Capitolul 5

Capitolul 5
-Tocmai sora mea? Sora mea Dulce?intreba Poncho enervat.

-Da, sora mea Dulce, ingana Ucker.
-Se pare ca nu esti destept ,Matt.
-Ba chiar esti foarte prost, sa stii.
-Dupa ce i-ai facut lui Maite! Dupa ce i-ai facut viata un chin, ai lasat-o gravida dupa care ai batut-o incat cu siguranta copilul ar fi iesit mort!
-Ce? Maite era insarcinata?se mira acesta.
-Nu te face ca nu stii,ii vorbea Poncho.
-Da, nu te face ca nu stii,il ingana Ucker.
-Nici Maite nu stie, ea crede ca l-a pierdut prin pumnii tai!
-Prin pumnii tai !
-Dar n-am facut asta. Macar asa sa nu dati vina pe mine!se scuza.
-Dar oricum s-ar fi nascut mort! Sau handicapat, sau Maite ar murii in timpul sarcinii! Stii de ce?
-Da…Stii de ce? Aaa, nu stii!il enerva Ucker.
-Pentru ca ai nenorocit-o! Ai lovit-o peste tot, i-ai rupt oasele, nemernicule!
-Da, nemernicule!iar ingana Ucker.
-Uckermann!urla Poncho.
-Da.
-Iesi!
-Dar…
-Iesi!

Uckermann iesise iar acum erau doar ei doi. Ce urma Poncho sa-i faca? Il avea in fata pe nenorocitul ala…nenorocitul care i-a distrus viata lui Maite, care a mintit-o pe Dulce si s-a folosit de Nicholas. Nu-l putea ierta pentru asta. Vroia sa-l loveasca,sa-l omoare,sa-i infiga cutitul ala chiar in inima dar nu putea…simtea ca mai era ceva in afara de demnitatea lui…parca mai era o forta care-l oprea…Se apropie de el si-l ia de camasa, zicand:
-Ia-ti talpasita din vietile noastre! Fa-ti bagajele si las-o pe Dulce in pace!
-Dar ea ma iubeste!afirma Matt sigur pe el.
-Mai, iti faci bagajele si pleci. Pentru ca jur ca daca te atingi de un singur fir de par al lui Nicholas sau al lui Dulce…ori mai rau, te intorci la Maite…jur, deci jur ca te omor cu mainile mele!
-Draga, doctorasule! De ce nu ma omori acum,ha?ii zicea Matt cu neobrazare.
-Pentru ca nu vreau sa fiu ca tine, am demnitatea mea! Nu merita sa-mi manjesc mainile cu sangele tau de vierme putrezit! Cel putin, nu in casa fratelui meu! Cel putin, in memoria fratelui meu!
Dulce si Ucker intra si ei intr-un final, Maite ducandu-l pe Nicholas la ea acasa.
-Matt, trebuie sa vorbim!zicea Dulce hotarata!
Cei doi frati raman la usa, in caz de orice. In caz de nemernicul va avea tupeul sa o loveasca si pe ea. Cand au ramas doar ei doi, Matt incearca sa se apropie de ea, dar ea se retrage.
-Ne despartim?intrebarea asta nici n-avea sens in ochii lui Dulce.
Oare mai era de discutat pe faptul ca vor ramane impreuna sau nu?
-Nu ma asteptam. Am avut incredere in tine, Nicholas te adora.
-Si eu il ador!
-Oh, te rog,ofta ea. Tu nu stii sa iubesti sau daca stii oricum vei rani persoana iubita intr-o buna zi. De ce nu mi-ai spus ca esti insurat?
-Nu stiam ce reactia vei avea,oricum vroiam sa divortam.
-Dar n-ai facut-o. Decand aproape ai omorat-o in bataie pe sora mea, n-ai mai datniciun semn de viata…ai intrat in viata mea, vierme!
-Eu te iubesc…Dulce, eu nu stiam ce fac cand o loveam, aveam mintea imbibata in alcool. Insa cu tine ar fi diferit?
-De ce ar fi diferit?il intreba ironica. Sunt o femeie obisnuita, aceleasi promisiuni de iubire i le-ai facut si surorii mele la inceput…ba mai mult, noi doua chiar semanam. Doar suntem surori…
Ramansese fara cuvinte. Desi avea 1000 de justificari de zis, Matt nu mai putea sa spuna ceva.
-I-ati hainele, si pleaca din seara asta! Nu vreau sa te vad Nicholas plecand…va suferi.
-Vezi? Nu-ti pasa de el! Daca ti-ar pasa nu m-ai concedia, stiind cat de mult ma iubeste!afirma hotarat.
-Cum poti sa zici asta? Nicholas este fiul barbatului pe care l-am iubit cel mai mult in lumea asta! Primul barbat caruia m-am daruit intru totul! Tatal lui este barbatul vietii mele! Pe care l-am iubit enorm, si-l iubesc in continuare….Iar Nicholas este rodul iubirii noastre puternice, dar interzise…
-Interzise de ce?
-De firea umana, raspundea cu un nod in gat. Si daca te concediez o fac pentru ca nu vreau ca fiul meu sa stie ce fel de om esti si…
-Dar n-o sa afle, zicea intrerupand-o.
-Si nu vreau sa fie victima abuzurilor tale!

Vazand ca Matt nu intelege ca trebuie sa plece, Dulce ii explica totul printr-un cantec.
Stii bine ca ti-am dat tot ce sunt…
Iubirea ta este doar pomana si durere
Tu ai fost ca un amant, n-a fost iubire
S-a terminat, nu-mi cere iertare.

Uita-te, esti singur din nou…
Uita-te la mine, nu-i vina mea…
Inceteaza sa-mi chinui inima!
Pleaca, nu vreau sa te vad!

Nu este nimeni in lumea asta care sa-mi faca atata rau…
Am fost proasta, nu neg, ai ajuns sa ma convingi…
Si ma minteai in timp ce ma tineai de mana…
Sigur crezi ca ma ai la picioarele tale

Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!

Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?

Azi zic ca-mi pare rau,
Sa-mi petrec timpul langa tine
Poate ca ai fost doar in imaginatia mea
Adevarul e ca niciodata n-am fost indragostita de tine…

Sper sa inveti sa diferentiezi
Iubirea, egoismul, ura si pasiunea…
Te-am uitat pentru ca defapt te-am urat,
Ai fost doar o obsesie.

Cel mai rau este ca stii foarte bine ca esti rau
Mai si minti lumea ca esti fidel
Sa nu-mi spui ca-mi duci dorul, pentru ca nu te cred deloc!
Eu stiu ca atitudinea ta este doar o mare prostie.


Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!



Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?



Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!



Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?


Auzind acele lucruri Matt imediat isi facea bagajele, insa inainte sa iese pe usa Dulce ii canta si ultimul vers…
Era sa uit:
Te detest atat de mult!

