Alarma sunase. Insemna ca era timpul sa se scoale, dezlipindu-se de patura-i dulce care prinsese aroma femeii ce adormise in bratele lui toata noapte, asta dupa ce a cunoscut-o cu adevarat. Incet-incet se scoala din pat, gata sa-l trezeasca pe Nicholas. Si-a facut un dus repede apoi a pregatit micul dejun. Peste cateva minute il trezeste si pe copil, il trimite la masa dupa care il ajuta sa se pregateasca de scoala. Dupa ce-l duce la scoala se plimba prin oras, tinand drumul drept desi nu stia unde merge. Gandul ii zbura departe, la trecut. Isi aminteste de lungile discutii pe care le avea cu Dulce, cand ii povestea despre sotul surorii sale. Ii povestea cum o batea, cum abuza de ea si cum o dadea cu capul de pereti. Toate lucrurile astea i se pareau atat de cunoscute, evident nu putea sa-i zica despre sotia lui si despre datile in care a batjocorit-o…Dulce cu siguranta nu ar fi acceptat. N-ar fi stat cu el nici de frica. Ea era o persoana puternica, ascultatoare, dar totusi rebela, onesta…o placea mult mai mult ca pe Maite. Iar atractia lor fizica era perfecta.
Intre timp la spital Dulce sorbea dintr-o cafea…Poncho ajunge la ea si o priveste suspect. Statea acolo de minute bune dar nici n-o baga in seama…Parca erau suparati.
-Suntem certati?intreba Poncho pe un ton de”suparat”
-Asta spune-mi tu…ofta ea.
Poate ar trebui sa-i dea o sansa prietenul lui Dulce. De ce s-ar indoi? Gata! Fara indoiala Dulce s-a maturizat si s-a indragostit de persoana potrivita! Macar atata lucru…
-Imi pare rau pentru ce am zis mai devreme…se scuza privindu-si sora profund.
-Poncho, tot ce ai zis m-a ranit!exclama ea lasand cafeaua pe pervarz. Incep sa cred ca tu gandesti la fel de imatur ca Uckermann.
-Imi pare rau!s-a mai scuzat o data.
Vazand ca sora sa nu zice nimic pleaca…insa inainte sa iese din incapere ea ii striga:
-Numai sunt o copila, Poncho! M-am maturizat, n-o sa mai fac aceleasi greseli…
Dupa care a sarit in bratele fratelui sau care o mangaia usor pe par.
-Te cred…o alina el cu un zambet cald.
*
Zilele, saptamanile…s-au scurs..nimeni nu stia de pericolul la care era expusa Dulce. Si ea tot umbland cu Matt, asta-l punea in pericol si pe micutul Nicholas.
Dar astazi, Poncho o conduce pe Dulce acasa si e pregatit de orice…inclusiv sa-l cunoasca pe prietenul lui. In fata blocului s-au intalnit si cu Maite si Ucker, ajunsi mai devreme.
-Sunt atat de entuziasmata, ranji ea spre frati.
-Si noi, afirma Ucker dar Maite l-a impins in semn”sa-si tina gura”.
-Sunt convinsa ca ai facut alegerea cea buna, o alina Maite.
-Mai tii minte ce s-a intamplat acum 10 ani cand ai zis asta,nu?
-Ucker!ii atragea Poncho atentia.
Intr-un final cei 4 urca la apartament. Matt nu era acasa, asa ca ceilalti au ramas sa-l astepte la insistentele micutului Nicholas. In timp ce erau serviti cu o cafea si niste biscuiti cu ciocolata facuti in casa, cei 3 nu puteau sa nu laude apartamentul curat care-l mentinea “bona” lui Nick, in timp ce Dulce era la spital.
-Matt al tau e atat de harnic, chicotea Ucker.
-Ma bucur ca nu e ca acel Matt, se intrista Maite.
Dar in seara asta nimeni nu trebuia sa se intristeze. Acum era un pas mare pentru Dulce sa-si prezinte iubitul fratilor sai pe care-i considera uneori enervanti. Niste parinti seriosi(Poncho), paranoici(Maite) si foarte-foarte imaturi(Uckermann).
-Va iubesc mult!Voi mi-ati deschis ochii mereu, voi mi-ati fost alaturi in cele mai grele momente ale vietii mele, voi sunteti totul…voi si fiul meu, Nicholas.
Cuvintele astea i-au impresionat pe toti, chiar si pe Ucker, care nu era deobicei asa sensibil. Matt intrase direct in bucatarie, punandu-si cumparaturile in dulap sau in frigider. Nick il ia prin surprindere sarindu-i in brate.
-Ce faci, micutule? Mama ta e acasa?
-Da. Avem musafiri.
-Pe cine?intreb Matt confuza.
Matt ii zambeste dupa care-l ia de mana, ducandu-l in sufragerie…Cand l-au vazut toti au ramas uimiti, Maite s-a speriat varsand cescuta de cafea pe covorul pufos din sufragerie.
