Capitolul 7
Se simtea aerul recel de munte, brizele alea care dadeau parul in ochii fetelor, numai lui Maite nu, a preferat sa-si faca un coc, era mai comod desi Ucker mereu ii zicea ca seama cu bunica. Ce putea fi mai placut decat asta? Cei apropiati…intr-un weekend de vis petrecut intr-o cabana la munte departe de nebunia si agitatia din oras! Ahh ce lume nebuna! Ingana Dulce in timp ce-si imbratisa copilul si se juca cu el.
-Mami, te iubesc!ii soptea copilul.
De fiecare data cand Nicholas ii zicea asa ii sarea inima din piept de bucurie. Si strengarul asta mic semana cu tatal lui la exprimare, in acelasi mod ii zicea si Nick, candva “Te iubesc”. Abigail intra, intrerumpandu-le discutia.
-Dul, diseara facem un foc de tabara?
-Da!! Mami, te rog!
Putea oare sa refuse asa ceva mai ales cand vedea sclipirea din ochii fiului ei? Nu, nu putea…
-Facem, unchiul Ucker ne canta la chitara.
Cum aude asta Ucker se flateaza singur aruncand niste priviri superioare surorilor sale si lui Abigail.
-Pai, eu cand la chitara de la gradinita! Am primit chiar si diploma in clasa intai de “Cel mai talentat elev” din cauza asta m-au trecut direct la liceu, iar apoi am absolvit facultatea…
-De mintologie!afirma Maite.
-N-o asculta, e doar geloasa!ii explica nepotului sau.
-Da sigur!radea ea. Nu te mai lauda atata! De cate ori ai dat corigenta in toamna la matematica? Asta e una printre zecile…
Dupa ce Ucker s-a rusinat in fata micutului, parca ii explica din priviri sa nu faca aceleasi greseli. Printre rasete, momente de fericire, glume si chiar amintiri focul se stinge. Nicholas, destul de adormit intra in casa cu Abigail in timp ce Dulce, Maite si Ucker pleaca la o plimbare prin noaptea misterioasa. Desi mergeau la pas, usor…niciunul nu zicea nimic. Preferau sa taca, pierdandu-se in imaginile fantastice ce apareau in ochii lor. Uckerman pentru prima oara tacea…nu zicea nici o gluma proasta, nici un comentariu rautacios nici o constatare infantila! Poate ca intr-un final, exista un loc care sa-i potoleasca pe toti. Cu siguranta daca Poncho ar fi vazut asta ar fi surprins de miraculoasa simplitate a locului. Masina lor era parcata departe(undeva, la marginea padurii) ar fi fost incorect sa fie private de frunusetea locului(ideea lui Dulce).
-Ce-ar fi sa facem mai des escapade de astea?propunea Dul.
-Macar asa am scapa de monotonia din capitala.
Ucker doar zambi. In fond, lui ii convenea mai mult viata de oras. Era un burlac ravnit, care ademenea femeile cu zambetul lui inocent, dupa o noapte insa le arunca ca pe niste carpe. Si asta e unul dintre motivele vesnicilor certuri dintre el si sora sa. Chiar pe drum, le povestea acestora de o tipa cu care a iesit nu demult.
-Dupa ce am luat-o de pe strada ca pe ultima prostituata si am dus-o la mine in apartament… a doua zi de dimineata n-am putut sa mai scap de ea!
-Si cum ai scapat?intreba Maite ciulind bine urechile.
-I-am spus ca am sa chem politia daca nu ma lasa in pace.
-Eee, Maite…Fratele nostru e mare cuceritor, nu stim noi.
Ucker faca un gest din buza dupa care raspunde:
-Ca voi doua! Doar ati cucerit acelasi barbat!
Ca de obicei, a vorbit fara sa-si dea seama cat de mult si prost! Chiar si asa, au stationat pe un bustean si s-au apucat de spus glume. Orele treceau, dar nimeni nu se sinchisea sa zica sa se intoarca. Toti savurau clipele acelea la aer liber, pe care de mult nu le-au mai trait. Intr-un final, Dulce casca.
-S-o fi facut tarziu, mai bine ne-am intoarce in tabara!afirma Ucker, uitandu-se la ceas.
-Cat e ceasul?intreba Maite cascand si ea.
-Ioi! E deja 3:15?
-3:15?se mira Maite care in timp ce incerca sa se ridice de pe bustean isi pierde echilibrul si se sprijina de genunchiul surorii ei.
