'
'Fecioara deţine puterea  bărbatului şi a femeii.Este condamnată la Singurătate,însă Singurătatea îi revelează secretele.Acesta este preţul Fecioarei-să nu aiba nevoie de nimeni,să se consume prin dragostea pentru toţi şi prin Singurătate să descopere înţelepciunea lumii.'
'Dorea să parcurgă toate drumurile posibile şi sfărşea prin a nu parcurge niciunul.'
'Toată viaţa omului se rezuma la căutarea Celeilalte Părţi .Chiar dacă pretinde că alearga după înţelepciune,după bani sau după putere.Orice ar obţine va fi incomplet dacă nu va reuşi să-şi găsească Cealaltă Parte.Cu excepţia puţinelor creaturi ce provin din îngeri-şi care au nevoie de singurătate pentru a se întâlni cu Dumnezeu-restul umanităţii va reuşi Uniunea cu Dumnezeu numai dacă,la un moment dat în viaţă va reuşi să comunice cu Cealaltă Parte.


duminică, 19 august 2012

Mulți dintre noi nu știm să ne iubim pe noi înșine.
Poate de aceea uităm să trăim, nu prețuim viața și ne îndepărtăm de esențial.
Poate de aceea le permitem unora să ne rănească, să ne jignească, să ne dezamăgească...
Poate de aceea rămânem legați de oameni și de povești din trecut, care ne țin în loc și ne iau șansa la fericire.
Poate de aceea ne abandonăm uneori și ajungem să credem că nu suntem suficient de buni ca să merităm mai mult.
Poate de aceea ne desconsiderăm, suferim complexe și nu avem încredere în noi.
Poate de aceea ne torturam cu gânduri negative, ne izolăm de tot ce e frumos și ne luăm dreptul la o viață frumoasă.
Poate de aceea ne abandonăm visele și trăim numai pentru și prin alții.
Poate de aceea uităm să fim frumoși și lăsăm oameni și suferințe să ne transforme în persoane care nu ne-am dori să fim.
Poate de aceea abandonăm planurile noastre dinainte să le începem și ne temem de noi începuturi.
Poate de aceea uităm că merităm tot ceea ce este mai bun și mai frumos și devenim exagerat de modești și cu așteptări mult prea limitate.
Om drag, privește înspre tine! Ești unic, irepetabil și în ciuda tuturor părerilor ești o ființă perfectă. Iubește-te mai întâi de toate pe tine și apoi vei reuși să iubești și să te dăruiești întregului univers!



Textul de mai sus apartine in totalitate unei femei mult mai talentata,increzatoare si priceputa,decat mine.
Sursa

sâmbătă, 18 august 2012

Cea mai urâtă fată...