*

Nu putea sa mai ramana in casa aia singura, pur si simplu n-ar fi rezistat. Amintirile sareau pe ea, n-avea ce face, n-avea cum sa nu-si aminteasca de trecutul ei plin de greseli si pacat. Cei 4 pereti ai dormitorului vroiau sa o ucida cu sange rece, o strangeau atat de tare…era prea tensionata. Mai bine pleca. Pleca in masina ei si conduce pe tot bulevardul, fara sa gandeasca, fara sa simta…ca un zombie mergand fara a stii unde. Sa se duca la mormant la Nick?Nu..n-ar avea sens…Nu poate da ochii cu el,asa ca ramanea sa conduca necontrolata la ora 11 seara pe bulevardul capitalei.
La o intersectie nu vede pe tipa care alerga pe mijlocul strazii. O fata cu parul saten, balai, imbracata intr-o rochie alba ce alerga desculta printre masini. Pe fata aia o loveste din plin.
-Oh, nu!ofta Dul in timp ce coboara din masina ridicand incet fata. Domnisoara, sunteti bine?
Dar fata inca statea lesinata in bratele ei…
-Trebuie sa o duc la spital.
Conducea si mai repede si mai speriata. Desi respire, fata nu se trezea din lesin. Era si normal, a lovit-o zdravan, s-a mai si lovit la cap atunci cand a cazut pe cimentul tare al auto-strazii. Si ce ghinion! Tocmai atunci nu-si luase trusa de prim ajutor!
Ajunsi la spital il suna pe Poncho care vine intr-un suflet. Cei doi se intalnesc pe hol, cand Dulce numai avea rabdare si zguduia paharul cu apa pe care-l avea in mana.
-Dul ce s-a intamplat?intreba speriat. S-a intors blestematul ala?
-A fost un accident pe strada,afirma ea fara nicio restrictie.
-Ce fel de accident?intreba el suspicios.
-Pai..o fata a fost calcata de o masina. Am gasit in mijlocul strazii lesinata! Nu pot sa cred ce lume rea! N-aveau tupeul nici sa cheme o ambulanta!
Parca stia exacat cand Dulce mintea. Normal ca stia, doar a crescut sub ochii lui. Nu inceta s-o priveasca neincrezator ridicand spranceana.
-Nu crezi nimic,nu?
-Nu, afirma cu calmitate Poncho.
-Eu am dat peste ea. Dar… din greseala. Parca eram o fantoma, conduceam si nu stia unde. Era intr-o stare groanica, ii explica lui.
-Dul, ti-am zis sa nu conduci in stari de astea!

Chiar daca in ochii fetei se putea citi disperare si parerea de rau, Poncho tot o certa. Era sigura ca, chemandu-l pe el la spital nu va putea sa-l minta si o va certa. Totusi, Alfonso mereu o certa cand facea ceva gresit…era ca un tata pentru ea, nicidecum un frate mai mare. Dar daca l-ar fi chemat pe Ucker?Nu…el nici n-ar fi venit. Ar fi inchis telefonul zicand:Nu-mi stricati somnul de frumusete!Iar Maite? Maite era cu Nicholas…trebuia sa aiba grija de el.
Intr-un final o asistenta ii anunta ca pacienta si-a recapatat cunostiinta.
-Totusi vreau s-o consult, personal!afirma Poncho.
-Dar…Domnule doctor Swift…A fost controlata o data!ii explica asistenta!
-Si ce daca?Eu si sora mea o vom consulta inca o data, insista el.
-In regula.
Intrand in sala o vad pe fata, care statea intinsa in pat, privind catre tavan. Amandoi raman uimiti de inocenta fetei, si de frumusetea ei. Era superba…asa de naturala. Ochii i-au sarit in evidenta lui Poncho. Erau de o culoare rara pentru ei..verzi-albastrui.
-Cine sunteti?intreba fata, abia tragandu-si sufletul.
-Nu te obosi, frumoaso.
“Frumoaso”?Lui Dulce nu-i venea sa creada de ce tocmai a auzit. Poncho ii face compliment unei fete pe care abia a cunoscut-o?! Defapt, niciodata nu si-a auzit fratele facand complimente unei fete. Sa fie oare inceputul a ceva frumos intre Poncho si fata aia…Care apropo cum se numea?
-Numele meu este…Abigail.
-“Abigail” ce nume frumos!Asemenea persoanei!o complimenta in continuare el.
Dul din nou ramansese surprinsa. Ii facea cumva curte?Da, ii facea. Cu siguranta era uimit de joviliatatea si sprinteneala fetei aleia, precum si de frumusetea ei..Dar e vorba de fratele ei! PONCHO! Nu UCKER!
-Care a fost idiotul care m-a accidentat?intreba Abigail.
Desi se astepta s-o dea de gol, pentru a impresiona-o poate pe fata aia, Poncho n-a facut-o. In timp ce o controleaza in salon intra o alta asistenta…
-Doctore Swift!In sala de nasteri, avem o urgenta!
-Atunci cheama-l pe domnul ginecolog.
-Nu-i de gasit, domnule Swift. Va rugam!
-Bine. Dulce, controleaz-o tu pe domnisoara Abigail.
-Bine,fratioare.
In timp ce Poncho paraseste salonul impreuna cu o alta asistenta Abigail cade pe ganduri privind uimita la Dulce.
“Domnule Swiftt?”, “Dulce?”….I-a zis fratioare, inseamna ca ei sunt frati! Familia Swift-Sheridan! I-am gasit in sfarsit! Trebuie sa le zic adevarul acestora!

Cine sa fie aceasta Abigail? Si de unde stie ca unul dintre cei 3 baieti a fost adoptat? Vom vedea in capitolele urmatoare…

Capitolul 5

Capitolul 5
-Tocmai sora mea? Sora mea Dulce?intreba Poncho enervat.

-Da, sora mea Dulce, ingana Ucker.
-Se pare ca nu esti destept ,Matt.
-Ba chiar esti foarte prost, sa stii.
-Dupa ce i-ai facut lui Maite! Dupa ce i-ai facut viata un chin, ai lasat-o gravida dupa care ai batut-o incat cu siguranta copilul ar fi iesit mort!
-Ce? Maite era insarcinata?se mira acesta.
-Nu te face ca nu stii,ii vorbea Poncho.
-Da, nu te face ca nu stii,il ingana Ucker.
-Nici Maite nu stie, ea crede ca l-a pierdut prin pumnii tai!
-Prin pumnii tai !
-Dar n-am facut asta. Macar asa sa nu dati vina pe mine!se scuza.
-Dar oricum s-ar fi nascut mort! Sau handicapat, sau Maite ar murii in timpul sarcinii! Stii de ce?
-Da…Stii de ce? Aaa, nu stii!il enerva Ucker.
-Pentru ca ai nenorocit-o! Ai lovit-o peste tot, i-ai rupt oasele, nemernicule!
-Da, nemernicule!iar ingana Ucker.
-Uckermann!urla Poncho.
-Da.
-Iesi!
-Dar…
-Iesi!

