-Tocmai sora mea? Sora mea Dulce?intreba Poncho enervat.
-Da, sora mea Dulce, ingana Ucker.
-Se pare ca nu esti destept ,Matt.
-Ba chiar esti foarte prost, sa stii.
-Dupa ce i-ai facut lui Maite! Dupa ce i-ai facut viata un chin, ai lasat-o gravida dupa care ai batut-o incat cu siguranta copilul ar fi iesit mort!
-Ce? Maite era insarcinata?se mira acesta.
-Nu te face ca nu stii,ii vorbea Poncho.
-Da, nu te face ca nu stii,il ingana Ucker.
-Nici Maite nu stie, ea crede ca l-a pierdut prin pumnii tai!
-Prin pumnii tai !
-Dar n-am facut asta. Macar asa sa nu dati vina pe mine!se scuza.
-Dar oricum s-ar fi nascut mort! Sau handicapat, sau Maite ar murii in timpul sarcinii! Stii de ce?
-Da…Stii de ce? Aaa, nu stii!il enerva Ucker.
-Pentru ca ai nenorocit-o! Ai lovit-o peste tot, i-ai rupt oasele, nemernicule!
-Da, nemernicule!iar ingana Ucker.
-Uckermann!urla Poncho.
-Da.
-Iesi!
-Dar…
-Iesi!
Uckermann iesise iar acum erau doar ei doi. Ce urma Poncho sa-i faca? Il avea in fata pe nenorocitul ala…nenorocitul care i-a distrus viata lui Maite, care a mintit-o pe Dulce si s-a folosit de Nicholas. Nu-l putea ierta pentru asta. Vroia sa-l loveasca,sa-l omoare,sa-i infiga cutitul ala chiar in inima dar nu putea…simtea ca mai era ceva in afara de demnitatea lui…parca mai era o forta care-l oprea…Se apropie de el si-l ia de camasa, zicand:
-Ia-ti talpasita din vietile noastre! Fa-ti bagajele si las-o pe Dulce in pace!
-Dar ea ma iubeste!afirma Matt sigur pe el.
-Mai, iti faci bagajele si pleci. Pentru ca jur ca daca te atingi de un singur fir de par al lui Nicholas sau al lui Dulce…ori mai rau, te intorci la Maite…jur, deci jur ca te omor cu mainile mele!
-Draga, doctorasule! De ce nu ma omori acum,ha?ii zicea Matt cu neobrazare.
-Pentru ca nu vreau sa fiu ca tine, am demnitatea mea! Nu merita sa-mi manjesc mainile cu sangele tau de vierme putrezit! Cel putin, nu in casa fratelui meu! Cel putin, in memoria fratelui meu!
Dulce si Ucker intra si ei intr-un final, Maite ducandu-l pe Nicholas la ea acasa.
-Matt, trebuie sa vorbim!zicea Dulce hotarata!
Cei doi frati raman la usa, in caz de orice. In caz de nemernicul va avea tupeul sa o loveasca si pe ea. Cand au ramas doar ei doi, Matt incearca sa se apropie de ea, dar ea se retrage.
-Ne despartim?intrebarea asta nici n-avea sens in ochii lui Dulce.
Oare mai era de discutat pe faptul ca vor ramane impreuna sau nu?
-Nu ma asteptam. Am avut incredere in tine, Nicholas te adora.
-Si eu il ador!
-Oh, te rog,ofta ea. Tu nu stii sa iubesti sau daca stii oricum vei rani persoana iubita intr-o buna zi. De ce nu mi-ai spus ca esti insurat?
-Nu stiam ce reactia vei avea,oricum vroiam sa divortam.
-Dar n-ai facut-o. Decand aproape ai omorat-o in bataie pe sora mea, n-ai mai datniciun semn de viata…ai intrat in viata mea, vierme!
-Eu te iubesc…Dulce, eu nu stiam ce fac cand o loveam, aveam mintea imbibata in alcool. Insa cu tine ar fi diferit?
-De ce ar fi diferit?il intreba ironica. Sunt o femeie obisnuita, aceleasi promisiuni de iubire i le-ai facut si surorii mele la inceput…ba mai mult, noi doua chiar semanam. Doar suntem surori…
Ramansese fara cuvinte. Desi avea 1000 de justificari de zis, Matt nu mai putea sa spuna ceva.
-I-ati hainele, si pleaca din seara asta! Nu vreau sa te vad Nicholas plecand…va suferi.
-Vezi? Nu-ti pasa de el! Daca ti-ar pasa nu m-ai concedia, stiind cat de mult ma iubeste!afirma hotarat.