In cercul meu de prieteni, tot auzeam despre sora cuiva, pe care nu o cunoscusem inca, desi ar fi trebuit sa faca parte din gasca noastra. De cate ori am intrebat de ea, inevitabil cineva a spus ca e foarte urata. Si am fost foarte curioasa sa o cunosc. Ziua aceea a venit... Motivul pentru care ea se izola de lume, era ca si ea se considera foarte urata. Probabil ca auzise foarte mult in jurul ei ca e urata, probabil ca a fost umilita, descurajata...
Vedeti voi, oamenii ne clasifica si gata. Dar foarte putini incearca sa ne ajute in vreun fel, atunci cand considera ca am avea nevoie de o schimbare. Suntem ignoranti, nu ne pasa de altul, nu ne consumam energia pentru altii. Nu ne gandim ca poate uratenia, timiditatea, pot fi transformate. M-am intrebat mereu de ce nimeni nu a incercat sa schimbe ceva la ea?
Am analizat-o foarte bine pe aceasta fata si am cautat ceva frumos la ea. Am gasit: zambetul. Un zambet timid, cald si copilaresc. Si avea un fel frumos de a fi. Cand am inceput sa vorbesc cu ea, am descoperit si un om frumos. Blanda, sincera, generoasa, putin naiva... Mi-am dat seama ca nu are prieteni si ca lumea a umplut-o de complexe. Ne-am imprietenit. Am convins-o ca are nevoie de mici schimbari de look. Nu va imaginati ca am facut o remodelare totala! Putine detalii... dar acestea au insemnat diferenta. Pentru ca eu am incurajat-o si i-am spus ca nu este urata, a prins si ea incredere in ea si a inceput sa iasa mai des. Iesind a vazut si a invatat foarte multe, mai ales despre look si atitudine. Paradoxul? De fata cea urata, s-a indragostit cel mai popular baiat din gasca! Un crai pretentios, care avea mare succes la tipe. Tocmai el, care mi-a spus candva ca ea e cea mai urata fata din lume...
Vi se pare asta o poveste de film? Nu este.
Niciunul dintre noi nu crede si nu isi imagineaza ca va ajunge sa traiasca o asemenea experienta. Aud des afirmatii de genul: “eu nu as umbla cu una urata”, bla, bla. Avem standarde proprii de frumusete, desi majoritatea sunt influentate de anturaj. Nu-i asa?
Punem eticheta la prima impresie si dupa nu ne mai intereseaza sa stim mai mult despre acea persoana. Dar se poate intampla, ca in "cea mai urata fata din lume" sa iti gasesti jumatatea sufletului, ceea ce iti schimba total perceptia asupra frumusetii. Daca gandeai inainte ca nu ai iesi cu ea, pentru ca te-ai face de rusine, acum esti atat de mandru si de fericit , incat iti vine sa strigi iubirea in gura mare.
O sansa. Atat i-a trebuit fetei ca sa fie perceputa altfel decat urata. Sansa de a-si arata sufletul, de a fi cunoscuta.
Mereu am spus ca nu exista om urat, cu exceptia celor care sunt rai.
Fiecare om are frumusetea sa, dincolo de chip si de trup. Trebuie doar sa i se dea sansa sa fie descoperita.
Nu stiu cine esti tu cel care citesti acum aceste randuri... dar sper ca nu te consideri urat. Nu-i lasa pe altii sa iti spuna cum esti, frumusetea ta nu depinde de perceptia altora asupra ta. Daca tu nu iti acorzi incredere in tine, cum vrei sa o faca altii? Fii mandru de tine, daca ai mici chestii care te nemultumesc la tine, cauta sa le corectezi si cauta sa fii frumos. Nu ai nevoie de un trup perfect, nici de un chip anume pentru a fi frumos. Fii indraznet, fii tandru, fii bland, fii vesel, zambeste, fii generos, arata-ti personalitatea si sufletul. Ai incredere in tine si da-ti sansa sa fii descoperit si iubit! Lasa complexele, traieste, bucura-te si crede in tine. Fii frumos!
-----------------------
Irina B.,îţi mulţumesc!!!

Sursă.

La sfârşit,când nu mai e nimic altceva de făcut...trebuie să accept...