-Ce naibii cauti tu aici?!intreba Poncho enervat.
In timp ce Matt ramansese blocat, Dulce intelesese intocmai ce se intampla. Iar a facut greseli…Dar Matt? Sobolanul ala…Merita oare sa riste pentru sobolanul ala? Nu merita…Nici macar nu-l vedea mai mult ca pe un amant, desi nu stia ce simte el. O durea…se inselase…o mintise..oare o considera o jucarie?Aceste intrebari ii dominau inima, o dominau pe ea…numai stia ce sa zica.
-Acum inteleg…tu esti celebrul “Matt”,zicea brunetul cu ironism.
-Poncho, te rog…
-Nu ma rogi tu pe mine nimic!urla la el, speriindu-l pe Nicholas.
-Poncho, inceteaza…sperii copilul,ii explica Matt.
Apoi si-a dat seama cat de speriat era Nicholas, care nu se desprindea de mana lui Matt si cat de traumatizata era Maite care plangea intruna.
-Bine. Fetele si Nicholas iesiti afara…
-Dar, riposta micutul…
-Nicholas, te rog! Nu face situatia mai complicata!
-Haide, puisor. Unchiul tau si Matt au de discutat despre lucruri serioase…
Cei 4 pleaca…4 fiindca si Ucker plecase, insa inainte sa iese din incapere Poncho striga la el.
-Tu esti fata?
-Proful de sport din generala asa zicea,ranjea Ucker.
Se daduse batut in fata figurii lui asa ca ramane..In fata blocului Dulce incerca s-o calmeze pe Maite.
-Surioara, n-aveam de unde sa stiu, jur!incepea si ea sa planga.
-Te cred, nenorocitul ala stie cum sa potriveasca cuvintele in favoarea lui…explica Maite. Ma mir ca ai vazut ceva in el…
-Mami, eu nu inteleg ce se intampla!ofta Nicholas. De ce unchiul Poncho ii vorbea asa lui Matt? Si de ce cand a zis “fetele si Nicholas iesiti afara”, unchiul Ucker a iesit cu noi.
-Haha, bebe…Ucker e mai las ca o fetita, radea Maite printre lacrimi.
-Dar totusi…Poncho de ce il uraste asa de mult pe Matt?
-Nicholas, mai taci din gura!tipa Dul, speriandu-l si mai mult.
Maite observa starea lui dupa care ii da niste bani pentru a cumpara bomboane de la cel mai apropiat magazin.
-Mi-era teama ca atunci cand o sa ne revedem va fi rau…insa nu asa de rau incat sa priveasca pe unul din fratii mei, se plangea Maite asezandu-se pe trotuar.
-Maite, jur ca-mi pare rau! Daca as fi stiut cine e nici nu m-as fi apropiat de el! Dar..m-am obisnuit! Decand ma stiu umblu cu persoana nepotrivita…Mai stii ce reactie am avut cand am aflat ca Nick este fratele meu? Am fost depresiva, m-am comportat foarte urat cu el…am urlat,am dat in perete…
-Da…cum as putea sa uit, chicotea May. In perioada aia erai insarcinata cu frumosul ala…
-Da…I-am zis prima oara lui Poncho, ma asteptam sa urle, sa ma loveasca, sa ma puna sa avortez…dar n-a facut-o, s-a comportat ca un adevarat frate…
Cele doua se privesc dupa care se imbratiseaza…
-Cand ma gandesc ca tot ce s-a intamplat cu mine si cu nenorocitul ala a fost in apartamentul lui Nick…Simt ca si cum l-as trada…
-Sigur, si fantoma lui se va razbuna !
-May, nu! radea Dul.
-Ce??
-Acum vorbesti ca Uckermann!
Cele doua incep sa se amuze dupa care se imbratiseaza iar….
Zilele, saptamanile…s-au scurs..nimeni nu stia de pericolul la care era expusa Dulce. Si ea tot umbland cu Matt, asta-l punea in pericol si pe micutul Nicholas.
Dar astazi, Poncho o conduce pe Dulce acasa si e pregatit de orice…inclusiv sa-l cunoasca pe prietenul lui. In fata blocului s-au intalnit si cu Maite si Ucker, ajunsi mai devreme.
-Sunt atat de entuziasmata, ranji ea spre frati.
-Si noi, afirma Ucker dar Maite l-a impins in semn”sa-si tina gura”.
-Sunt convinsa ca ai facut alegerea cea buna, o alina Maite.
-Mai tii minte ce s-a intamplat acum 10 ani cand ai zis asta,nu?
-Ucker!ii atragea Poncho atentia.
Intr-un final cei 4 urca la apartament. Matt nu era acasa, asa ca ceilalti au ramas sa-l astepte la insistentele micutului Nicholas. In timp ce erau serviti cu o cafea si niste biscuiti cu ciocolata facuti in casa, cei 3 nu puteau sa nu laude apartamentul curat care-l mentinea “bona” lui Nick, in timp ce Dulce era la spital.
-Matt al tau e atat de harnic, chicotea Ucker.
