-_Dacă acel vis a devenit realitate inseamnă că s-a transformat intr-un coşmar_-
Ajunsesem in fata şcolii insă nu mă incumetam să intru. Am inghitit in sec după care am intrat. Nu ezitam să privesc in jur, hipnotizată fiind de fiecare părticică a liceului in care lăsasem cate-o amintire, mai mult sau mai putin frumoasă. In coltul acela de exemplu, eu si cu Ryan ne-am sărutat pentru prima oară. Pe scara intre etajele unu si doi ne-am giugiulit intr-o zi sub privirle invidioase ale unor elevi ce ne priveau in trecere. In fata băii am observat cum mă privea pe ascuns, dar am ignorat asta fiindcă purtam o discutie foarte interesantă cu Elisa despre Jake. Câte amintiri lasasem in scoala asta! Ce era defapt?Izvor neinfinit de amintiri, care ma seca in suflet sau clardire de invatamânt. Poate Elisa avea dreptate, eu nu veneam la scoala pentru a invăta, ci pentru a-l privi pe Jake si am face iluzii ale naibii de imposibile.
Mă intâlnisem cu Elisa, care-mi arunca priviri intepătoare. Cunoşteam privirea asta…era mai ca furioasă pe mine. Ah, prietena mea! Mereu mă trezea cand visam prea mult, deobicei reuşea asta cand aveam şi eu putină vointă.
M-am apropiat de ea uşor, i-am ranjit insă ea nu mi-a răspuns in niciun fel.
-Elisa imi pare rău pentru că am urlat la tine, zilele trecute, m-am scuzat.
Ea mă privise pret de cateva minute, după care mi-a răspuns:
-Jessica, nu contează asta..important e că-ti distrugi viata ta si pe a lui Ryan. Pentru cine?Pentru Jake?Crezi că merită?
-Stiu că nu merită, dar este ceva ce nu pot controla , ce simt pur si simplu…Vreau să fiu fericită!
-Nu stiu dacă asa vei fi fericită!
Cuvintele ei m-au impresionat pană-n adancul sufletului. Iată o alta ironie a sortii! Eu mereu eram cea care dădea sfaturi celor din jur si care-i sustinea, pentru că iubeam asta si poate pentru că nu venise nicicând momentul acela in viata mea, cand simteam că totul se zdruncină pe mine, dintr-o dată.
-Jessica!
Vocea aceea as fi recunoscut-o oricand. Totusi, nu puteam să cred cine mă strigase. Ori visam?Totul era un vis blestemat, dar numai mie mi se putea părea realitate. Intorcandu-mi privirea il văd. Jake..mă strigase pentru prima oară. Doamne, ce frumos răsuna numele lui din vocea lui sublimă. I-am suras si l-am privit in ochii, atunci chiar eu imi puteam imagina sclipirea din ochii mei. Idiotul clopotel sunase de intrare. Insă Jake mi-a promis că ne vom intalni in pauza viitoare, atunci vom lămuri totul. Eu am dat din cap afirmativ după care am intrat in clasă, fara sa incetez să-l privesc.
In pauza următoare ne-am reintalnit. Ne-am asezat pe scara, iar el incepea să-mi povestească. Mi-a spus că s-a despărtit de Vanessa si că si-a dat seama că aceasta nu vedea decat o distractie in el, desi el a pus mult suflet in relatia aia. In gandul meu nu incetam s-o injur pe fata aceea. Ce-si putea dori o fată mai mult pe lumea asta, dacă nu să-l aibe pe Jake? Si…am auzit intrebarea pe care mi-o imaginasem demult, pe care o dorisem s-o aud incă din clipa-n care l-am cunoscut.
-Jess, vrei sa fii prietena mea?
Imi venea să urlu de fericire, să tip in gura mare…eram fericită. Trăiam parcă-n intr-un abis, intr-un magic si intangibil abis. E minunat să privesti in urmă si să realizezi cat de mult ai luptat pentru ceva, si să simti mandria din sufletul tău atunci cand obtii acel ceva. Chiar in momentul acela Ryan trecea pe coridor, l-am privit lung, la fel si el…care cu siguranta simtea o piscătură-n inima, văzand-o pe Sushi a lui langă altul. Cred că a fost un moment in care vroiam să mă simt glorioasă in fata lui Ryan si a Vanessei. Atunci l-am sărutat pe Jake pentru prima oara. M-am lăsat dusă de val, iar sărutul durase mai mult decat plănuisem eu. Asta doar pentru că nu mă puteam desprinde de buzele lui, vroiam să ajunga plăcerea acelui sărut pană-n adancul sufletului meu. Un vis devenit in realitate, s-ar zice…dar dacă un vis devine realitate, inseamnă că se va transforma intr-un cosmar!(bine, cu siguranta nu am gandit asta la momentul acela ci m-am lăsat dusă de valul iubirii mele obsessive pentru Jake)