Totul în viaţa mea e aşa cum trebuie,nimic nu-mi lipseşte,deci n-am niciun motiv să fiu melancolică şi să-mi vină să plâng.Din mare,viaţa mea pare perfectă acum,am tot ce mi-am dorit vreodată,aşa că de ce să fiu supărăta?Aparenţele înşeală.Este ceva ce mă împiedică să fiu fericită,ceva care-mi umbeşte liniştea şi-mi întăreşte frica,cum de altfel poate cineva vreodată să fie complet fericit?Doar că nu pot să-mi dau seama defapt ce e(ba ştiu perfect ce este,doar că mi-e frică să-mi recunosc deoarece ştiu că acela va fi un lips total pe tot parcursul vieţii mele).
Dar ce rămâne de făcut când avem nevoie de ceva ce nu putem avea?Cu siguranţă,este greu să-ţi doreşti ceva,dar şi mai greu să înveţi să trăieşti fără acel ceva,în special atunci când e tot ceea ce îţi lipseşte pentru a simţi că trăieşti?Dar asta,nu putem avea întotdeauna ceea ce ne dorim,şi toţi oamenii sunt făcuţi ca să iubească,unora le este menit să fie singuri,să trăiască şi să moară aşa pentru că pur şi simplu...asta le este dat să fie. Nu poţi să-ţi pui întreaga viaţa pe iubire,este o prostie să faci asta,deoarece exista o mulţime de lucruri în viaţă de care să te bucuri.Să te bucuri de tot ceea ce ai,pentru a substitui unele lipsuri mi se pare o cale bună de a supravieţui. Nu trebuie să iubeşti şi să fii iubit,pentru a trăi.Nu trebuie să-ţi clădeşti o familie doar pentru a fi împlinit. Trebuie să te simţi împlinit cu orice ai face,oriunde ai fi.
Sigur,ne este greu să privim la bătrâneţe cum încet-încet ne stingem şi nimeni nu este lângă noi. Îmi va fi greu,vreau să spun.Dar asta este...Sunt o grămadă de bucurii în viaţa mea care pot să substituie lipsa unui cum aţi spune voi,Suflet Pereche(dar vor fi inutile şi ştiu bine asta). 
Pur şi simplu nu mai pot să-mi irosesc viaţa plângând după năvi scufundate,este o pierdere faţă de ceea ce sunt,ceea ce voi deveni şi faţă de tot ceea ce am pe moment.Sunt tânără,deci n-ar trebui să mă grăbesc gândindu-mă la final,din contră,ar trebui să râd,să iubesc tot ce poate fi iubit fără să fiu rănită,să mă plimb,să fac tot ceea ce un adolescent normal ar face (în afară să mă îndrăgostesc).
Momentan vreau să scap de aici,ceea ce este o laşitate din partea mea.Pentru că nu contează unde voi pleca.Durerile,regretele,gândurile nu se află îm oraşul ăsta,în casa mea,nici măcar în oamenii respectivi...ci în MINE. Le voi purta deci pretutindeni.
Neîmplinirea asta sufletească pe care o port atunci când cad în visare şi brusc mă trezesc,lovindu-mă cu brutalitate de pâmânt.Şi mereu,mereu,dar absolut mereu fac aceaşi greşeală,probabil din prea multă prostie şi naivitate. Oare nu mă voi învăţa niciodată minte?
Lăsând la o parte totul,viaţa mea e minunată.E aşa cum ar trebui să fie viaţa unei adolescente şi sunt recunoscătoare pentru asta.Dragostea nu-i de mine,probabil sunt mai bună pentru a merita suferinţe din cauza ei.Sunt fericită.Am tot ce mi-aş fi putut dori...aproape...

vineri, 17 august 2012

De ce?

De ce este aşa de greu să răneşti,dar atât de greu să vindeci rănile?
De ce să laşi pe un nimeni să-ţi spună cine eşti,când ei nu te cunosc absolut deloc?
De ce lupţi pentru o iubire,când ştii că nu valorează nimic?
De ce continui să iubeşti chiar şi după ce ştii că nu eşti iubit?
De ce este atunci când minţim că suntem bine nimeni nu  ne priveşte în ochii şi ne cere să spunem adevărul?
De ce uneori abandonăm drumul spre visele noastre deoarece este prea anevoios?
De ce prietenii adevăraţi îşi arată adevărata faţa abia după ce ţi-ai încredinţat toată încredere în ei?
De ce nu riscăm mai mult pentru ceea ce ne dorim?
De ce ne simţim aşa de singuri cu toate că suntem înconjuraţi de o mulţime de oameni?
De ce atunci când ceva rău se întâmplă tindem să ne învinuim pe noi,ba chiar să ne facem rău?
De ce ne pierdem speranţa aşa uşor când ea se presupune că moare ultima?
De ce facem aceleaşi greşeli şi ca nici proşti sperăm că de fiecare dată va fi diferit?
De ce când cineva are nevoie de ajutorul nostru mereu îl oferim,dar când noi avem nevoie de ajutor nimeni nu este acolo?
De ce ne este aşa greu să spunem ce simţim şi preferăm să minţim?
De ce să nu zâmbim mai des şi de ce să nu ne bucurăm de orice lucru aparent insignificant care ni-l dă viaţa?