-Cum poti sa zici asta? Nicholas este fiul barbatului pe care l-am iubit cel mai mult in lumea asta! Primul barbat caruia m-am daruit intru totul! Tatal lui este barbatul vietii mele! Pe care l-am iubit enorm, si-l iubesc in continuare….Iar Nicholas este rodul iubirii noastre puternice, dar interzise…
-Interzise de ce?
-De firea umana, raspundea cu un nod in gat. Si daca te concediez o fac pentru ca nu vreau ca fiul meu sa stie ce fel de om esti si…
-Dar n-o sa afle, zicea intrerupand-o.
-Si nu vreau sa fie victima abuzurilor tale!
Vazand ca Matt nu intelege ca trebuie sa plece, Dulce ii explica totul printr-un cantec.
Stii bine ca ti-am dat tot ce sunt…
Iubirea ta este doar pomana si durere
Tu ai fost ca un amant, n-a fost iubire
S-a terminat, nu-mi cere iertare.
Uita-te, esti singur din nou…
Uita-te la mine, nu-i vina mea…
Inceteaza sa-mi chinui inima!
Pleaca, nu vreau sa te vad!
Nu este nimeni in lumea asta care sa-mi faca atata rau…
Am fost proasta, nu neg, ai ajuns sa ma convingi…
Si ma minteai in timp ce ma tineai de mana…
Sigur crezi ca ma ai la picioarele tale
Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!
Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?
Azi zic ca-mi pare rau,
Sa-mi petrec timpul langa tine
Poate ca ai fost doar in imaginatia mea
Adevarul e ca niciodata n-am fost indragostita de tine…
Sper sa inveti sa diferentiezi
Iubirea, egoismul, ura si pasiunea…
Te-am uitat pentru ca defapt te-am urat,
Ai fost doar o obsesie.
Cel mai rau este ca stii foarte bine ca esti rau
Mai si minti lumea ca esti fidel
Sa nu-mi spui ca-mi duci dorul, pentru ca nu te cred deloc!
Eu stiu ca atitudinea ta este doar o mare prostie.
Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!
Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?
Prostie blestemata!
Am vrut sa te fac fericit,
Dar problema e ca nu vrei sa fi fericit…
Am uitat ca si eu vreau sa fiu fericita…
Si-mi pare rau, dar n-o sa mai cad!
Sa nu spui ca nu va fi nimeni mai bun decat mine
Pentru ca e
Dar ma indoiesc ca cineva va crede in tine, cum am facut-o eu…
Cum am putut sa te suport?
Auzind acele lucruri Matt imediat isi facea bagajele, insa inainte sa iese pe usa Dulce ii canta si ultimul vers…
Era sa uit:
Te detest atat de mult!
*
Nu putea sa mai ramana in casa aia singura, pur si simplu n-ar fi rezistat. Amintirile sareau pe ea, n-avea ce face, n-avea cum sa nu-si aminteasca de trecutul ei plin de greseli si pacat. Cei 4 pereti ai dormitorului vroiau sa o ucida cu sange rece, o strangeau atat de tare…era prea tensionata. Mai bine pleca. Pleca in masina ei si conduce pe tot bulevardul, fara sa gandeasca, fara sa simta…ca un zombie mergand fara a stii unde. Sa se duca la mormant la Nick?Nu..n-ar avea sens…Nu poate da ochii cu el,asa ca ramanea sa conduca necontrolata la ora 11 seara pe bulevardul capitalei.
La o intersectie nu vede pe tipa care alerga pe mijlocul strazii. O fata cu parul saten, balai, imbracata intr-o rochie alba ce alerga desculta printre masini. Pe fata aia o loveste din plin.
-Oh, nu!ofta Dul in timp ce coboara din masina ridicand incet fata. Domnisoara, sunteti bine?
Dar fata inca statea lesinata in bratele ei…
-Trebuie sa o duc la spital.
Conducea si mai repede si mai speriata. Desi respire, fata nu se trezea din lesin. Era si normal, a lovit-o zdravan, s-a mai si lovit la cap atunci cand a cazut pe cimentul tare al auto-strazii. Si ce ghinion! Tocmai atunci nu-si luase trusa de prim ajutor!
Ajunsi la spital il suna pe Poncho care vine intr-un suflet. Cei doi se intalnesc pe hol, cand Dulce numai avea rabdare si zguduia paharul cu apa pe care-l avea in mana.
-Dul ce s-a intamplat?intreba speriat. S-a intors blestematul ala?
-A fost un accident pe strada,afirma ea fara nicio restrictie.
-Ce fel de accident?intreba el suspicios.
-Pai..o fata a fost calcata de o masina. Am gasit in mijlocul strazii lesinata! Nu pot sa cred ce lume rea! N-aveau tupeul nici sa cheme o ambulanta!
