-Matt! ! urla Maite printre lacrimi.
- Te doare? zicea in timp ce o mai lovea peste fata…
-Da…plangea ea.
Imaginea era parca desprinsa dintr-un film de groaza. Ea in bratele animalului de Matt,insangerata iar el lovind-o si mai tare. Dupa ce a terminat de dat in ea, a aruncat-o ca ultimul gunoi, pe podea. Matt a plecat, fara sa ii pese daca sotia sa este moarta…Defapt cum sa-i pese? Doar el o nenoroceste asa aproape in fiecare seara…O alta noapte trecea, iar dimineata Maite abia reuseste sa se ridice. Isi face un dus rece, iar apoi, mascandu-si vanataile se pregatea sa plece sa-si vada sora.
*
-Este prima ta zi de serviciu. Sa nu-ti faci probleme! o sfatuia, fratele sau, pe holul spitalului.
-Da. Stiu exact ce trebuie sa fac! Sa fii asistenta medicala e floare la ureche!
-Aha, vorbea Poncho neincrezator.
-Poncho, ai incredere! Sunt eu, Dulce!
-Tocmai de asta ma tem!
Raspunsul ironic al lui Dulce a fost intrerupt de imbratisarea pe la spate a lui Nicholas.
-Puisor! se bucura fosta roscata. Cum ai ajuns aici?
-M-a adus unchiul Ucker, chicotea cel mic.
-Unchiul Ucker? se mira Dul.
-Da , eu!
-Ucker!
Cei doi se imbratiseaza si asa urmeaza niste discutii foarte interesante cum ar fi:” De ce ti-ai schimbat culoarea parului?” ,” Ce mare e Nicholas!” , “Mi-ati lipsit!” “Unde e Maite?”(a intrebat Dulce).
Atunci toti au tacut. Dupa acel moment de tacere, Poncho isi intreaba fratele:
-Daca iar…
-Iar ce? intreba Dulce.
Atunci Poncho cheama o asistenta care il duce pe Nicholas pana afara in timp ce fratiii discuta.
-Stii…Maite s-a casatorit cu un anume Matt, acum 3 ani, explica Ucker.
-Da…
-Ei bine… acest Matt s-a dovedit a fi o canalie…continua acesta.
-De ce?
Dupa ce termina de povestit, Dulce ramane surprinsa. Nu putea sa creada, ca Maite, sora ei…Maite..ar trai un asemenea calvar.
-Domnule doctor!striga o infirmiera alergand catre Poncho.
-Ce s-a intamplat?
-O femeie… a cazut pe strada…Domnule Poncho, daca ati vedea-o! E ….*numai putea sa vorbeasca asa ca el impreuna cu Dulce merg sa vada despre ce e vorba iar Ucker ramane cu Nicholas*
-Maite! tipa Dulce! Surioara….
Cei doi erau ingroziti…se pare ca desi a incercat sa-si maschieze vanataile, caldura de afara i-a topit machiajul astfel arata foarte rau. O duc in salon si repede se ocupa de cazul ei.
- Dulce, pregateste solutia!
- Imediat! raspunde ea speriata.
- Dul…ce…ingana Maite abia tragandu-si sufletul.
- Nu te obosi, Maite. Va fi bine, pe cuvant de frate! incerca sa o linisteasca .
Imediat Dulce a adus pansamentele. Au pansat-o, iau curatat ranile si sangele dupa care i-au facut nsite analize. Pe hol, Nicholas se agita in bratele unchiului sau, Ucker in timp ce Dulce si Poncho asteptau nerbadatori rezultatele analizelor.
D: Unde o fi nenorocitul ala?zicea nervoasa.
P: Nu stiu. Nu se stie, ziua nimeni nu stie pe unde umbla…noaptea insa…
D: Si de cand se intampla asta?intreba curioasa.
P: Din totdeauna! Insa in ultima vreme Maite si-o ia cam rau…
N: Mami, vreau acasa…*se plangea copilul, rasfatandu-se in bratele lui Ucker*
D: Ucker, du-l acasa. Si nu-l scapa din ochii! O sa te sunam noi!
Cei doi au plecat. Dupa o ora au venit si rezultatele. Poncho le citeste, iar Dulce se duce in salon la sora sa.
M: Surioara!zicea bruneta de cum a intrat sora sa in salon. Cat te-ai schimbat!exclama mandra. Si Nicholas?
D: S-a dus cu Ucker acasa. Cum te simti?