joi, 16 august 2012

Quote

Şi acela e momentul în care realizezi că lucrurile se întâmplă doar o dată.Şi că nu contează oricât de mult încerci niciodată nu vei simţi la fel a doua oară.Nu te vei mai simţi vreodată că eşti la trei metri deasupra cerului.

miercuri, 15 august 2012

Care e treaba cu dragostea?

Oricât de doborâtă aş fi nu pot niciodată să uit de prima mea dragoste. Chiar dacă toate eforturile mele au fost subapreciate,nevalorate,deci inutile nu pot renunţa la visul meu de a scrie...Chiar dacă nu mă pricep,chiar dacă niciodată nu voi fi suficient de bună,chiar dacă inspiraţia pentru a continua fan-ficul 'Eternity' m-a părăsit,vreau să-mi consider scrisul prima,marea şi unica  mea dragoste. Măcar în aşa fel să fiu şi eu îndrăgostită,dacă în alt mod nu-mi este posibil.
Dar am trecut peste asta.Zilele trecute am fost tristă datorită faptului că m-am simţit prea singură,şi mi-a venit prostească idee cum că am nevoie să mă îndrăgostesc,să iubesc,să fiu iubită,să am o relaţie pentru a-mi alunga singurătatea şi gândurile rele.Aceasta nu este atât de uşor precum credeţi,din simplul fapt că unor oameni pur şi simplu nu le este dat să iubească vreodată şi nici să fie iubiţi.Iar eu sunt unul din aceia care n-o să cunoască vreodată dragostea,care nu sunt predestinaţi să cadă în abisul pasiunii,al dorinţelor,dar şi al suferinţelor. Şi asta este păcat deoarece eu consider că un om în timpul vieţii sale trebuie să încerce de toate,hotărând el însuşi care sunt cele bune şi cele rele.
O prietenă,veşnic îndrăgostită,mi-a spus că este cel mai frumos sentiment să fii îndrăgostit.Şi nu o contrazic.Trebuie să fie ceva minunat, ca şi cum ai fi beat...Totul este aşa cum vrei tu să fie nu cum este în realitate,iar cu cât te afunzi mai tare cu atât lumea este aşa cum o vezi tu. Nu-ţi dai seama de nimic ,nu contează nimic,întregul tău Univers se învârte în jurul persoanei iubite şi crezi că ea este TOTUL,iar viaţa fără acea persoană n-ar exista.Presupun.N-am fost niciodată îndrăgostită.
Cu toate acestea ştiu că nu există suferinţă mai puternică pe lumea asta decât cea din dragoste. Imaginează-ţi doar,trăind în lumea ta alături de persoana iubită,în lumea voastră perfectă iar dintr-o dată acea Împărăţie să se destrame.Cine poate suporta o asemenea pierdere?Eu nu...nu sunt îndeajuns de puternică.Nu fac prea bine faţă despărţilor şi dezamăgirilor,ba chiar ele mă pot băga cu uşurinţă într-o lume întunecată din care nu pot garanta că voi mai reuşi să mă salvez.Iar ăsta este unul dintre motivele pentru care mă feresc să mă îndrăgostesc, mă-mpotrivesc,îmi spun pentru a încerca să mă conving că dragostea nu este bună de nimic,este doar o piedică în descoperirea a ceea ce noi suntem cu adevărat.Dragostea e ca un drog-creează dependenţă şi-ţi distruge viaţa. Deci...?Care este ideea în a fi extrem de fericită pentru un timp,ca mai apoi să-ţi plângi înzecit acea fericire?Nu este asta o irosire de timp faţă de ceea ce suntem noi cu adevărat?
Mă bucur că sunt destul de raţională, şi am reuşit să mă conving că o viaţă petrecută-n suferinţe nu este una pe care eu mi-o doresc.Vreau o viaţă liniştită,alături de persoane care chiar mă iubesc...Vreau sinceritate şi iubire...atât...

miercuri, 1 august 2012

Eternity





Eternity este o poveste de iubire.