-Ma bucur ca nu e ca acel Matt, se intrista Maite.
Dar in seara asta nimeni nu trebuia sa se intristeze. Acum era un pas mare pentru Dulce sa-si prezinte iubitul fratilor sai pe care-i considera uneori enervanti. Niste parinti seriosi(Poncho), paranoici(Maite) si foarte-foarte imaturi(Uckermann).
-Va iubesc mult!Voi mi-ati deschis ochii mereu, voi mi-ati fost alaturi in cele mai grele momente ale vietii mele, voi sunteti totul…voi si fiul meu, Nicholas.
Cuvintele astea i-au impresionat pe toti, chiar si pe Ucker, care nu era deobicei asa sensibil. Matt intrase direct in bucatarie, punandu-si cumparaturile in dulap sau in frigider. Nick il ia prin surprindere sarindu-i in brate.
-Ce faci, micutule? Mama ta e acasa?
-Da. Avem musafiri.
-Pe cine?intreb Matt confuza.
Matt ii zambeste dupa care-l ia de mana, ducandu-l in sufragerie…Cand l-au vazut toti au ramas uimiti, Maite s-a speriat varsand cescuta de cafea pe covorul pufos din sufragerie.
-Ce naibii cauti tu aici?!intreba Poncho enervat.
In timp ce Matt ramansese blocat, Dulce intelesese intocmai ce se intampla. Iar a facut greseli…Dar Matt? Sobolanul ala…Merita oare sa riste pentru sobolanul ala? Nu merita…Nici macar nu-l vedea mai mult ca pe un amant, desi nu stia ce simte el. O durea…se inselase…o mintise..oare o considera o jucarie?Aceste intrebari ii dominau inima, o dominau pe ea…numai stia ce sa zica.
-Acum inteleg…tu esti celebrul “Matt”,zicea brunetul cu ironism.
-Poncho, te rog…
-Nu ma rogi tu pe mine nimic!urla la el, speriindu-l pe Nicholas.
-Poncho, inceteaza…sperii copilul,ii explica Matt.
Apoi si-a dat seama cat de speriat era Nicholas, care nu se desprindea de mana lui Matt si cat de traumatizata era Maite care plangea intruna.
-Bine. Fetele si Nicholas iesiti afara…
-Dar, riposta micutul…
-Nicholas, te rog! Nu face situatia mai complicata!
-Haide, puisor. Unchiul tau si Matt au de discutat despre lucruri serioase…
Cei 4 pleaca…4 fiindca si Ucker plecase, insa inainte sa iese din incapere Poncho striga la el.
-Tu esti fata?
-Proful de sport din generala asa zicea,ranjea Ucker.
Se daduse batut in fata figurii lui asa ca ramane..In fata blocului Dulce incerca s-o calmeze pe Maite.
-Surioara, n-aveam de unde sa stiu, jur!incepea si ea sa planga.
-Te cred, nenorocitul ala stie cum sa potriveasca cuvintele in favoarea lui…explica Maite. Ma mir ca ai vazut ceva in el…
-Mami, eu nu inteleg ce se intampla!ofta Nicholas. De ce unchiul Poncho ii vorbea asa lui Matt? Si de ce cand a zis “fetele si Nicholas iesiti afara”, unchiul Ucker a iesit cu noi.
-Haha, bebe…Ucker e mai las ca o fetita, radea Maite printre lacrimi.
-Dar totusi…Poncho de ce il uraste asa de mult pe Matt?
-Nicholas, mai taci din gura!tipa Dul, speriandu-l si mai mult.
Maite observa starea lui dupa care ii da niste bani pentru a cumpara bomboane de la cel mai apropiat magazin.
-Mi-era teama ca atunci cand o sa ne revedem va fi rau…insa nu asa de rau incat sa priveasca pe unul din fratii mei, se plangea Maite asezandu-se pe trotuar.
-Maite, jur ca-mi pare rau! Daca as fi stiut cine e nici nu m-as fi apropiat de el! Dar..m-am obisnuit! Decand ma stiu umblu cu persoana nepotrivita…Mai stii ce reactie am avut cand am aflat ca Nick este fratele meu? Am fost depresiva, m-am comportat foarte urat cu el…am urlat,am dat in perete…
-Da…cum as putea sa uit, chicotea May. In perioada aia erai insarcinata cu frumosul ala…
-Da…I-am zis prima oara lui Poncho, ma asteptam sa urle, sa ma loveasca, sa ma puna sa avortez…dar n-a facut-o, s-a comportat ca un adevarat frate…
Cele doua se privesc dupa care se imbratiseaza…
-Cand ma gandesc ca tot ce s-a intamplat cu mine si cu nenorocitul ala a fost in apartamentul lui Nick…Simt ca si cum l-as trada…
-Sigur, si fantoma lui se va razbuna !
-May, nu! radea Dul.
-Ce??
-Acum vorbesti ca Uckermann!
Cele doua incep sa se amuze dupa care se imbratiseaza iar….