M: Ma doare totul…
Intre timp Poncho intra foarte serios cu analizele. Dulce ii ia foaia din mana si vede cateva oase rupte…va trebui sa faca o operatie si…
Il ia de o parte, intrebandu-l:
-Era insarcinata?
-Si e…
Fata si-a privit fratele mirata, era greu de crezut ca un copil, in stare de embrion va supravietui loviturilor la care a fost supusa Maite.
P: Cu siguranta nu stie…ar fi zis ceva.
D: Si cu siguranta acest copil se va naste cu probleme, mai rau …sarcina se poate complica si ii putem pierde pe amandoi. Poncho, mai bine il scoatem…fara sa-i zicem…
P: La asta ma gandeam si eu…
Maite observa susotelile dintre cei doi si se sperie. Ii striga, iar acestia raman muti…stiau ca pe Maite n-o poti minti. Ea nu se lasa usor…
D: Pai…e vorba de un pacient de-al meu…
M: Pacient de-al tau?se mira aceasta. Dar, e prima ta zi de lucru aici.
D: Din Madrid. Da, un pacient din Madrid.
M: Ce-i cu el?
P: I-a…i-a trimis o ciocolata. Una buna, cu alune, lapte. Hm…vreau si eu….
Maite radea.
M: Cu siguranta ciocolata era pentru Nicholas. Nu o manca tu! Si cu siguranta nu despre asta vorbeati.
Cei doi radeau speriati, privindu-se.
In salon intra si Ucker.
D: Ukcer, unde e copilul?intreba agitata.
U: Ce copil?
Era clar…desi au trecut 10 ani, Uckerman a ramas acelasi tip neatent si iresponsabil.
D: Nicholas…Baiatul meu…
U: Nu stiu…. Nu l-am mai vazut decand am plecat de la spital.
D: Ce?il privea speriata.
U: Am crezut ca s-a dus acasa.
D: Uckerman!!!!!tipa la fratele sau. Tu trebuia sa-l duci acasa!
U: Dar e bebe mare! Crezi ca nu stie sa se duca acasa?
D: Uckerman! Locuieste de o zi aici.
Atunci tanarul a lasat capul in jos. Maite de asemenea era ingrijorata, dar Poncho a calmat-o repede. Dulce insa pleaca in cautarea lui Nicholas.
Peste tot intreba de el, era speriata…nici nu putea sa vorbeasca. L-a cautat pe strazi, era groaznic sa traiasca calvarul asta si numai din cauza fratelui ei IRESPONSABIL. Si ce privire inocenta cand zicea “E mare, se descurca”. Mai era si sora sa , mai mult moarta decat vie, zacand pe un pat de spital. In graba, Dulce da peste cineva, peste un barbat.
-Imi pare rau?se scuza ea.
-Data viitoare sa fiti mai atenta, doamna.
-Scuzati-ma, dar fiul meu a disparut. Eram la service, a intervenit o urgenta iar fratele meu trebuia sa-l duca acasa. Si a fost o mare imprudenta din partea mea sa il las stiind ca el e un iresponsabil. Dar nu ne-am mai vazut de un deceniu, am crezut ca s-a schimbat!
Din cauza lacrimilor, barbatul n-a inteles ce zicea Dulce. Dar i-a promis ca o sa-l gaseasca pe baiat. Asa ca, fata i-a dat o poza si cei doi au plecat sa-l caute pe Nick. Dupa mult timp de cautare se intalnesc in acelasi punct fara un rezultat. Insa ea primeste un telefon. Era chiar Nicholas care sunase de pe un telefon public. Era undeva prin centru. Dulce si acel barbat l-au gasit.
-Nick!Doamne, cat m-ai spriat!zicea strangandu-l in brate.
-Scuza-ma, mami. Dar Ucker a gasit o moneda care era lipita de podea pe hol. Si am stat ceva vreme, dar el n-a dezlipit-o. Eu m-am plictisit asa ca am plecat.
-Cum sa pleci? Nick, orasul asta e mare, iar tu esti atat de mic si inocent. Habar n-ai ce lume fara scrupule locuieste aici.
-Si domnul cine e ?intreba baiatul, privind speriat.
-El e un domn foarte bun care m-a ajutat sa te gasesc. Spune-i multumesc.
-Multumesc!
Cei doi isi dau mana.
N: Dar cum te cheama?
M: Eu sunt Matt.
D: Iti multumesc Matt. O sa-ti raman vesnic recunoscatoare.
