Desde el proximo capitulo

-Da.
-Iesi!
-Dar…
-Iesi!



-Vezi? Nu-ti pasa de el! Daca ti-ar pasa nu m-ai concedia, stiind cat de mult ma iubeste!afirma hotarat.
-Cum poti sa zici asta? Nicholas este fiul barbatului pe care l-am iubit cel mai mult in lumea asta! Primul barbat caruia m-am daruit intru totul! Tatal lui este barbatul vietii mele! Pe care l-am iubit enorm, si-l iubesc in continuare….Iar Nicholas este rodul iubirii noastre puternice, dar interzise…
-Interzise de ce?
-De firea umana, raspundea cu un nod in gat. Si daca te concediez o fac pentru ca nu vreau ca fiul meu sa stie ce fel de om esti si…



Nu putea sa mai ramana in casa aia singura, pur si simplu n-ar fi rezistat. Amintirile sareau pe ea, n-avea ce face, n-avea cum sa nu-si aminteasca de trecutul ei plin de greseli si pacat. Cei 4 pereti ai dormitorului vroiau sa o ucida cu sange rece, o strangeau atat de tare…era prea tensionata. Mai bine pleca. Pleca in masina ei si conduce pe tot bulevardul, fara sa gandeasca, fara sa simta…ca un zombie mergand fara a stii unde. Sa se duca la mormant la Nick?Nu..n-ar avea sens…Nu poate da ochii cu el,asa ca ramanea sa conduca necontrolata la ora 11 seara pe bulevardul capitalei.
La o intersectie nu vede pe tipa care alerga pe mijlocul strazii. O fata cu parul saten, balai, imbracata intr-o rochie alba ce alerga desculta printre masini. Pe fata aia o loveste din plin.
-Oh, nu!ofta Dul in timp ce coboara din masina ridicand incet fata.



“Frumoaso”?Lui Dulce nu-i venea sa creada de ce tocmai a auzit. Poncho ii face compliment unei fete pe care abia a cunoscut-o?! Defapt, niciodata nu si-a auzit fratele facand complimente unei fete. Sa fie oare inceputul a ceva frumos intre Poncho si fata aia…Care apropo cum se numea?



In timp ce Poncho paraseste salonul impreuna cu o alta asistenta Abigail cade pe ganduri privind uimita la Dulce.
“Domnule Swiftt?”, “Dulce?”….I-a zis fratioare, inseamna ca ei sunt frati! Familia Swift-Lautner! I-am gasit in sfarsit! Trebuie sa le zic adevarul acestora!