Uckermann iesise iar acum erau doar ei doi. Ce urma Poncho sa-i faca? Il avea in fata pe nenorocitul ala…nenorocitul care i-a distrus viata lui Maite, care a mintit-o pe Dulce si s-a folosit de Nicholas. Nu-l putea ierta pentru asta. Vroia sa-l loveasca,sa-l omoare,sa-i infiga cutitul ala chiar in inima dar nu putea…simtea ca mai era ceva in afara de demnitatea lui…parca mai era o forta care-l oprea…Se apropie de el si-l ia de camasa, zicand:
-Ia-ti talpasita din vietile noastre! Fa-ti bagajele si las-o pe Dulce in pace!
-Dar ea ma iubeste!afirma Matt sigur pe el.
-Mai, iti faci bagajele si pleci. Pentru ca jur ca daca te atingi de un singur fir de par al lui Nicholas sau al lui Dulce…ori mai rau, te intorci la Maite…jur, deci jur ca te omor cu mainile mele!
-Draga, doctorasule! De ce nu ma omori acum,ha?ii zicea Matt cu neobrazare.
-Pentru ca nu vreau sa fiu ca tine, am demnitatea mea! Nu merita sa-mi manjesc mainile cu sangele tau de vierme putrezit! Cel putin, nu in casa fratelui meu! Cel putin, in memoria fratelui meu!
Dulce si Ucker intra si ei intr-un final, Maite ducandu-l pe Nicholas la ea acasa.
-Matt, trebuie sa vorbim!zicea Dulce hotarata!
Cei doi frati raman la usa, in caz de orice. In caz de nemernicul va avea tupeul sa o loveasca si pe ea. Cand au ramas doar ei doi, Matt incearca sa se apropie de ea, dar ea se retrage.
-Ne despartim?intrebarea asta nici n-avea sens in ochii lui Dulce.
Oare mai era de discutat pe faptul ca vor ramane impreuna sau nu?
-Nu ma asteptam. Am avut incredere in tine, Nicholas te adora.
-Si eu il ador!
-Oh, te rog,ofta ea. Tu nu stii sa iubesti sau daca stii oricum vei rani persoana iubita intr-o buna zi. De ce nu mi-ai spus ca esti insurat?
-Nu stiam ce reactia vei avea,oricum vroiam sa divortam.
-Dar n-ai facut-o. Decand aproape ai omorat-o in bataie pe sora mea, n-ai mai datniciun semn de viata…ai intrat in viata mea, vierme!
-Eu te iubesc…Dulce, eu nu stiam ce fac cand o loveam, aveam mintea imbibata in alcool. Insa cu tine ar fi diferit?
-De ce ar fi diferit?il intreba ironica. Sunt o femeie obisnuita, aceleasi promisiuni de iubire i le-ai facut si surorii mele la inceput…ba mai mult, noi doua chiar semanam. Doar suntem surori…
Ramansese fara cuvinte. Desi avea 1000 de justificari de zis, Matt nu mai putea sa spuna ceva.
-I-ati hainele, si pleaca din seara asta! Nu vreau sa te vad Nicholas plecand…va suferi.
-Vezi? Nu-ti pasa de el! Daca ti-ar pasa nu m-ai concedia, stiind cat de mult ma iubeste!afirma hotarat.
-Cum poti sa zici asta? Nicholas este fiul barbatului pe care l-am iubit cel mai mult in lumea asta! Primul barbat caruia m-am daruit intru totul! Tatal lui este barbatul vietii mele! Pe care l-am iubit enorm, si-l iubesc in continuare….Iar Nicholas este rodul iubirii noastre puternice, dar interzise…
-Interzise de ce?
-De firea umana, raspundea cu un nod in gat. Si daca te concediez o fac pentru ca nu vreau ca fiul meu sa stie ce fel de om esti si…
-Dar n-o sa afle, zicea intrerupand-o.
-Si nu vreau sa fie victima abuzurilor tale!

Vazand ca Matt nu intelege ca trebuie sa plece, Dulce ii explica totul printr-un cantec.
Stii bine ca ti-am dat tot ce sunt…
Iubirea ta este doar pomana si durere
Tu ai fost ca un amant, n-a fost iubire
S-a terminat, nu-mi cere iertare.

Uita-te, esti singur din nou…
Uita-te la mine, nu-i vina mea…
Inceteaza sa-mi chinui inima!
Pleaca, nu vreau sa te vad!

Nu este nimeni in lumea asta care sa-mi faca atata rau…
Am fost proasta, nu neg, ai ajuns sa ma convingi…
Si ma minteai in timp ce ma tineai de mana…
Sigur crezi ca ma ai la picioarele tale

Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!

Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?

Azi zic ca-mi pare rau,
Sa-mi petrec timpul langa tine
Poate ca ai fost doar in imaginatia mea
Adevarul e ca niciodata n-am fost indragostita de tine…

Sper sa inveti sa diferentiezi
Iubirea, egoismul, ura si pasiunea…
Te-am uitat pentru ca defapt te-am urat,
Ai fost doar o obsesie.

Cel mai rau este ca stii foarte bine ca esti rau
Mai si minti lumea ca esti fidel
Sa nu-mi spui ca-mi duci dorul, pentru ca nu te cred deloc!
Eu stiu ca atitudinea ta este doar o mare prostie.


Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!



Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?



Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!



Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?


Auzind acele lucruri Matt imediat isi facea bagajele, insa inainte sa iese pe usa Dulce ii canta si ultimul vers…
Era sa uit:
Te detest atat de mult!

*

Nu putea sa mai ramana in casa aia singura, pur si simplu n-ar fi rezistat. Amintirile sareau pe ea, n-avea ce face, n-avea cum sa nu-si aminteasca de trecutul ei plin de greseli si pacat. Cei 4 pereti ai dormitorului vroiau sa o ucida cu sange rece, o strangeau atat de tare…era prea tensionata. Mai bine pleca. Pleca in masina ei si conduce pe tot bulevardul, fara sa gandeasca, fara sa simta…ca un zombie mergand fara a stii unde. Sa se duca la mormant la Nick?Nu..n-ar avea sens…Nu poate da ochii cu el,asa ca ramanea sa conduca necontrolata la ora 11 seara pe bulevardul capitalei.
La o intersectie nu vede pe tipa care alerga pe mijlocul strazii. O fata cu parul saten, balai, imbracata intr-o rochie alba ce alerga desculta printre masini. Pe fata aia o loveste din plin.
-Oh, nu!ofta Dul in timp ce coboara din masina ridicand incet fata. Domnisoara, sunteti bine?
Dar fata inca statea lesinata in bratele ei…
-Trebuie sa o duc la spital.
Conducea si mai repede si mai speriata. Desi respire, fata nu se trezea din lesin. Era si normal, a lovit-o zdravan, s-a mai si lovit la cap atunci cand a cazut pe cimentul tare al auto-strazii. Si ce ghinion! Tocmai atunci nu-si luase trusa de prim ajutor!
Ajunsi la spital il suna pe Poncho care vine intr-un suflet. Cei doi se intalnesc pe hol, cand Dulce numai avea rabdare si zguduia paharul cu apa pe care-l avea in mana.
-Dul ce s-a intamplat?intreba speriat. S-a intors blestematul ala?
-A fost un accident pe strada,afirma ea fara nicio restrictie.
-Ce fel de accident?intreba el suspicios.
-Pai..o fata a fost calcata de o masina. Am gasit in mijlocul strazii lesinata! Nu pot sa cred ce lume rea! N-aveau tupeul nici sa cheme o ambulanta!
Parca stia exacat cand Dulce mintea. Normal ca stia, doar a crescut sub ochii lui. Nu inceta s-o priveasca neincrezator ridicand spranceana.
-Nu crezi nimic,nu?
-Nu, afirma cu calmitate Poncho.
-Eu am dat peste ea. Dar… din greseala. Parca eram o fantoma, conduceam si nu stia unde. Era intr-o stare groanica, ii explica lui.
-Dul, ti-am zis sa nu conduci in stari de astea!