M: N-ai pentru ce.
D: Uite eu acum te duc acasa, dar sa nu faci nici o prostie, explica Dul grijulie.
M: Daca m-ai pot ajuta cu ceva…
D: Nu, Matt, iti multumesc.
N: Ba da. Vreau ca Matt sa stea cu mine in timp ce tu esti la spital!
-Este prima ta zi de serviciu. Sa nu-ti faci probleme! o sfatuia, fratele sau, pe holul spitalului.
-Da. Stiu exact ce trebuie sa fac! Sa fii asistenta medicala e floare la ureche!
-Aha, vorbea Poncho neincrezator.
-Poncho, ai incredere! Sunt eu, Dulce!
-Tocmai de asta ma tem!
Raspunsul ironic al lui Dulce a fost intrerupt de imbratisarea pe la spate a lui Nicholas.
-Puisor! se bucura fosta roscata. Cum ai ajuns aici?
-M-a adus unchiul Ucker, chicotea cel mic.
-Unchiul Ucker? se mira Dul.
-Da , eu!
-Ucker!
Cei doi se imbratiseaza si asa urmeaza niste discutii foarte interesante cum ar fi:” De ce ti-ai schimbat culoarea parului?” ,” Ce mare e Nicholas!” , “Mi-ati lipsit!” “Unde e Maite?”(a intrebat Dulce).
Atunci toti au tacut. Dupa acel moment de tacere, Poncho isi intreaba fratele:
-Daca iar…
-Iar ce? intreba Dulce.
Atunci Poncho cheama o asistenta care il duce pe Nicholas pana afara in timp ce fratiii discuta.
-Stii…Maite s-a casatorit cu un anume Matt, acum 3 ani, explica Ucker.
-Da…
-Ei bine… acest Matt s-a dovedit a fi o canalie…continua acesta.
-De ce?
Dupa ce termina de povestit, Dulce ramane surprinsa. Nu putea sa creada, ca Maite, sora ei…Maite..ar trai un asemenea calvar.
-Domnule doctor!striga o infirmiera alergand catre Poncho.
-Ce s-a intamplat?
-O femeie… a cazut pe strada…Domnule Poncho, daca ati vedea-o! E ….*numai putea sa vorbeasca asa ca el impreuna cu Dulce merg sa vada despre ce e vorba iar Ucker ramane cu Nicholas*
-Maite! tipa Dulce! Surioara….
Cei doi erau ingroziti…se pare ca desi a incercat sa-si maschieze vanataile, caldura de afara i-a topit machiajul astfel arata foarte rau. O duc in salon si repede se ocupa de cazul ei.
- Dulce, pregateste solutia!
- Imediat! raspunde ea speriata.
- Dul…ce…ingana Maite abia tragandu-si sufletul.
- Nu te obosi, Maite. Va fi bine, pe cuvant de frate! incerca sa o linisteasca .
Imediat Dulce a adus pansamentele. Au pansat-o, iau curatat ranile si sangele dupa care i-au facut nsite analize. Pe hol, Nicholas se agita in bratele unchiului sau, Ucker in timp ce Dulce si Poncho asteptau nerbadatori rezultatele analizelor.
D: Unde o fi nenorocitul ala?zicea nervoasa.
P: Nu stiu. Nu se stie, ziua nimeni nu stie pe unde umbla…noaptea insa…
D: Si de cand se intampla asta?intreba curioasa.
P: Din totdeauna! Insa in ultima vreme Maite si-o ia cam rau…
N: Mami, vreau acasa…*se plangea copilul, rasfatandu-se in bratele lui Ucker*
D: Ucker, du-l acasa. Si nu-l scapa din ochii! O sa te sunam noi!
Cei doi au plecat. Dupa o ora au venit si rezultatele. Poncho le citeste, iar Dulce se duce in salon la sora sa.
M: Surioara!zicea bruneta de cum a intrat sora sa in salon. Cat te-ai schimbat!exclama mandra. Si Nicholas?
D: S-a dus cu Ucker acasa. Cum te simti?
M: Ma doare totul…
Intre timp Poncho intra foarte serios cu analizele. Dulce ii ia foaia din mana si vede cateva oase rupte…va trebui sa faca o operatie si…
Il ia de o parte, intrebandu-l:
-Era insarcinata?
-Si e…
Fata si-a privit fratele mirata, era greu de crezut ca un copil, in stare de embrion va supravietui loviturilor la care a fost supusa Maite.