Parca stia exacat cand Dulce mintea. Normal ca stia, doar a crescut sub ochii lui. Nu inceta s-o priveasca neincrezator ridicand spranceana.
-Nu crezi nimic,nu?
-Nu, afirma cu calmitate Poncho.
-Eu am dat peste ea. Dar… din greseala. Parca eram o fantoma, conduceam si nu stia unde. Era intr-o stare groanica, ii explica lui.
-Dul, ti-am zis sa nu conduci in stari de astea!
Chiar daca in ochii fetei se putea citi disperare si parerea de rau, Poncho tot o certa. Era sigura ca, chemandu-l pe el la spital nu va putea sa-l minta si o va certa. Totusi, Alfonso mereu o certa cand facea ceva gresit…era ca un tata pentru ea, nicidecum un frate mai mare. Dar daca l-ar fi chemat pe Ucker?Nu…el nici n-ar fi venit. Ar fi inchis telefonul zicand:Nu-mi stricati somnul de frumusete!Iar Maite? Maite era cu Nicholas…trebuia sa aiba grija de el.
Intr-un final o asistenta ii anunta ca pacienta si-a recapatat cunostiinta.
-Totusi vreau s-o consult, personal!afirma Poncho.
-Dar…Domnule doctor Swift…A fost controlata o data!ii explica asistenta!
-Si ce daca?Eu si sora mea o vom consulta inca o data, insista el.
-In regula.
Intrand in sala o vad pe fata, care statea intinsa in pat, privind catre tavan. Amandoi raman uimiti de inocenta fetei, si de frumusetea ei. Era superba…asa de naturala. Ochii i-au sarit in evidenta lui Poncho. Erau de o culoare rara pentru ei..verzi-albastrui.
-Cine sunteti?intreba fata, abia tragandu-si sufletul.
-Nu te obosi, frumoaso.
“Frumoaso”?Lui Dulce nu-i venea sa creada de ce tocmai a auzit. Poncho ii face compliment unei fete pe care abia a cunoscut-o?! Defapt, niciodata nu si-a auzit fratele facand complimente unei fete. Sa fie oare inceputul a ceva frumos intre Poncho si fata aia…Care apropo cum se numea?
-Numele meu este…Abigail.
-“Abigail” ce nume frumos!Asemenea persoanei!o complimenta in continuare el.
Dul din nou ramansese surprinsa. Ii facea cumva curte?Da, ii facea. Cu siguranta era uimit de joviliatatea si sprinteneala fetei aleia, precum si de frumusetea ei..Dar e vorba de fratele ei! PONCHO! Nu UCKER!
-Care a fost idiotul care m-a accidentat?intreba Abigail.
Desi se astepta s-o dea de gol, pentru a impresiona-o poate pe fata aia, Poncho n-a facut-o. In timp ce o controleaza in salon intra o alta asistenta…
-Doctore Swift!In sala de nasteri, avem o urgenta!
-Atunci cheama-l pe domnul ginecolog.
-Nu-i de gasit, domnule Swift. Va rugam!
-Bine. Dulce, controleaz-o tu pe domnisoara Abigail.
-Bine,fratioare.
In timp ce Poncho paraseste salonul impreuna cu o alta asistenta Abigail cade pe ganduri privind uimita la Dulce.
“Domnule Swiftt?”, “Dulce?”….I-a zis fratioare, inseamna ca ei sunt frati! Familia Swift-Sheridan! I-am gasit in sfarsit! Trebuie sa le zic adevarul acestora!
Nu putea sa mai ramana in casa aia singura, pur si simplu n-ar fi rezistat. Amintirile sareau pe ea, n-avea ce face, n-avea cum sa nu-si aminteasca de trecutul ei plin de greseli si pacat. Cei 4 pereti ai dormitorului vroiau sa o ucida cu sange rece, o strangeau atat de tare…era prea tensionata. Mai bine pleca. Pleca in masina ei si conduce pe tot bulevardul, fara sa gandeasca, fara sa simta…ca un zombie mergand fara a stii unde. Sa se duca la mormant la Nick?Nu..n-ar avea sens…Nu poate da ochii cu el,asa ca ramanea sa conduca necontrolata la ora 11 seara pe bulevardul capitalei.
La o intersectie nu vede pe tipa care alerga pe mijlocul strazii. O fata cu parul saten, balai, imbracata intr-o rochie alba ce alerga desculta printre masini. Pe fata aia o loveste din plin.
-Oh, nu!ofta Dul in timp ce coboara din masina ridicand incet fata. Domnisoara, sunteti bine?