Melissa si Tyler nu este ca o oarecare poveste de iubire. N-are cum. El este un vampir, iar ea doar un om. Tyler si Renesmee se cunosc de o eternitate, iar intre ei n-a fost nimic mai mult decat o prietenie puternica, insa cand o cunoaste pe Melissa isi da seama ca aceasta nu este deloc cum a crezut-o el initial, doar o dublura umana si fara minte a lui Esmee, ci o tipa care are propria ei personalitate. Dar relatia lor incepe cu minciuni. Tyler o constrange, pentru a accepta 'schimbul de vieti' cu Esmee, ii ascunde faptul ca e vampir, iar cand aceasta afla cu greu relatia lor mai putea fi remediata. Dar iubirea, si pasiunea pe care n-o vor putea nega pentru mult timp ii va tine aproape.

Eternity este o poveste tragica.

Chinurile la care este supusa Esmee, cu ani in urma, de catre Damon o urmaresc si-n prezent. Cand a aflat ca aceasta l-a inselat, fiind cu un an barbat, joaca un teatru dur lunii de zile. Apoi, dupa ce Esmee naste, ii smulge copilul din brate, fara ca aceasta sa-l poata atinge macar, neinduiosindu-se de strigatele ei amare. O inchide in temnita palatului sau, o transforma si pe ea un vampir , o inlatuie, o ademeneste cu un paharel de sange uman in fiecare zi si o lasa la soare. Si asta se intampla ani de-alungul, pana cand printr-o minune, Ruth Blackwood reuseste sa-nceapa, insa urmele acestor chinuri si batjocuri aveau s-o distruga.

Eternity este o poveste despre speranta.

Cand afla de existenta Melissei, Renesmee a simtit ca mai exista o sansa pentru ea, ca nu va fi obligata sa traiasca o eternitate ca un monstru. Dar ele doua sunt atat de diferite. Melissa e o cantareata, idolatrizata de fanii din lumea-ntreaga. E o persoana mult mai agreabila decat ea, cu niste prieteni care inttodeauna o vor avea in grija. Daca s-ar fi dus pur si simplu spunandu-i toata viata sa, Melissa ar fi facut-o nebuna.
Doar ca Renesmee si Tyler au ticluit un plan. Melissa avea sa fie ferita de Damon, care daca i-ar fi aflat existenta ar fi omorat-o, locuind cu Tyler in Churchill Halls, in timp ce Renesmee o face pe idola unor generatii, intrand in lumea Risen. De acolo incepe aventura, defapt.

Eternity este o poveste a amintirilor dureroase.

Pe parcursul a unor capitole, Renesmee le va povesti Melissei , lui Josh si lui Ray, toata viata sa umana, cat si intamplarile petrecute dupa transformarea sa in vampir, deschizand astfel, partea intunecata a vietii sale, amintiri pe care oricat ar fi incercat sa le uite, dupa sute de ani, inca o bantuiau.
Mai tarziu, si viata umana a lui Damon Lozenberg, a tot temutul vampir, este prezentata, din informatiile lui Renesmee si ale lui Tyler. Dupa cum era de astept, viata lui Damon n-a fost deloc usoara. A suferit din dragoste pentru o femeie, insa a fost obligat sa traiasca alaturi de alta. De-acolo toata suferintele sale incep.

Eternity este o poveste despre noi inceputuri

Dupa tot, Melissa si Tyler nu-si mai pot nega pasiunea dintre ei. Tyler, care iubise o singura data cu adevarat pe o tanara cu un final devastator, este gata sa dea trecutului acele amintiri sangeroase.
Pe cealalta parte, Renesmee, hotarata sa nu mai iubeasca cat timp va trai, cedeaza acelor sentimente umane care se pare ca n-au parasit-o. In partea a treia a cartii, se va indragostii de Matt Barrot, fratele Dannei.
Ray , se-ndragosteste de o veche prietena varcolaca de-a lui Esmee, Candice.

