-De ce i-ai zis lui Maite unde sunt? A fost vorba ca ma acoperi!ii striga Nicholas nervos unchiului sau.
-Maite a inceput sa urle la mine cand dormeam si nu stiam ce sa zic….Dar ce-a facut?
-A distrus totul!
Zicand asta a plecat spre camera lui, distrugand tot ce-i iesea in cale. Cum intra in incapere, tranteste usa, se arunca pe pat si incepe sa cante….
Nicholas: Pe cine o sa mai insele acum bratele tale
Pe cine o sa minta acum buzele tale
Cui o sa-i mai spui acum “te iubesc”
Si dupa aceea in tacere
Ii vei da trupul tau
Te va avea langa el ceva vreme, admirandu-te
Te va privi ore intregi pe ascuns
Care va vedea viata prin tine, iubindu-te.
Acum cine?
Si cine-ti va scrie poezii si scrisori
Si cine-ti va povesti temerile si dorurile
Pe cine vei lasa sa adoarma in bratele tale
Dupa care in tacere ii vei sopti “te iubesc”
Va uita sa traiasca…iubindu-te…
Acum cine?
Acum cine?
Daca nu eu…
Ma privesc si plang in fata oglinzii…
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez daruind savoarea pielii tale,
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Daca nu eu
Ma privesc si plang in fata oglinzii
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez toata daruind savoarea pielii tale
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Cui ii vei lasa aroma in pat
Cui ii vor mai trece orele calm
Dupa care in tacere
Iti va dori trupul
Se va opri timpul admirandu-ti chipul
Va petrece ore in sir privind pe fereastra…
I se va termina vocea…strigandu-te!
Acum cine?
Acum cine?
Daca nu eu…
Ma privesc si plang in fata oglinzii…
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez daruind savoarea pielii tale,
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Daca nu eu
Ma privesc si plang in fata oglinzii
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez toata daruind savoarea pielii tale
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Pe cine o sa minta acum buzele tale
Cui o sa-i mai spui acum “te iubesc”
Si dupa aceea in tacere
Ii vei da trupul tau
Te va avea langa el ceva vreme, admirandu-te
Te va privi ore intregi pe ascuns
Care va vedea viata prin tine, iubindu-te.
Acum cine?
Si cine-ti va scrie poezii si scrisori
Si cine-ti va povesti temerile si dorurile
Pe cine vei lasa sa adoarma in bratele tale
Dupa care in tacere ii vei sopti “te iubesc”
Va uita sa traiasca…iubindu-te…
Acum cine?
Acum cine?
Daca nu eu…
Ma privesc si plang in fata oglinzii…
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez daruind savoarea pielii tale,
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Daca nu eu
Ma privesc si plang in fata oglinzii
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez toata daruind savoarea pielii tale
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Cui ii vei lasa aroma in pat
Cui ii vor mai trece orele calm
Dupa care in tacere
Iti va dori trupul
Se va opri timpul admirandu-ti chipul
Va petrece ore in sir privind pe fereastra…
I se va termina vocea…strigandu-te!
Acum cine?
Acum cine?
Daca nu eu…
Ma privesc si plang in fata oglinzii…
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez daruind savoarea pielii tale,
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
Daca nu eu
Ma privesc si plang in fata oglinzii
Si ma simt prost, ilogic
Dupa care mi te imaginez toata daruind savoarea pielii tale
Saruturile tale, zambetele tale eterne
Pana si sufletul intr-un sarut.
Intr-un sarut pasional ,
Precum saruturile pe care mi le-ai dat si mie.
Acum cine?
*
-Domnisoara Rose?
Acea vizita n-o mai surprindea pe Rose. Daca Maite a venit sa-i reproseze ca umbla cu nepotul sau de ce n-ar veni si Alfonso? Il invita sa ia loc. Amandoi se aseaza la o masa care avea o priveliste clara la mare. Cateva minute amandoi tac, dupa care Rose vorbeste putin tematoare:
-Nu stiu ce v-a zis sora dumnevoastra, dar…
-Las-o pe Maite! Eu am venit sa-ti povestesc ceva.
Rose ii face semn sa vorbeasca iar acesta o priveste in ochii vorbindu-i printr-un glas calm.
-Nicholas pana la 10 ani a trait cu mama sa, Dulce in Madrid. Cand s-a intors aici lucrurile n-au luat o intorsatura foarte buna. Nu stiu daca v-a povestit despre tatal lui…
-Mi-a spus ca a murit…atat, ii explica fata.
-Ei bine, tatal lui era fratele meu.
Rose il priveste mirata un moment.
-Ma scuzati, credeam ca sunteti unchiul din partea mamei, rade aceasta.
