Lebedele traiesc toata viata in perechi, sunt fidele perechii sale pana la sfarsit. Ba mai mult, cand una moare….moare si cealalta de durere si de dor (Capitolul 1)
E asa de greu sa iubesti, sa dai totul…iar acea persoana sa te dezamageasca, sa faca ceva ce tu urasti cu toata fiinta ta, iar dupa ce ii reprosezi asta tot el e cel suparat. (Capitolul 3)
Daca nu i-ar fi simtit respiratia, s-ar crede ca era deja moarta…(Capitolul 4)
Se terminase. Era finalul unei relatii de iubire pura, sincera, invidiata de majoritatea lumii. Asta pentru ca traim intr-o lume in care iubirea adevarata e rara…acum si iubirea lor era. Dependenta, secretele, minciunile…toate astea pot distruge o relatie, chiar si una ca a lor. (Capitolul 5)
Era prea singura. N-avea ce face….Nu degeaba se zice ca in situatii alarmante, facem tot felul de lucruri disperate si stupide, care probabil daca ne-am linisti , ne-am dat seama cat de stupid si inutil este ceea ce staruiam sa facem. Asta e descrierea depresiei omenesti, care se naste din dezamagiri mai puternice ca noi. Depresiile au o parte foarte intunecata, la care n-as dori nimanui sa ajunga:sinuciderea. Atunci cand ne uram atat de mult, incat vrem sa terminam cu totul…suntem bolnavi de-a binelea. (Capitolul 6 )
Cum sa nu suferi cand vezi cum persoana pe care o iubesti, idolatrizezi, in care vezi sensul vietii…te dezamageste, te minte….cand totul s-a pierdut, nu mai exista cale de intoarcere. Nici sa vrei n-ai sa dai timpul inapoi, trecutul a ramas in trecut, viitorul conteaza de-acum ….insa intotdeauna candva, in viitor ne vom afla fata-n fata cu greselile din trecut. (Capitolul 7)
Revederile ne dau tuturor fiori, mereu ne trimit in trecut….ne amintesc de momontele in care am gresit asa de mult si am pierdut. (Capitolul 8)
Stia si el ca putea fi mult mai bun, decat toate minciunile pe care Yanna le-a crezut….(Capitolul 8)
-Mi-am spus mie insami ca n-o sa-ti duc dorul pentru ca m-ai ranit prea tare…dar imi aminteam mereu cum era sa stau langa tine. (Yanna catre Clayton, Capitolul 8)
E clar ca tot mereu, trebuie sa ranesc pe cineva. Doar rau fac printr-un cuvant sau printr-o fapta…Mi-as dori sa fiu mult mai bine, decat am dat dovada ca sunt…[…] Totul acum e din ce in ce mai dificil, mi se pare imposibil acum sa redau ceea ce a fost..
Draga mea, te-am amagit. Va suna de-a dreptul stupid…dar eu am crezut ca te ajut ca te-am mintit.[…] Cert e ca n-ai cum sa scapi de-al tau destin…(capitolul 9, scrisoarea pentru Yanna de la Clayton)
Acum insa…cand il vad aici, in sicriul ala…ma gandesc ca poate nici eu nu mai traiesc. Nu stiu…sunt vie?Va intreb pe voi. Pentru ca eu ma simt complet goala, atat de absenta lumii voastre. O singura zi…doar una…a fost de folos ca sa-l pierd pe Clayton si pe fiul nostru. (Yanna, capitolul 10)
[…]cazuta din cauza pierzaniei suferite…din cauza constatarii ca in ziua de azi iubirea adevarata nu exista. Gandurile sinugicase nici c-o lasasera in pace, mare a fost mirarea..chiar si pentru ea ca inca mai traia desi nu stia…pentru cine?(Capitolul 10)