Eternity este o poveste care va soca

Cand totul pare aranjat, personajul controversat, Damon Lozenberg, le va perturba din nou vietile celor doi. Incheiand realmente capitolul Renesmee/Melissa, acesta simte o atractie pentru Danna Barrot, transformata in vampir, de care in partea a doua doar se folosise.
Relatia dintre Matt si Esmee nu mai fuctioneaza asa cum trebuie , iar acestia decid sa se desparte. In urma acestei despartiri Esmee si Josh incep sa se imprieteneasca si sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp impreuna , amandoi fiind singurii fara pereche din gasca.
Melissa si Tyler, care se casatoresc la sfarsitul partii a treia, pleaca, departe, pentru o perioada, pentru a se bucura mai bine impreuna.


Personajul surpriza!
Daca la sfarsitul partii a treia ne punem intrebari referitoare la rautatea lui Damon Lozenberg, la inceputul partii a patra, aflam ca renumele sau de 'a tot temutul vampir', este o exagerare. Damon isi arata si partea buna, in timp ce o vampirita mult mai batrana si mai puternica decat ei intra in viata personajelor noastre.
Kat, nimeni alta decat dublura Dannei, le va suci mintile tuturor, torturandu-i tot odata. Daca intre Esmee si Melissa a fost o legatura speciala, intre Kat si Danna va fi o relatie plina de ura , Kat terorizand-o pe Danna, intotdeauna provocand-o la lupta. Noroc ca Damon o apara, dar nu el este cel invincibil, ci Kat.
Tot aceasta noua creatura faptura are o lista neagra, pe care are notata ordinea in care personajele vor muri. Dar de ce e asa inversunata impotriva lor?Misterul nu va putea fi dezlegat decat la sfarsitul acestei parti.


sâmbătă, 28 iulie 2012

Inima mă refuză

Am fost zdrobită,învinsă
Şi am îngheţat la pământ.
Ca o proastă am avut încredere în tine,
Încă sunt îndrăgostită fără speranţă.

Niciodată n-am crezut că voi putea fi aşa de neajutorată
Nu pot să cred că aş fi dat totul pentru tine
Am fost trădată,mi-a ajunsă.

Acum vreau să plec dar sunt pierdută
Acum nu mă pot desprinde
Chiar dacă m-am hotărât,
Inima mea mă refuză.

Eu pentru tine,tu pentru mine,
Eram noi împotriva tuturor.
Dar uşor mi-a revenit mie
Ce era în urma tuturor.

Niciodată n-am crezut că tu poţi fi aşa de nesăbuit
Nu pot să cred că îmi faci asta

Am fost trădată,învină
Dar încă sunt îndrăgostită fără speranţă.

joi, 26 iulie 2012

Indragostită de un bad boy:Aventură sau coşmar?

De câte ori nu ne trezim că ceea ce ne dorim ne poate face de fapt rău?De la o ciocolată sau o shaorma la miezul nopţii până la gusturi şi visuri în materie de amor,când fără voia noastră ne atrag şi ne fascinează băieţii răi,în timp ce băieţii buni ne cam plictisesc...Care să fie explicaţia şi cum ne protejăm de suferinţă în astfel de relaţii?