-Sunt, raspunde Poncho.
-Cum?
-Ei doi erau frati, dar totusi se iubeau. Se iubeau. Iubirea lor era asa de sincera, de curata.. insa nu stiau ca-s frati,au aflat cand deja Dul ramansese gravida.
Rose ramane uimita auzind toata povestea. Parea asa de ireal si imposibil, dar totusi sincer si curat.
-Ei bine cand Dulce s-a intors, bine dupa ceva vreme…afla ca Abigail, sotia mea e defapt sora lui Nick. Nick a fost adoptat, adica ei nu erau frati de sange.
Fata il priveste mirata, nici nu crede ce tocmai ii zice barbatul din fata ei.
-Atunci cade intr-o depresie profunda. Si intr-o zi…se arunca in mare. Corpul ei niciodata n-a fost gasit. Dupa moartea ei, Nicholas se muta cu Maite si Uckermann in Los Angeles. Restul cred ca-l stii si tu.
Atunci Rose isi lasa capul in jos, in timp ce barbatul continua sa vorbeasca.
-El a pierdut atatea in viata lui. Si el te iubeste atat de mult, si sufera mult pentru ce i-ai zis atunci si pentru ca ai vrut sa iesi din viata lui.
-Dar sora dumneavoastra avea dreptate. Eu nu-l stiu pe Nicholas si n-am de unde sa stiu daca-l iubesc sau nu.
-Acum stii totul despre el. Deci…il iubesti?
Vazand ca fata ezita sa raspunda la acea intrebare Poncho ii mai da putin ragaz. Ii da o carte de o hartie unde era notat numarul lui de telefon, dupa care-i spune ca atunci cand se va hotari sa sune.
In acea seara, Rose statea intinsa pe plaja si-si amintea tot ce-I spunea Poncho…cand deja au intervenit alte amintiri neclare, putin sterse…din mintea ei.
Poncho: Ei doi erau frati, dar totusi se iubeau.
Nick: Daca voi sunteti fratii mei…atunci Dulce este…..
Dulce: Sora ta….sunt sora ta!
(Fratii, partea 1 capitolul 5)
Poncho: Se iubeau! Iubirea lor era asa de sincera….Ei insa nu stiau ca-s frati, au aflat cand deja Dul ramansese gravida.
D: Vreau ca mintile noastre bolnave sa inteleaga odata ca nu se poate! Ca suntem frati si ca sunt…insarcinata!
(Fratii, partea 1, capitolul 8)
Poncho:Nick a fost adoptat, adica ei nu erau frati de sange!
A: Nick…nu a fost fratele vostru, ci al meu!!!!
(Fratii, partea a2a, capitolul 8)
Poncho: ….cade intr-o depresie profunda….
Dulce: Peste tot vad numai chipul lui. Chipul lui il regasesc in toti oamenii pe care-i vad pe strada. Probabil am innebunit, probabil fratii mei…da, adevaratii mei frati ma vor duce la un sanatoriu. As putea sa ma duc acolo. As duce o viata linistita, printre nebunii de-ai mei. Dar nu…numai puteam sa merg la mormantul lui, sa fiu aproape de el. Dar chiar nu stiu ce sa fac, unde sa ma duc…nici nu stiu de ce mai traiesc. El…care dadea sens vietii mele numai e…
A: Nick…nu a fost fratele vostru, ci al meu!!!!
(Fratii, partea a2a, capitolul 8)
Poncho: ….cade intr-o depresie profunda….
Dulce: Peste tot vad numai chipul lui. Chipul lui il regasesc in toti oamenii pe care-i vad pe strada. Probabil am innebunit, probabil fratii mei…da, adevaratii mei frati ma vor duce la un sanatoriu. As putea sa ma duc acolo. As duce o viata linistita, printre nebunii de-ai mei. Dar nu…numai puteam sa merg la mormantul lui, sa fiu aproape de el. Dar chiar nu stiu ce sa fac, unde sa ma duc…nici nu stiu de ce mai traiesc. El…care dadea sens vietii mele numai e…
Prin agitatia serii, Rose nu-si mai putea controla lacrimile. De ce-i vin ei amintirile astea in minte? De unde o cunostea ea pe Dulce? Dar pe Nicholas? Era posibil ca ea sa fii avut o legatura cu familia lor? Si faptul ca Dulce a murit inecata in mare iar corpul nu i-a mai fost gasit o ducea cu gandul si mai departe! Daca ea era aceea Dulce? Si Nicholas…Nicholas era fiul ei! O desgusta numai ideea ca pasiunea cu care s-au iubit acum ceva noptii pe plaja era ceva la fel de interzis…era groaznic!