-May, esti bine?
-Nu!! E trecut de ora la care aveam cosmarul, si cum n-am adormit inseamna ca …acel cosmar s-a facut realitate!Dul, fugi!
-Ce?femeia o privea atat de speriata, in mintea ei clar innebunise.
-Fugi, Dulce! Fugi, la cabana! Fugi cat poti tu de tare, roaga-te ca fiul tau sa fie bine!
Dulce in schimb o privea tot mai nelamurita.
-E clar, a innebunit!radeA Ucker.
-Fugi!ii mai zicea inca o data surorii ei, intr-un final ea se grabeste sa ajunga la cabana.
Dupa ce Dulce se face nevazuta in negura noptii, cei doi se ridica si ei.
-Maite, ai innebunit-o si pe ea!
-Ucker, este ceea ce am visat eu!
*Se simtea aerul recel de munte, brizele alea care dadeau parul in ochii fetelor, numai lui Maite nu, a preferat sa-si faca un coc, era mai comod desi Ucker mereu ii zicea ca seama cu bunica. Ce putea fi mai placut decat asta? Cei apropiati…intr-un weekend de vis petrecut intr-o cabana la munte departe de nebunia si agitatia din oras! Ahh ce lume nebuna! Ingana Dulce in timp ce-si imbratisa copilul si se juca cu el.
-Mami, te iubesc!ii soptea copilul.
De fiecare data cand Nicholas ii zicea asa ii sarea inima din piept de bucurie. Si strengarul asta mic semana cu tatal lui la exprimare, in acelasi mod ii zicea si Nick, candva “Te iubesc”. Abigail intra, intrerumpandu-le discutia.
-Dul, diseara facem un foc de tabara?
-Da!! Mami, te rog!
Putea oare sa refuse asa ceva mai ales cand vedea sclipirea din ochii fiului ei? Nu, nu putea…
-Facem, unchiul Ucker ne canta la chitara.
Cum aude asta Ucker se flateaza singur aruncand niste priviri superioare surorilor sale si lui Abigail.
-Pai, eu cand la chitara de la gradinita! Am primit chiar si diploma in clasa intai de “Cel mai talentat elev” din cauza asta m-au trecut direct la liceu, iar apoi am absolvit facultatea…
-De mintologie!afirma Maite.
-N-o asculta, e doar geloasa!ii explica nepotului sau.
-Da sigur!radea ea. Nu te mai lauda atata! De cate ori ai dat corigenta in toamna la matematica? Asta e una printre zecile…
Dupa ce Ucker s-a rusinat in fata micutului, parca ii explica din priviri sa nu faca aceleasi greseli. Printre rasete, momente de fericire, glume si chiar amintiri focul se stinge. Nicholas, destul de adormit intra in casa cu Abigail in timp ce Dulce, Maite si Ucker pleaca la o plimbare prin noaptea misterioasa. Desi mergeau la pas, usor…niciunul nu zicea nimic. Preferau sa taca, pierdandu-se in imaginile fantastice ce apareau in ochii lor. Uckerman pentru prima oara tacea…nu zicea nici o gluma proasta, nici un comentariu rautacios nici o constatare infantila! Poate ca intr-un final, exista un loc care sa-i potoleasca pe toti. Cu siguranta daca Poncho ar fi vazut asta ar fi surprins de miraculoasa simplitate a locului. Masina lor era parcata departe(undeva, la marginea padurii) ar fi fost incorect sa fie private de frunusetea locului(ideea lui Dulce).
-Ce-ar fi sa facem mai des escapade de astea?propunea Dul.
-Macar asa am scapa de monotonia din capitala.
Ucker doar zambi. In fond, lui ii convenea mai mult viata de oras. Era un burlac ravnit, care ademenea femeile cu zambetul lui inocent, dupa o noapte insa le arunca ca pe niste carpe. Si asta e unul dintre motivele vesnicilor certuri dintre el si sora sa. Chiar pe drum, le povestea acestora de o tipa cu care a iesit nu demult.
-Dupa ce am luat-o de pe strada ca pe ultima prostituata si am dus-o la mine in apartament… a doua zi de dimineata n-am putut sa mai scap de ea!
-Si cum ai scapat?intreba Maite ciulind bine urechile.
-I-am spus ca am sa chem politia daca nu ma lasa in pace.
-Eee, Maite…Fratele nostru e mare cuceritor, nu stim noi.
