In seara asta, la cina, am primit un bilet scris de mana. Era de la Edward care-mi cerea sa ne intalnim la Baile Turcesti pe puntea E.
Recunosc, pare un loc ciudat pentru intalniri, dar imi imaginez ca nu vrea sa fim vazuti de Cassandra.
Am incercat sa cred aceasta amagire. Totusi, nici vorba sa-mi ascund iubirea, gandindu-ma la ceea ce cred cei din clasa superioara vor crede. Eu si cu Edward suntem predestinati sa fim impreuna, de aceea ne-am intalnit in aceasta calatorie.
Domnisoara Hutchins s-a simtit mai bine dupa cina. I-am spus de biletul lui Edward-ea m-a indemnat sa-mi urmez inima. Dupa ce am petrecut ceva timp pe punte, luand din aerul de care am nevoie, ea s-a intors la timp pentru a avea grija de William in timp ce eu ma intalnesc cu iubitul meu. I-am fredonat cantecul lui de leagan preferat “ Over in Killarny” iar l-a ultimul “Too-ra-loo-ra-li” el deja adormise. Ma bucur sa-l vad asa de linistit dupa ziua dezastruoasa pe care a avut-o. Dar se pare ca si-a indurat durerea cu o mai multa usurinta-daca toata ranile noastre ar fi asa de usoare. Scriind aceste cuvinte, astept ora intalnirii cu Edward si ma simt multumita de aceasta Nava a Viselor , pentru ca mi-a permis sa-mi descopar propriul vis…