De ce ei şi nu alţii?
-Mister,aventură,senzaţii tari
Se pare că,vrând,nevrând,asta ne atrage în primul rând la băieţii răi. Ne aşteptam astfel la o relaţie complicată,ce-i drept,cu urcuşuri şi coborăşuri,dar plină de emoţii şi imprevizibil,incitantă şi neconvenţională.Tipii ăştia ştiu să fie sexy,să (te) seducă şi să stăpânească arta amorului,în general.Cine nu visează,măcar pentu o clipă,la asemenea poveşti?
-Băieţii buni te plictisesc?
Adică,da,sigur,sunt ideali să-i ai prin preajmă ca prieteni doar,drept confidenţi,amici de glume şi de ieşit,dar când vine vorba de a avea pe bune o relaţie de iubire cu ei,cu cât sunt mai drăguţi şi mai amabili,cu atât îţi plac mai puţin. Fie că nu ies din cuvântul tău,fie că sunt prea dependenţi de tine,fie că te sufocă cu afecţiunea lor,fie că dau dovadă de stângăcie exact în aşa zisele momente-cheie,ideea e că o astfel de relaţie nu-ti prea trezeşte,menţine interesul,nu reprezintă nicio provocare,vrei ceva mai antrenant,ceva care să te ţină ca pe jar,no offence!
-Plăcerea secretă de a te lăsa dominată
Poate că nu ţi-e uşor să recunoşti asta(sau poate realmente nu e cazul tău),însă în orice cuplu apare automat şi un fel de raport de putere-între partea dominatoare şi cea dominată,una (mai) pasivă,cealaltă (mai)activă etc.Din păcate,o astfel de relaţie tinde să devină cam dezechilibrată,iar atunci 'puterea' în cuplu să se exercite mai degrabă unilateral,însă ideea este ca aceste roluri să fie totuşi bine dozate sau să se schimbe alternativ,astfel încât până la urmă să rezulte o anume 'armonie a contrariilor',o permanentă negociere între cei doi.Însă când vine vorba de un bad boy,puternic,sigur pe el,fermecător,poate chiar puţin autoritar,este foarte puternic să dezvolţi o adevărată pasiune-secretă,neconştientizată până la capăt-din a i te supune , şi acest tip de atitudine face parte,în fond,din jocul erotic şi poate deveni excitant.
-Figura tatălui absent
Ei bine,pentru asta trebuie să intrăm puţin în zonele cele mai obscure ale psihicului feminin.Specialiştii au remarcat că tentaţia aceasta de a te lăsa dominată de tipi şi de a căuta mai cu seamă genul de băieţi duri poate fi explicată printr-o copilărie mai puţin fericită,printr-o situaţie familială problematică(divorţuri,conflicte),din care tatăl mai degrabă lipseşte sau,oricum nu este o prezenţă tocmai agreabilă.Astfel ulterior, e ca şi cum încerci-nu în mod conştient,desigur-să cauţi si să proiectezi figura paternă chiar în iubiţii tăi,care,deci,trebuie să fie protectori puternici,'bărbaţi adevăraţi'-asta ca să suplinească nevoia intimă de a avea,fi avut un tată.(Pare complicat,dar nu e,lucrurile astea chiar au o anume logică,chiar dacă uneori ne scapă)
-Speri să-l poţi schimba 
Cu alte cuvinte te atrage scenariul conform căruia la un moment dat vei fi în stare,prin iubire şi înţelegere,să-l schimbi pe iubitul tău dintr-un bad boy într-un mieluşel(sau să descoperi,cine ştie,că e un băiat rău doar aşa,de faţadă...).Evident că ideea te flatează şi te face să te simţi importantă,însă nu e deloc prea inspirată, ba mai mult,este complet eronat să porneşti cu gândul ăsta şi să nutreşti în continuare dorinţa asta(ascunsă,fireşte),pentru că sunt şanse mici pre inexistente să-l schimbi.
-Experienţe nefericite
Ăsta e un caz clasic,în urma experienţelor erotice şi a relaţiilor pe care le-ai trăit până acum,ai avut de fiecare dată de suferit şi ai cam fost ţinută sub papuc,cum s-ar spune.Ei bine,e posibil să ajungi la concluzia cam fatalistă că,în fond,cam aşa stau şi trebuie să stea lucrurile,ăsta e mersul lor firesc,orice-ai face-adică e normal să suferi, e normal să te laşi dominată de un băiat rpu,e normal să fii pe planul doi în cuplu,etc.