Chiar daca in ochii fetei se putea citi disperare si parerea de rau, Poncho tot o certa. Era sigura ca, chemandu-l pe el la spital nu va putea sa-l minta si o va certa. Totusi, Alfonso mereu o certa cand facea ceva gresit…era ca un tata pentru ea, nicidecum un frate mai mare. Dar daca l-ar fi chemat pe Ucker?Nu…el nici n-ar fi venit. Ar fi inchis telefonul zicand:Nu-mi stricati somnul de frumusete!Iar Maite? Maite era cu Nicholas…trebuia sa aiba grija de el.
Intr-un final o asistenta ii anunta ca pacienta si-a recapatat cunostiinta.
-Totusi vreau s-o consult, personal!afirma Poncho.
-Dar…Domnule doctor Swift…A fost controlata o data!ii explica asistenta!
-Si ce daca?Eu si sora mea o vom consulta inca o data, insista el.
-In regula.
Intrand in sala o vad pe fata, care statea intinsa in pat, privind catre tavan. Amandoi raman uimiti de inocenta fetei, si de frumusetea ei. Era superba…asa de naturala. Ochii i-au sarit in evidenta lui Poncho. Erau de o culoare rara pentru ei..verzi-albastrui.
-Cine sunteti?intreba fata, abia tragandu-si sufletul.
-Nu te obosi, frumoaso.
“Frumoaso”?Lui Dulce nu-i venea sa creada de ce tocmai a auzit. Poncho ii face compliment unei fete pe care abia a cunoscut-o?! Defapt, niciodata nu si-a auzit fratele facand complimente unei fete. Sa fie oare inceputul a ceva frumos intre Poncho si fata aia…Care apropo cum se numea?
-Numele meu este…Abigail.
-“Abigail” ce nume frumos!Asemenea persoanei!o complimenta in continuare el.
Dul din nou ramansese surprinsa. Ii facea cumva curte?Da, ii facea. Cu siguranta era uimit de joviliatatea si sprinteneala fetei aleia, precum si de frumusetea ei..Dar e vorba de fratele ei! PONCHO! Nu UCKER!
-Care a fost idiotul care m-a accidentat?intreba Abigail.
Desi se astepta s-o dea de gol, pentru a impresiona-o poate pe fata aia, Poncho n-a facut-o. In timp ce o controleaza in salon intra o alta asistenta…
-Doctore Swift!In sala de nasteri, avem o urgenta!
-Atunci cheama-l pe domnul ginecolog.
-Nu-i de gasit, domnule Swift. Va rugam!
-Bine. Dulce, controleaz-o tu pe domnisoara Abigail.
-Bine,fratioare.
In timp ce Poncho paraseste salonul impreuna cu o alta asistenta Abigail cade pe ganduri privind uimita la Dulce.
“Domnule Swiftt?”, “Dulce?”….I-a zis fratioare, inseamna ca ei sunt frati! Familia Swift-Sheridan! I-am gasit in sfarsit! Trebuie sa le zic adevarul acestora!

Cine sa fie aceasta Abigail? Si de unde stie ca unul dintre cei 3 baieti a fost adoptat? Vom vedea in capitolele urmatoare…

Desde el proximo capitulo

-Da.
-Iesi!
-Dar…
-Iesi!



-Vezi? Nu-ti pasa de el! Daca ti-ar pasa nu m-ai concedia, stiind cat de mult ma iubeste!afirma hotarat.
-Cum poti sa zici asta? Nicholas este fiul barbatului pe care l-am iubit cel mai mult in lumea asta! Primul barbat caruia m-am daruit intru totul! Tatal lui este barbatul vietii mele! Pe care l-am iubit enorm, si-l iubesc in continuare….Iar Nicholas este rodul iubirii noastre puternice, dar interzise…
-Interzise de ce?
-De firea umana, raspundea cu un nod in gat. Si daca te concediez o fac pentru ca nu vreau ca fiul meu sa stie ce fel de om esti si…



Nu putea sa mai ramana in casa aia singura, pur si simplu n-ar fi rezistat. Amintirile sareau pe ea, n-avea ce face, n-avea cum sa nu-si aminteasca de trecutul ei plin de greseli si pacat. Cei 4 pereti ai dormitorului vroiau sa o ucida cu sange rece, o strangeau atat de tare…era prea tensionata. Mai bine pleca. Pleca in masina ei si conduce pe tot bulevardul, fara sa gandeasca, fara sa simta…ca un zombie mergand fara a stii unde. Sa se duca la mormant la Nick?Nu..n-ar avea sens…Nu poate da ochii cu el,asa ca ramanea sa conduca necontrolata la ora 11 seara pe bulevardul capitalei.
La o intersectie nu vede pe tipa care alerga pe mijlocul strazii. O fata cu parul saten, balai, imbracata intr-o rochie alba ce alerga desculta printre masini. Pe fata aia o loveste din plin.
-Oh, nu!ofta Dul in timp ce coboara din masina ridicand incet fata.



“Frumoaso”?Lui Dulce nu-i venea sa creada de ce tocmai a auzit. Poncho ii face compliment unei fete pe care abia a cunoscut-o?! Defapt, niciodata nu si-a auzit fratele facand complimente unei fete. Sa fie oare inceputul a ceva frumos intre Poncho si fata aia…Care apropo cum se numea?



In timp ce Poncho paraseste salonul impreuna cu o alta asistenta Abigail cade pe ganduri privind uimita la Dulce.
“Domnule Swiftt?”, “Dulce?”….I-a zis fratioare, inseamna ca ei sunt frati! Familia Swift-Lautner! I-am gasit in sfarsit! Trebuie sa le zic adevarul acestora!

Capitolul 4

Capitolul 4
Alarma sunase. Insemna ca era timpul sa se scoale, dezlipindu-se de patura-i dulce care prinsese aroma femeii ce adormise in bratele lui toata noapte, asta dupa ce a cunoscut-o cu adevarat. Incet-incet se scoala din pat, gata sa-l trezeasca pe Nicholas. Si-a facut un dus repede apoi a pregatit micul dejun. Peste cateva minute il trezeste si pe copil, il trimite la masa dupa care il ajuta sa se pregateasca de scoala. Dupa ce-l duce la scoala se plimba prin oras, tinand drumul drept desi nu stia unde merge. Gandul ii zbura departe, la trecut. Isi aminteste de lungile discutii pe care le avea cu Dulce, cand ii povestea despre sotul surorii sale. Ii povestea cum o batea, cum abuza de ea si cum o dadea cu capul de pereti. Toate lucrurile astea i se pareau atat de cunoscute, evident nu putea sa-i zica despre sotia lui si despre datile in care a batjocorit-o…Dulce cu siguranta nu ar fi acceptat. N-ar fi stat cu el nici de frica. Ea era o persoana puternica, ascultatoare, dar totusi rebela, onesta…o placea mult mai mult ca pe Maite. Iar atractia lor fizica era perfecta.
Intre timp la spital Dulce sorbea dintr-o cafea…Poncho ajunge la ea si o priveste suspect. Statea acolo de minute bune dar nici n-o baga in seama…Parca erau suparati.
-Suntem certati?intreba Poncho pe un ton de”suparat”
-Asta spune-mi tu…ofta ea.
Poate ar trebui sa-i dea o sansa prietenul lui Dulce. De ce s-ar indoi? Gata! Fara indoiala Dulce s-a maturizat si s-a indragostit de persoana potrivita! Macar atata lucru…
-Imi pare rau pentru ce am zis mai devreme…se scuza privindu-si sora profund.
-Poncho, tot ce ai zis m-a ranit!exclama ea lasand cafeaua pe pervarz. Incep sa cred ca tu gandesti la fel de imatur ca Uckermann.
-Imi pare rau!s-a mai scuzat o data.
Vazand ca sora sa nu zice nimic pleaca…insa inainte sa iese din incapere ea ii striga:
-Numai sunt o copila, Poncho! M-am maturizat, n-o sa mai fac aceleasi greseli…
Dupa care a sarit in bratele fratelui sau care o mangaia usor pe par.
-Te cred…o alina el cu un zambet cald.