P: Cu siguranta nu stie…ar fi zis ceva.
D: Si cu siguranta acest copil se va naste cu probleme, mai rau …sarcina se poate complica si ii putem pierde pe amandoi. Poncho, mai bine il scoatem…fara sa-i zicem…
P: La asta ma gandeam si eu…
Maite observa susotelile dintre cei doi si se sperie. Ii striga, iar acestia raman muti…stiau ca pe Maite n-o poti minti. Ea nu se lasa usor…
D: Pai…e vorba de un pacient de-al meu…
M: Pacient de-al tau?se mira aceasta. Dar, e prima ta zi de lucru aici.
D: Din Madrid. Da, un pacient din Madrid.
M: Ce-i cu el?
P: I-a…i-a trimis o ciocolata. Una buna, cu alune, lapte. Hm…vreau si eu….
Maite radea.
M: Cu siguranta ciocolata era pentru Nicholas. Nu o manca tu! Si cu siguranta nu despre asta vorbeati.
Cei doi radeau speriati, privindu-se.
In salon intra si Ucker.
D: Ukcer, unde e copilul?intreba agitata.
U: Ce copil?
Era clar…desi au trecut 10 ani, Uckerman a ramas acelasi tip neatent si iresponsabil.
D: Nicholas…Baiatul meu…
U: Nu stiu…. Nu l-am mai vazut decand am plecat de la spital.
D: Ce?il privea speriata.
U: Am crezut ca s-a dus acasa.
D: Uckerman!!!!!tipa la fratele sau. Tu trebuia sa-l duci acasa!
U: Dar e bebe mare! Crezi ca nu stie sa se duca acasa?
D: Uckerman! Locuieste de o zi aici.
Atunci tanarul a lasat capul in jos. Maite de asemenea era ingrijorata, dar Poncho a calmat-o repede. Dulce insa pleaca in cautarea lui Nicholas.
Peste tot intreba de el, era speriata…nici nu putea sa vorbeasca. L-a cautat pe strazi, era groaznic sa traiasca calvarul asta si numai din cauza fratelui ei IRESPONSABIL. Si ce privire inocenta cand zicea “E mare, se descurca”. Mai era si sora sa , mai mult moarta decat vie, zacand pe un pat de spital. In graba, Dulce da peste cineva, peste un barbat.
-Imi pare rau?se scuza ea.
-Data viitoare sa fiti mai atenta, doamna.
-Scuzati-ma, dar fiul meu a disparut. Eram la service, a intervenit o urgenta iar fratele meu trebuia sa-l duca acasa. Si a fost o mare imprudenta din partea mea sa il las stiind ca el e un iresponsabil. Dar nu ne-am mai vazut de un deceniu, am crezut ca s-a schimbat!
Din cauza lacrimilor, barbatul n-a inteles ce zicea Dulce. Dar i-a promis ca o sa-l gaseasca pe baiat. Asa ca, fata i-a dat o poza si cei doi au plecat sa-l caute pe Nick. Dupa mult timp de cautare se intalnesc in acelasi punct fara un rezultat. Insa ea primeste un telefon. Era chiar Nicholas care sunase de pe un telefon public. Era undeva prin centru. Dulce si acel barbat l-au gasit.
-Nick!Doamne, cat m-ai spriat!zicea strangandu-l in brate.
-Scuza-ma, mami. Dar Ucker a gasit o moneda care era lipita de podea pe hol. Si am stat ceva vreme, dar el n-a dezlipit-o. Eu m-am plictisit asa ca am plecat.
-Cum sa pleci? Nick, orasul asta e mare, iar tu esti atat de mic si inocent. Habar n-ai ce lume fara scrupule locuieste aici.
-Si domnul cine e ?intreba baiatul, privind speriat.
-El e un domn foarte bun care m-a ajutat sa te gasesc. Spune-i multumesc.
-Multumesc!
Cei doi isi dau mana.
N: Dar cum te cheama?
M: Eu sunt Matt.
D: Iti multumesc Matt. O sa-ti raman vesnic recunoscatoare.
M: N-ai pentru ce.
D: Uite eu acum te duc acasa, dar sa nu faci nici o prostie, explica Dul grijulie.
M: Daca m-ai pot ajuta cu ceva…
D: Nu, Matt, iti multumesc.
N: Ba da. Vreau ca Matt sa stea cu mine in timp ce tu esti la spital!