Măsuri de precauţie
 Deşi fascinaţia e fascinaţie-nici nu e de mirare că băieţii răi ne atrag precum magnetul,e ceva parcă dincolo de voinţa noastră,oricât am încerca să ne controlăm sentimentele şi slăbiciunile,oricâtă spaimă sau vinovăţie am acumula în noi,oricâte sfaturi ni s-ar da.Ideea totuşi rămâne că,da,putem gusta din plăcerile astea mai 'periculoase',însă trebuie să învăţăm s-o facem cu cap,conştiente mereu la ce ne înhămăm de fapt.Iar cu băieţii răi niciodată nu ştii când s-a terminat frumoasa aventură şi când a început coşmarul.
-La cine e puterea?-Ok,ştim deja şi ştii şi tu că,teoretic,la el,iar ţie nu-ţi displace asta,ba chiar te excită,îl face să pară a real man.Însă una e să vă jucaţi de-a puterea în cuplu,alternând rolurile,şi alta e să constaţi că el de fapt ia totul în serios şi definitiv,ca şi cum nu mai ai dreptul la nicio replică.Aşa că arată-i de la bun început că ştii să te impui când e cazul şi că mai degrabă tu te laşi în mod voit dominată,nu el te domină când şi cum are chef.Asta ar trebui să-l trezească niţel la realitate...
-Genul Hipersexual-De la un bad boy nu poţi decât să te aştepţi la activitate sexuală non-stop-sau undeva pe-aproape.Asta îl ajută să-şi consolideze încrederea,stima de sine şi să-şi manifeste virilitatea.Foarte frumos,vei avea parte de pasiune intensă şi nopţi fierbinţi din belşug,doar că e posibil să nu ţii ritmul cu el.Dacă simţi că libidourile voastre pur şi simplu nu sunt sincronizate,nu te forţa să fii mereu la dispoziţia lui,altfel,sexul va deveni o obligaţie sau chiar o corvoadă.
-Sex în altă parte-Riscul însă de a nu-i satisface poftele sexuale,cantitativ sau calitativ,este ca el să te înşele fără nicio problemă.Nu spera ca tu să fii cea pentru care va face o excepţie...Dacă pentru el sexul pare doar o chestiune de peformanţă,e clar că nu ai ce să regreţi dacă renunţi-dar trebuie să renunţi ferm,definitiv!(Nu te gândi să-i dai o lecţie înşelându-l la rândul tău sau făcând pe 'fata rea'-e probabil genul care înşală,flirtează la greu, însă pretinde fidelitate!Şi atunci s-ar putea să începeţi un război prea complicat ca să merite efortul,plus că nici nu vrei să provoci 'taurul' nărăvaş din el)
-Fii calmă şi independentă-Probabil alte tipe cad pe spate numai când îl zăresc şi nu mai contenesc cu complimentele.Tu rămâi mai bine de partea cealaltă,nu-l copleşi cu afecţiuni şi drăgălăşenii,arată-i că ţii la el,dar că viaţa ta nu depinde de orice gest al lui-s-ar putea ca asta să-l intrige şi să devină el mai blând,mai ales când sunteţi decât voi doi,şi atunci îşi dă seama că nu mai are nimic de demonstrat nimănui.
-Nu fi 'ca toate celelalte'-Adesea băieţii răi ajung să se poarte urât cu fetele,să le dispreţuiască şi să nu (mai) fie capabili să ofere iubire sinceră(ci să iubească doar pe sine) pentru că au avut parte,la rândul lor,de experienţe dureroase la un moment dat şi atunci s-au mulţumit să generalizeze:"toate sunt la fel,deci trebuie pedepsite."Cu ceva abilitate şi diplomaţie,îi poţi câştiga încrederea şi poţi intra în adâncul lui,să descoperi acolo cu o totul altă faţă...În fond,nu trebuie decât să reînveţe să iubească firesc,fără să-i fie teamaă că 'şi-o va lua' din nou.

Sursă: Cool Girl