*

Zilele, saptamanile…s-au scurs..nimeni nu stia de pericolul la care era expusa Dulce. Si ea tot umbland cu Matt, asta-l punea in pericol si pe micutul Nicholas.
Dar astazi, Poncho o conduce pe Dulce acasa si e pregatit de orice…inclusiv sa-l cunoasca pe prietenul lui. In fata blocului s-au intalnit si cu Maite si Ucker, ajunsi mai devreme.
-Sunt atat de entuziasmata, ranji ea spre frati.
-Si noi, afirma Ucker dar Maite l-a impins in semn”sa-si tina gura”.
-Sunt convinsa ca ai facut alegerea cea buna, o alina Maite.
-Mai tii minte ce s-a intamplat acum 10 ani cand ai zis asta,nu?
-Ucker!ii atragea Poncho atentia.
Intr-un final cei 4 urca la apartament. Matt nu era acasa, asa ca ceilalti au ramas sa-l astepte la insistentele micutului Nicholas. In timp ce erau serviti cu o cafea si niste biscuiti cu ciocolata facuti in casa, cei 3 nu puteau sa nu laude apartamentul curat care-l mentinea “bona” lui Nick, in timp ce Dulce era la spital.
-Matt al tau e atat de harnic, chicotea Ucker.
-Ma bucur ca nu e ca acel Matt, se intrista Maite.
Dar in seara asta nimeni nu trebuia sa se intristeze. Acum era un pas mare pentru Dulce sa-si prezinte iubitul fratilor sai pe care-i considera uneori enervanti. Niste parinti seriosi(Poncho), paranoici(Maite) si foarte-foarte imaturi(Uckermann).
-Va iubesc mult!Voi mi-ati deschis ochii mereu, voi mi-ati fost alaturi in cele mai grele momente ale vietii mele, voi sunteti totul…voi si fiul meu, Nicholas.
Cuvintele astea i-au impresionat pe toti, chiar si pe Ucker, care nu era deobicei asa sensibil. Matt intrase direct in bucatarie, punandu-si cumparaturile in dulap sau in frigider. Nick il ia prin surprindere sarindu-i in brate.
-Ce faci, micutule? Mama ta e acasa?
-Da. Avem musafiri.
-Pe cine?intreb Matt confuza.
Matt ii zambeste dupa care-l ia de mana, ducandu-l in sufragerie…Cand l-au vazut toti au ramas uimiti, Maite s-a speriat varsand cescuta de cafea pe covorul pufos din sufragerie.
-Ce naibii cauti tu aici?!intreba Poncho enervat.
In timp ce Matt ramansese blocat, Dulce intelesese intocmai ce se intampla. Iar a facut greseli…Dar Matt? Sobolanul ala…Merita oare sa riste pentru sobolanul ala? Nu merita…Nici macar nu-l vedea mai mult ca pe un amant, desi nu stia ce simte el. O durea…se inselase…o mintise..oare o considera o jucarie?Aceste intrebari ii dominau inima, o dominau pe ea…numai stia ce sa zica.
-Acum inteleg…tu esti celebrul “Matt”,zicea brunetul cu ironism.
-Poncho, te rog…
-Nu ma rogi tu pe mine nimic!urla la el, speriindu-l pe Nicholas.
-Poncho, inceteaza…sperii copilul,ii explica Matt.
Apoi si-a dat seama cat de speriat era Nicholas, care nu se desprindea de mana lui Matt si cat de traumatizata era Maite care plangea intruna.
-Bine. Fetele si Nicholas iesiti afara…
-Dar, riposta micutul…
-Nicholas, te rog! Nu face situatia mai complicata!
-Haide, puisor. Unchiul tau si Matt au de discutat despre lucruri serioase…
Cei 4 pleaca…4 fiindca si Ucker plecase, insa inainte sa iese din incapere Poncho striga la el.
-Tu esti fata?
-Proful de sport din generala asa zicea,ranjea Ucker.
Se daduse batut in fata figurii lui asa ca ramane..In fata blocului Dulce incerca s-o calmeze pe Maite.
-Surioara, n-aveam de unde sa stiu, jur!incepea si ea sa planga.
-Te cred, nenorocitul ala stie cum sa potriveasca cuvintele in favoarea lui…explica Maite. Ma mir ca ai vazut ceva in el…
-Mami, eu nu inteleg ce se intampla!ofta Nicholas. De ce unchiul Poncho ii vorbea asa lui Matt? Si de ce cand a zis “fetele si Nicholas iesiti afara”, unchiul Ucker a iesit cu noi.
-Haha, bebe…Ucker e mai las ca o fetita, radea Maite printre lacrimi.
-Dar totusi…Poncho de ce il uraste asa de mult pe Matt?
-Nicholas, mai taci din gura!tipa Dul, speriandu-l si mai mult.
Maite observa starea lui dupa care ii da niste bani pentru a cumpara bomboane de la cel mai apropiat magazin.
-Mi-era teama ca atunci cand o sa ne revedem va fi rau…insa nu asa de rau incat sa priveasca pe unul din fratii mei, se plangea Maite asezandu-se pe trotuar.
-Maite, jur ca-mi pare rau! Daca as fi stiut cine e nici nu m-as fi apropiat de el! Dar..m-am obisnuit! Decand ma stiu umblu cu persoana nepotrivita…Mai stii ce reactie am avut cand am aflat ca Nick este fratele meu? Am fost depresiva, m-am comportat foarte urat cu el…am urlat,am dat in perete…
-Da…cum as putea sa uit, chicotea May. In perioada aia erai insarcinata cu frumosul ala…
-Da…I-am zis prima oara lui Poncho, ma asteptam sa urle, sa ma loveasca, sa ma puna sa avortez…dar n-a facut-o, s-a comportat ca un adevarat frate…
Cele doua se privesc dupa care se imbratiseaza…
-Cand ma gandesc ca tot ce s-a intamplat cu mine si cu nenorocitul ala a fost in apartamentul lui Nick…Simt ca si cum l-as trada…
-Sigur, si fantoma lui se va razbuna !
-May, nu! radea Dul.
-Ce??
-Acum vorbesti ca Uckermann!
Cele doua incep sa se amuze dupa care se imbratiseaza iar….

Capitolul 3

Capitolul 3
D: Nicholas, ce tot zici!se rusina bruneta, evitand sa-l priveasca pe Matt.
M: Nu este niciun deranj, doamna. Eu as fi incantat. Copilul dumneavoastra este dragut si cred ca am avea multe de discutat.
Atunci Dulce zambi. I-a dus acasa pe cei doi dupa care s-a reintors la spital. Tot drumul insa nu i s-a dus deloc gandul de la Matt. Numai pentru Nick simtise o acea prima atractie si asta era ciudat. Sa mai creada iar in dragoste la prima vedere? Ultima data a aflat ca iubirea vietii ei este chiar frate de sange cu ea. Acum ce-ar urma sa afle despre Matt?
Ajunsa la spital imediat se duce in salonul surorii sale.
U: Fatooo!
D: Taci!Nu vorbesc cu tine!
U: De ce?Ce-am facut?
D: Uckermann! Abia l-am gasit pe Nick!
U: Aha.
D: Mai bine nu ne mai certam! O s-o trezim pe Maite.
U: E sub anestezic. I-au factut chiuretaj.
D: Aha…
Poncho intra in camera.
P: L-ai gasit?intreba ingrijorat.
D: Da…e o poveste mai lunga. Cand o operam pe May?
P: Chiuretajul l-a facut, maine o operam.
D: Este bine. Nu mi-am imaginat ca prima mea zi de serviciu va avea o intorsatura groaznica, suspina ea.
Fratii sai insa nu stiau ce sa zica. Avea dreptate. Cand in sfarsit s-au reintalnit dupa atata timp, sora lor, Maite aproape ca numai exista asta numai din cauza lui Matt, idiotul ala care se folsea doar de ea si se afla in casa lui Dulce, desi ea habar n-are. Ca intotdeauna bruneta n-a fost atenta la detalii si la coincidenta de nume intre cei doi. Afurisita coincidenta de nume!
Ucker si Poncho o sfatuiesc pe Dulce sa se duca acasa.
P: N-ai ce face aici! Uckerman, pleaca si tu!sfatuie el.
U: Cred ca mai bine plec si eu. Dulce, te duc?
D: Unde? In mormant?
U: Nu, draga, acasa.
D: Scuze, dar in mormant voi ajunge daca merg conduci tu,radea aceasta.
Comentariul asta normal ca nu-l deranja, glumele astea rautacioase care in adolescenta le avea cu Maite nu-l deranja, dar evident raspundea si el poate mai dureros.
U: Si eu care ma gandeam ca te duci sa-i tii companie lui Nick!zicea printre rasete.
Da, a durut-o rau. Nu stia cum sa-i raspunda, nu stia daca sa-l loveasca(desi cu siguranta nu l-ar fi durut cum a durut-o pe ea). Si-a inghitit saliva dupa care a urat”noapte buna”, plecand.
In timp ce taxiul o ducea spre casa gandul ii era indreptat spre ceea ce a zis Ucker. SI un lucru care i-a scapat…nu s-a dus la mormantul lui Nick. Nu i-a mai dus flori si nici n-a mai pus o poza cu ei doi…asa cum a promis ca va face chiar in prima zi cand se va reintoarce in Mexico.
A ajuns acasa, cum intra il gaseste pe Matt care dormea dus pe canapea. Auzind niste falfaieli se trezeste.
D: Scuze, n-am vrut sa te trezesc,se scuza ea.
M: Nu-i nimic. Nicholas doarme, i-am facut o omleta dupa care ne-am jucat jocuri video. Esti bine?o intreba observandu-i starea.
D: Sunt putin ingrijorata. Sora mea a fost batuta groaznic de catre sobolanul de barba-su. Are toate oasele rupte, mai era si insarcinata…dar i-am facut chiuretaj. Daca pastra sarcina isi punea in pericol sanatatea si poate viata. Ea nici nu stiee…
Matt o mangaie dupa care o ia in brate. Dul numai zicea nimic doar accepta imbratisarea si se rasfata in bratele barbatului de care simtea o adevarata atractie fizica. Observand ca aceasta plange ii sterge lacrimile spunandu-i: Va fi bine! Dupa il condusese pana la usa nu facuse altceva decat sa se aseze langa Nicholas, sa-l mangaie si sa adoarma.