Dar fata inca statea lesinata in bratele ei…
-Trebuie sa o duc la spital.
Conducea si mai repede si mai speriata. Desi respire, fata nu se trezea din lesin. Era si normal, a lovit-o zdravan, s-a mai si lovit la cap atunci cand a cazut pe cimentul tare al auto-strazii. Si ce ghinion! Tocmai atunci nu-si luase trusa de prim ajutor!
Ajunsi la spital il suna pe Poncho care vine intr-un suflet. Cei doi se intalnesc pe hol, cand Dulce numai avea rabdare si zguduia paharul cu apa pe care-l avea in mana.
-Dul ce s-a intamplat?intreba speriat. S-a intors blestematul ala?
-A fost un accident pe strada,afirma ea fara nicio restrictie.
-Ce fel de accident?intreba el suspicios.
-Pai..o fata a fost calcata de o masina. Am gasit in mijlocul strazii lesinata! Nu pot sa cred ce lume rea! N-aveau tupeul nici sa cheme o ambulanta!
Parca stia exacat cand Dulce mintea. Normal ca stia, doar a crescut sub ochii lui. Nu inceta s-o priveasca neincrezator ridicand spranceana.
-Nu crezi nimic,nu?
-Nu, afirma cu calmitate Poncho.
-Eu am dat peste ea. Dar… din greseala. Parca eram o fantoma, conduceam si nu stia unde. Era intr-o stare groanica, ii explica lui.
-Dul, ti-am zis sa nu conduci in stari de astea!
Chiar daca in ochii fetei se putea citi disperare si parerea de rau, Poncho tot o certa. Era sigura ca, chemandu-l pe el la spital nu va putea sa-l minta si o va certa. Totusi, Alfonso mereu o certa cand facea ceva gresit…era ca un tata pentru ea, nicidecum un frate mai mare. Dar daca l-ar fi chemat pe Ucker?Nu…el nici n-ar fi venit. Ar fi inchis telefonul zicand:Nu-mi stricati somnul de frumusete!Iar Maite? Maite era cu Nicholas…trebuia sa aiba grija de el.
Intr-un final o asistenta ii anunta ca pacienta si-a recapatat cunostiinta.
-Totusi vreau s-o consult, personal!afirma Poncho.
-Dar…Domnule doctor Swift…A fost controlata o data!ii explica asistenta!
-Si ce daca?Eu si sora mea o vom consulta inca o data, insista el.
-In regula.
Intrand in sala o vad pe fata, care statea intinsa in pat, privind catre tavan. Amandoi raman uimiti de inocenta fetei, si de frumusetea ei. Era superba…asa de naturala. Ochii i-au sarit in evidenta lui Poncho. Erau de o culoare rara pentru ei..verzi-albastrui.
-Cine sunteti?intreba fata, abia tragandu-si sufletul.
-Nu te obosi, frumoaso.
“Frumoaso”?Lui Dulce nu-i venea sa creada de ce tocmai a auzit. Poncho ii face compliment unei fete pe care abia a cunoscut-o?! Defapt, niciodata nu si-a auzit fratele facand complimente unei fete. Sa fie oare inceputul a ceva frumos intre Poncho si fata aia…Care apropo cum se numea?
-Numele meu este…Abigail.
-“Abigail” ce nume frumos!Asemenea persoanei!o complimenta in continuare el.
Dul din nou ramansese surprinsa. Ii facea cumva curte?Da, ii facea. Cu siguranta era uimit de joviliatatea si sprinteneala fetei aleia, precum si de frumusetea ei..Dar e vorba de fratele ei! PONCHO! Nu UCKER!
-Care a fost idiotul care m-a accidentat?intreba Abigail.
Desi se astepta s-o dea de gol, pentru a impresiona-o poate pe fata aia, Poncho n-a facut-o. In timp ce o controleaza in salon intra o alta asistenta…
-Doctore Swift!In sala de nasteri, avem o urgenta!
-Atunci cheama-l pe domnul ginecolog.
-Nu-i de gasit, domnule Swift. Va rugam!
-Bine. Dulce, controleaz-o tu pe domnisoara Abigail.
-Bine,fratioare.
In timp ce Poncho paraseste salonul impreuna cu o alta asistenta Abigail cade pe ganduri privind uimita la Dulce.
“Domnule Swiftt?”, “Dulce?”….I-a zis fratioare, inseamna ca ei sunt frati! Familia Swift-Sheridan! I-am gasit in sfarsit! Trebuie sa le zic adevarul acestora!
Cine sa fie aceasta Abigail? Si de unde stie ca unul dintre cei 3 baieti a fost adoptat? Vom vedea in capitolele urmatoare…