Ucker faca un gest din buza dupa care raspunde:
-Ca voi doua! Doar ati cucerit acelasi barbat!
Ca de obicei, a vorbit fara sa-si dea seama cat de mult si prost! Chiar si asa, au stationat pe un bustean si s-au apucat de spus glume. Orele treceau, dar nimeni nu se sinchisea sa zica sa se intoarca. Toti savurau clipele acelea la aer liber, pe care de mult nu le-au mai trait. Intr-un final, Dulce casca.
-S-o fi facut tarziu, mai bine ne-am intoarce in tabara!afirma Ucker, uitandu-se la ceas.
-Cat e ceasul?intreba Maite cascand si ea.
-Ioi! E deja 3:15?
-3:15?se mira Maite care in timp ce incerca sa se ridice de pe bustean isi pierde echilibrul si se sprijina de genunchiul surorii ei.
-May, esti bine?
-Nu!! E trecut de ora la care aveam cosmarul, si cum n-am adormit inseamna ca …acel cosmar s-a facut realitate!Dul, fugi!
-Ce?femeia o privea atat de speriata, in mintea ei clar innebunise.
-Fugi, Dulce! Fugi, la cabana! Fugi cat poti tu de tare, roaga-te ca fiul tau sa fie bine!
Dulce in schimb o privea tot mai nelamurita.
-E clar, a innebunit!radeA Ucker.
-Fugi!ii mai zicea inca o data surorii ei, intr-un final ea se grabeste sa ajunga la cabana.
Dupa ce Dulce se face nevazuta in negura noptii, cei doi se ridica si ei.
-Maite, ai innebunit-o si pe ea!
-Ucker, este ceea ce am visat eu!
Stelele care luminau pe cer parca numai aveau puterea ca sa-i lumineze inima spulberata de imaginea socanta din fata ei. Era groaznic! Cabana luase foc, fumul era peste tot iar Nicholas? Nu, nu se putea sa-l piarda si pe el asa cum l-a pierdut pe celalalt. Fara nici o strangere de inima, intra in cabana socata strigand dupa el. Micutul era tot in camera lui, mai putin afectata de flacari, incercand sa-si traga rasuflarea. Cum isi vede mama, sare in bratele acesteia.
-Mami, mi-a fost foarte frica!
-Nu-i nimic, puiule. Hai sa iesim!
Il ia in brate pana il scoate din cabana inflacarata. Intr-un suflet, ajung si Ucker si Maite.
-Sunteti bine?intreba Ucker, luandu-l de obraz pe Nick.
-Unde-i Abigail?intreaba Maite ingrozita!
-La naiba, a ramas acolo!ii raspundea sora-sa. Ma duc dupa ea!
-Nu, Dulce. Acum mergem eu si Ucker.
-Ce?? Esti nebuna daca crezi ca ma voi duce in iadul ala. Probabil in clipa asta a ajuns cenusa din Abigail.
-Ucker…ii vorbea pe un glas atat de lingusitor, special pentru a-l ademeni. Fratioare…stii ca mai sunt niste papusi de-ale copilului care-ti placeau. Daca le iei fara sa le vada el, poti sa le pastrezi!
-Asta asa-i! Dupa jucarii!
Chiar daca situatia era teribila, tot Ucker avea mai mult haz. Cei doi intra repede in cabana. Ucker, vede repede jucariile…le ia ,le ascunde intr-un buzunar din geaca, dupa care iese repede. Maite, insa nici nu observa ca acesta a si sters-o. O gaseste pe Abigail. Lesinase deja, insa nu era in sufragerie unde se pare ca a pornit focul iar camera era tot mai incendiata. Insa focul s-a extins, fumul nu-i dadea pace asa ca o ia repede pe Abigail in brate, cum poate. Peste cateva secunde din pragul usii Maite striga la Ucker. Acesta se duce si o ia in brate pe Abigail pana la locul unde se afla Dulce si Nicholas.
-Doamne! Doamna asistenta ce facem?
-Sunati la salvare! Si dati-mi niste apa, prosoape, bandaj si dezinvectant.
-Stai sa vedem ce avem pe aici!radea Ucker, face niste gesturi cum ca se uita in jur dupa care afirma ironic: Iata uite, n-avem nimic.
-Nici semnal! afirma Maite disperata.
-Ucker, o ducem pana la rau! Maite, mai incearca, si ia-l pe Nicholas de mana!