Dar iata ca timpul a trecut. Matt a fost angajat sa aiba grija de Nick, Dulce si Matt s-au apropiat foarte mult…desigur nu stia cine este defapt bona fiului sau. Maite incet-incet s-a refacut si se chinuia insa cu blestemul ca inca mai era legata de monstrul ala, de care numai daduse din seara aia.
Acasa la Dulce cand aceasta ajunge de la servici…
D: Am venit!anunta mandra.
Matt vine in intampinarea ei.
M: Buna, Dul!
D: Buna, Nick e tot afara?intreba intrand in living.
M: Da..se joaca cu prietenii lui.
D: Sunt atat de mandra de el. Baiatul meu, si-a facut prieteni.
M: E un baiat istet, e normal sa-si faca prieteni repede, explica el.
Dul se aseaza pe canapea iar Matt langa ea dupa ce-i aduce o ceasca de cafea.
M: Cum a fost astazi?
D: A fost o zi obositoare. Eu si fratele meu ne-am contrazis mai mereu. Nu-mi vine sa cred cat de incapatanat e! afirma Dulce dandu-si cu mana prin parul moale si lucios dupa care sorbea din cafea adusa de Matt.
Cei doi se priveau. Privirile alea nu erau normal pentru o femeie matura si pentru un barbat care are grija de copilul femeii. Matt doar ii zambea profund in timp ce Dulce isi pusese capul pe umarul sau.
Matt: Iti poti imagina, cum ar fi
Daca visele ne-ar deveni realitate?
As vrea ca acest moment sa fie al nostru
Si niciodata sa nu se termine .
Dulce: Atunci as multumi stelelor
Ca ne-au implinit visele
M/D: Pentru ca stiu ca acolo unde esti tu
Ar trebui sa fiu si eu.
Chiar aici, chiar acum
Dulce: Ma uit la tine, iar inimii ii place ce vede
Pentru ca tu insemni totul.
D/M: Chiar aici, am promis cumva.
Ca maine vom astepta ca o alta zi
Sa ia nastere.
Matt: Dar acum suntem doar noi doi.

*
Frica n-o lasa sa doarma. Maite se tot foia prin pat, iar teama ca acel idiot s-ar putea intoarce si i-ar putea frange corpul cu mainile lui ucigase, si i-ar rupe inima prin cuvintele lui taioase. S-a trezit brusc, luandu-si alt calmant desi nu ar ajuta-o cu nimic. O suna pe Dulce… ea poate avea puterea ca s-o convinga ca Matt nu se va intoarce in seara aia si ca nu o va nenoroci asa cum a facut-o atata timp. Dar telefonul ei era inchis. Singura persoana in care avea incredere era prea ocupata. Sa ce? Sa-si petreaca noaptea in bratele barbatului care i-a mancat 3 ani din viata…sa-i simta sarutarurile si imbratisarile in timp ce sora sa numai stia ce sa ia ca sa inceteze cu impresiile bolnave. N-ar fi crezut ca va ajunge la extrema aia, il suna pe Uckerman.
-Alo?zice el putin adormit. Care esti ma? Ai vazut cat e ceasul? Daca nu iti zic eu e 12:10 si orice om normal care maine se duce sa predea unor ciudati din clasele 9-12 doarme!
-Uckerman! Mai taci!
-Mama? Mama! Mama, nu ma lua te rog. Sunt copil cuminte, jurrrrrrr!in timp ce urla la telefon Maite mai ca lesinase de ras la capatul celalalt al firului. Stai… tu nu esti mama…rasul tau seama cu al lui MAITE!
-Scuze, n-am vrut sa reactionezi asa...
-De ce suni fetita la ora asta? Tu nu stii ca nu suport sa fiu deranjat din somnul de frumusete!ii raspundea nervos.
-Ucker, ma simt atat de singura…in apartamentul asta, cu amintirile astea..ce imi garanteaza mie ca nu se va intoarce?
-Si pe mine te-ai gandit sa ma suni?
-Da…Dulce are telefonul inchis, iar Poncho n-ar stii ce sa-mi spuna. Tu esti ultima mea speranta!
-Vai, ma flatezi!zicea rasfatandu-se de cuvintele surorii lui.
Au vorbit la telefon ore intregi, pana cand Maite a cazut de somn chiar prin telefon. Bancurile fara gust ale fratelui sau, la mijlocul noptii chiar folosea in situatii de astea mai de …panica.
In dimineata urmatoare Dulce alerga grabita spre serviciu. Acolo se intalneste cu fratele sau care ii observa starea de euforie inca de la prima greseala medicala facuta de aceasta.
-Deci…nu-i de bine!afirma privind-o. Ai fost cu un barbat, nu?
-Da, raspundea cu onestitate si cu o privire nevinovata.
Nu putea sa nu fie fericita, era si timpul ca Dulce sa-si reface viata, sa treaca de moartea lui Nick si sa-i gaseasca un tata fiului sau. Dar intrebarea era daca acel tip este persoana potrivita. Dul avea un dar de a se indragosti de cine nu trebuie.
-Nu e Ucker,nu?
-Ce?intreba surprinsa.
-Si numai avem un alt frate,nu?
-Alfonso!
Strigandu-l asa si-a dat seama ca nu-i bine. Sora sa nu-l striga asa nici in cele mai rele crize ale vietii lor, dar iata ca acum a facut-o. Poate s-a pripit. Totusi, Dulce s-a mai maturizat, nu? Toate greselile ei au fost facute cand era doar o adolescenta rebela cu hormonii la cap. De ce sa nu se indragosteasca de cine trebuie?

Capitolul 2

Capitolul 2
-Matt! ! urla Maite printre lacrimi.
- Te doare? zicea in timp ce o mai lovea peste fata…
-Da…plangea ea.
Imaginea era parca desprinsa dintr-un film de groaza. Ea in bratele animalului de Matt,insangerata iar el lovind-o si mai tare. Dupa ce a terminat de dat in ea, a aruncat-o ca ultimul gunoi, pe podea. Matt a plecat, fara sa ii pese daca sotia sa este moarta…Defapt cum sa-i pese? Doar el o nenoroceste asa aproape in fiecare seara…O alta noapte trecea, iar dimineata Maite abia reuseste sa se ridice. Isi face un dus rece, iar apoi, mascandu-si vanataile se pregatea sa plece sa-si vada sora.

*

-Este prima ta zi de serviciu. Sa nu-ti faci probleme! o sfatuia, fratele sau, pe holul spitalului.
-Da. Stiu exact ce trebuie sa fac! Sa fii asistenta medicala e floare la ureche!
-Aha, vorbea Poncho neincrezator.
-Poncho, ai incredere! Sunt eu, Dulce!
-Tocmai de asta ma tem!
Raspunsul ironic al lui Dulce a fost intrerupt de imbratisarea pe la spate a lui Nicholas.
-Puisor! se bucura fosta roscata. Cum ai ajuns aici?
-M-a adus unchiul Ucker, chicotea cel mic.
-Unchiul Ucker? se mira Dul.
-Da , eu!
-Ucker!
Cei doi se imbratiseaza si asa urmeaza niste discutii foarte interesante cum ar fi:” De ce ti-ai schimbat culoarea parului?” ,” Ce mare e Nicholas!” , “Mi-ati lipsit!” “Unde e Maite?”(a intrebat Dulce).
Atunci toti au tacut. Dupa acel moment de tacere, Poncho isi intreaba fratele:
-Daca iar…
-Iar ce? intreba Dulce.
Atunci Poncho cheama o asistenta care il duce pe Nicholas pana afara in timp ce fratiii discuta.
-Stii…Maite s-a casatorit cu un anume Matt, acum 3 ani, explica Ucker.
-Da…
-Ei bine… acest Matt s-a dovedit a fi o canalie…continua acesta.
-De ce?
Dupa ce termina de povestit, Dulce ramane surprinsa. Nu putea sa creada, ca Maite, sora ei…Maite..ar trai un asemenea calvar.
-Domnule doctor!striga o infirmiera alergand catre Poncho.
-Ce s-a intamplat?
-O femeie… a cazut pe strada…Domnule Poncho, daca ati vedea-o! E ….*numai putea sa vorbeasca asa ca el impreuna cu Dulce merg sa vada despre ce e vorba iar Ucker ramane cu Nicholas*
-Maite! tipa Dulce! Surioara….
Cei doi erau ingroziti…se pare ca desi a incercat sa-si maschieze vanataile, caldura de afara i-a topit machiajul astfel arata foarte rau. O duc in salon si repede se ocupa de cazul ei.
- Dulce, pregateste solutia!
- Imediat! raspunde ea speriata.
- Dul…ce…ingana Maite abia tragandu-si sufletul.
- Nu te obosi, Maite. Va fi bine, pe cuvant de frate! incerca sa o linisteasca .
Imediat Dulce a adus pansamentele. Au pansat-o, iau curatat ranile si sangele dupa care i-au facut nsite analize. Pe hol, Nicholas se agita in bratele unchiului sau, Ucker in timp ce Dulce si Poncho asteptau nerbadatori rezultatele analizelor.
D: Unde o fi nenorocitul ala?zicea nervoasa.
P: Nu stiu. Nu se stie, ziua nimeni nu stie pe unde umbla…noaptea insa…
D: Si de cand se intampla asta?intreba curioasa.
P: Din totdeauna! Insa in ultima vreme Maite si-o ia cam rau…
N: Mami, vreau acasa…*se plangea copilul, rasfatandu-se in bratele lui Ucker*
D: Ucker, du-l acasa. Si nu-l scapa din ochii! O sa te sunam noi!
Cei doi au plecat. Dupa o ora au venit si rezultatele. Poncho le citeste, iar Dulce se duce in salon la sora sa.
M: Surioara!zicea bruneta de cum a intrat sora sa in salon. Cat te-ai schimbat!exclama mandra. Si Nicholas?
D: S-a dus cu Ucker acasa. Cum te simti?
M: Ma doare totul…
Intre timp Poncho intra foarte serios cu analizele. Dulce ii ia foaia din mana si vede cateva oase rupte…va trebui sa faca o operatie si…
Il ia de o parte, intrebandu-l:
-Era insarcinata?
-Si e…
Fata si-a privit fratele mirata, era greu de crezut ca un copil, in stare de embrion va supravietui loviturilor la care a fost supusa Maite.
P: Cu siguranta nu stie…ar fi zis ceva.
D: Si cu siguranta acest copil se va naste cu probleme, mai rau …sarcina se poate complica si ii putem pierde pe amandoi. Poncho, mai bine il scoatem…fara sa-i zicem…
P: La asta ma gandeam si eu…
Maite observa susotelile dintre cei doi si se sperie. Ii striga, iar acestia raman muti…stiau ca pe Maite n-o poti minti. Ea nu se lasa usor…
D: Pai…e vorba de un pacient de-al meu…
M: Pacient de-al tau?se mira aceasta. Dar, e prima ta zi de lucru aici.
D: Din Madrid. Da, un pacient din Madrid.
M: Ce-i cu el?
P: I-a…i-a trimis o ciocolata. Una buna, cu alune, lapte. Hm…vreau si eu….
Maite radea.
M: Cu siguranta ciocolata era pentru Nicholas. Nu o manca tu! Si cu siguranta nu despre asta vorbeati.
Cei doi radeau speriati, privindu-se.
In salon intra si Ucker.
D: Ukcer, unde e copilul?intreba agitata.
U: Ce copil?
Era clar…desi au trecut 10 ani, Uckerman a ramas acelasi tip neatent si iresponsabil.
D: Nicholas…Baiatul meu…
U: Nu stiu…. Nu l-am mai vazut decand am plecat de la spital.
D: Ce?il privea speriata.
U: Am crezut ca s-a dus acasa.
D: Uckerman!!!!!tipa la fratele sau. Tu trebuia sa-l duci acasa!
U: Dar e bebe mare! Crezi ca nu stie sa se duca acasa?
D: Uckerman! Locuieste de o zi aici.
Atunci tanarul a lasat capul in jos. Maite de asemenea era ingrijorata, dar Poncho a calmat-o repede. Dulce insa pleaca in cautarea lui Nicholas.
Peste tot intreba de el, era speriata…nici nu putea sa vorbeasca. L-a cautat pe strazi, era groaznic sa traiasca calvarul asta si numai din cauza fratelui ei IRESPONSABIL. Si ce privire inocenta cand zicea “E mare, se descurca”. Mai era si sora sa , mai mult moarta decat vie, zacand pe un pat de spital. In graba, Dulce da peste cineva, peste un barbat.
-Imi pare rau?se scuza ea.
-Data viitoare sa fiti mai atenta, doamna.
-Scuzati-ma, dar fiul meu a disparut. Eram la service, a intervenit o urgenta iar fratele meu trebuia sa-l duca acasa. Si a fost o mare imprudenta din partea mea sa il las stiind ca el e un iresponsabil. Dar nu ne-am mai vazut de un deceniu, am crezut ca s-a schimbat!
Din cauza lacrimilor, barbatul n-a inteles ce zicea Dulce. Dar i-a promis ca o sa-l gaseasca pe baiat. Asa ca, fata i-a dat o poza si cei doi au plecat sa-l caute pe Nick. Dupa mult timp de cautare se intalnesc in acelasi punct fara un rezultat. Insa ea primeste un telefon. Era chiar Nicholas care sunase de pe un telefon public. Era undeva prin centru. Dulce si acel barbat l-au gasit.
-Nick!Doamne, cat m-ai spriat!zicea strangandu-l in brate.
-Scuza-ma, mami. Dar Ucker a gasit o moneda care era lipita de podea pe hol. Si am stat ceva vreme, dar el n-a dezlipit-o. Eu m-am plictisit asa ca am plecat.
-Cum sa pleci? Nick, orasul asta e mare, iar tu esti atat de mic si inocent. Habar n-ai ce lume fara scrupule locuieste aici.
-Si domnul cine e ?intreba baiatul, privind speriat.
-El e un domn foarte bun care m-a ajutat sa te gasesc. Spune-i multumesc.
-Multumesc!
Cei doi isi dau mana.
N: Dar cum te cheama?
M: Eu sunt Matt.
D: Iti multumesc Matt. O sa-ti raman vesnic recunoscatoare.
M: N-ai pentru ce.
D: Uite eu acum te duc acasa, dar sa nu faci nici o prostie, explica Dul grijulie.
M: Daca m-ai pot ajuta cu ceva…
D: Nu, Matt, iti multumesc.
N: Ba da. Vreau ca Matt sa stea cu mine in timp ce tu esti la spital!

Capitolul 1

Capitolul 1
Maite si cu Uckerman s-au intalnit la o cafenea. Fiindca aceasta purta ochelari de soare, Uckerman si-a dat seama ca iarasi barbarul si lasul de Matt a lovit-o. O mangaie si ii scoate ochelarii.
U: Blestematul! De data asta a intrecut masura!-a spus enervat-
Maite poveste printre lacrimi cum “A intrat pe usa mort de beat. Eu dormeam. M-a trezit, m-a aruncat din pat pe podea si m- lovit peste fata dupa care m-a tras de par, m-am ridicat si m-a impins in pat…”Atunci incepu sa planga in hohote, Ucker o tinea de mana.
M: Si din nou… a abuzat de mine…
Pe el il durea si mai rau cand auzea asta…
Ucker:
Cum mai trec anii, ieri eram doar niste copii
Ne certam pe niste eugenii si ne dadeam zambitori in leagan.
Tu aveai grija de tine, acum e randul meu…
Surioara, te ador. Stiu ca nu esti fericita…

Alta lovitura pe fata, asta se intampla in fiecare saptamana…
Si ca de obicei la sfarsit isi bate joc de tine…
Nu inteleg de ce tot vorbesc eu pe aici
Chiar daca vreau sa te ajut, il accepti asa cum e.

Tu esti sange din sangele meu si tot ce vreau e sa am grija de tine…
Surioara, el nu te iubeste
Are vreo 20 de femei…
Si tu stii asta…
Te maltrateaza, dar tu tot ii iei apararea!
Plangi, de fiecare data cand te bate!
Plangi, simti o furie si o ura
Plangi, imi imaginez teama ta
Plangi, in mainile lui poti muri
Plangi, barbatul asta te face sa suferi
Plangi, cand iti scuipa fata
Plangi, cand te jigneste
Plangi, astfel el se simte superior.
Barbatul asta e un un animal, un las fara demnitate
Pentru ca da intr-o femeie.

El nu te merita, tu stii asta!
In casa ta e un monstru si tu dormi cu el!
Numara orele in care te-a facut fericita,
Mai bine da-ti seama de anii in care te-a facut sa suferi!

Nu suport sa-mi vad sora plangand…
Omul ala e un sobolan…
Nimeni nu te oblige sa stai cu el
Poti sa pleci…nu va leaga nimic!
Nu este respect, este teama!
Te temi de el…de cainele ala?

Plangi, cand vine acasa
Ca un caine beat
Si te loveste fara motiv
Plangi, tipul ala te umileste
Si te minte.
Plangi, el nu are minte…
Sa vina la mine, si-l pun eu la locul lui!

*

La spital in timp ce Poncho hoinarea pe coridor primeste un telefon de la Dulce.
Poncho: Alo, surioara?
Dulce: Hei! Tocmai ma pregateam sa urc in avion! Abia astept sa va revad…si Nicholas abia asteapta sa va vada, nici nu va cunoaste-radea ea-
Poncho: Si mie imi e dor de nepotelul meu! Care acum e barbat in toata firea ajaja.
Cei doi rad. Avionul trebuia sa decoleze asa ca le-a mai transmis inca o data “salutari” si a inchis. Nicholas nu putea sa nu fie mirat de minunatele privelistii, cand a calatorit el ultima oara cu avionul era doar un bebelus. Asa ca a ramas uluit de lumea pe care el o vedea de sus si se lauda la mama sa ca o tine in palma.
Au ajuns si ei. La aeroport numai Poncho ii astepta. La cat de entuziasmata era Dulce s-a simtit dezamagita vazandu-si numai unul din frati.
-Bine ai venit soro! ii ura acesta, imbratisand-o.
Privea spre Nicholas, zambindu-i dulce si luandu-l in brate.
-Mai frumosule! Cat ai crescut!
Copilul simtea vocea mandra a unchiului sau asa ca si el l-a imbratisat. Dulce ii privea pe amandoi si ii admira foarte fericita ca in sfarsit s-au revazut. Inainte sa intrebe de fratii sai, Dulce impreuna cu fiul si fratele sau se urca intr-un taxi, ajungand in apartamentul care cu ani in urma a fost a lui Nick. Cum deschide usa, Dulce intra prima. Fiecare parte din apartamentul ala ii aduce aminte de momentul de fericire petrecute alaturi de Nick, de dragostea enorma pe care i-o purta si de suferinta pe care am trait-o atunci cand au aflat ca-s frati. In sufragerie inca mai era poza aia, cu cei doi, imbratisati. Poncho din urma ii pune mainile pe umeri.
-Nu te mai chinui! o sfatui. Cel putin nu de fata cu nepotelul meu.
Dulce ii zambi, insa Nicholas ii ia poza din mana, intreband:
-Mami, cu cine esti in poza asta?
Dulce tacu. Isi mangaie copilul pe fata si printre zambetul ei cald ii spune:
-El e Nick. Fratele meu.
Copilul o privi in ochii razand.
-Unde e acum? De ce nu ne-a asteptat la aeroport?
Atunci Dulce a ramas serioasa. La care, intervine Poncho…
-El e plecat.
-Si cand vine? intreba Nicholas.
-El numai vine…raspundea Dulce, stergandu-si lacrima care ii cazuse stingher pe obraz.
-Cum? zicea copilul trist si dezamagit.
-El a plecat la cer.. acum 10 ani, i se explica de catre unchiul sau.
-Eu am 10 ani..si avem acelasi nume…
Momentul care i-a impresionat pe acestia a fost atunci cand a sarutat imaginea lui Nick din poza. Dulce, numai putea sa se abtina si a izbucnit in plans, sprijinindu-se de Poncho.
-Nu mai plange, mami.
-Nu..scuze, puisor, te-am speriat.
In timp ce Nicholas era la baie, cei doi se odihneau pe canapea.
-E incredibil! se minuna Poncho.
-Ce? radea sora lui.
-S-a simtit atras de el… de poza lui.
-Ah..ofta cu tristete.
-De ce n-ai vrut sa-l prezinti ca tatal sau? intreba el curios.
-Daca ar fi aflat ca suntem frati?
-Si daca va afla ca el e tatal lui?
-Voi putea dezminte! Nu vreau ca fiul meu sa stie asta, nu acum…e prea mic, n-ar intelege, ar fi confuz. Si eu as fi confuza…sa stiu ca tatal meu e si unchiul meu?
-Asta asa e.
-Si totusi…Unde sunt Maite,Matt si Ucker?
-Nu stiu…raspundea sec.