Acum este acum si asta-i suferinta…..
-Ce!?tresare Nate sarind de pe canapea ca si ars.
-Uite inteleg ca poate vrei sa se termine totul….
Isi mai trece mana prin parul sau cret dupa care ramane blocand privind inspre ea. Tot ce vedea insa era acea copila inocenta care a aparut intr-o zi la acel magazine cerand de lucru…isi amintea si durerea pe care a suportat-o vazand cat de fericita era cu Clayton, dar si durerea pe care o simtea cand o vedea suferind dupa el….Dar si fericirea imaginata atunci cand s-au apropiat ei doi atat de mult….
-I-ai spus?suspina el aruncancu-i cateo privire Yannei cu coada ochiului.
-Nu….
-Ii vei spune?intrebase putin speriat.
-Nu stiu….
Ii venea sa urle de durere, insa Yanna trebuia sa faca ce simtea. Il durea simpla idee ca cei doi se vor impaca, vor fi la fel de fericiti ca inainte…ori poate Clayton isi va repeta greselile si nu-si va uita viciile? Un copil impreuna…asta insemna mult.
-Mereu am facut ceea ce trebuie,si-ti jur ca macar o data as vrea sa fac si eu ceva ce ….chiar imi doresc.
-Nate….
-Dar nu acum. Yanna, tu il iubesti si asta iese cu evidenta din ochii tai!Du-te la el….fi fericita cu el…iarta-l si ai grija sa renunte la dependenta, i-a suras Nate atingandu-si suav buzele de fruntea ei.
-Ma vei ierta vreodata?intreba ingrijorata tinandu-l de mana.
-N-am de ce sa te urasc…Esti o fata excelenta…care merita ce-i mai bun!
Yanna s-a ridicat gata sa plece acasa la Clayton…pentru a rezolva totul. I-a dat putere si cuvintele lui Nate, incurajarea lui…Alerga cu toata puterea ei pe strazi, n-a luat nici macar un autobuz, n-a luat niciun taxi. Ar fi simtit ca si cum ar fi incuiata intr-un loc, fara sa poata ajunge la iubitul ei…Asa alerga ca o nebuna pe strada izbindu-se din cand in cand de oameni care-i vorbeau urat, dar nici ca-i asculta sau ca intorcea capul dupa ei, ca si cum nu i-ar pasa!
Rasufla cu greutate, din ce in mai greu iar fiecare adiere de vant care rasufla prin par era ca o salvare pentru ea. Aproape de de blocul in care locuia acesta se opreste tragandu-si rasuflarea, trantindu-se pe o banca. Nici n-apuca sa-si traga bine rasuflarea caci imediat incep sa se auda dintr-o departare isbasitoare sirena ambulantei. La inceput, Yanna n-a bagat-o prea mult in seama incercand sa se linisteasca dupa fuga pe care a dat-o, insa cand aceasta se opreste in fata blocului unde Clayton locuieste in sufletul ei are loc o avalansa de sentimente. La inceput urla cu toata puterea ei dupa care se duce direct la locul unde se afla salvarea. Stia ca era Clayton…putea simti ca ceva rau s-a intamplat…erau doua jumatati, cand una patea ceva era normal ca si celeilalte sa-i fie rau…
-Clayton!urla ea disperata fara a-si mai putea controla lacrimile.
-Domnisoara, stati!striga soferul salvari incercand s-ai cuprinda mana Yannei care nu inceta sa se zbata si sa planga….
-Lasati-ma!Vreau sa vad daca a patit ceva!
Si aduci il aduc pe Clayton pe targa….Avea nasul complet rosu..ca in ziua aceea. Totul avea o explicatie, aceiasi explicatie stupida si singura existenta pana acum. Ce greseala, ce greseala! A fost dezamagita ca din nou si-a pus sperantele in el…Insa nu mai avea timp de ganduri de-astea…doar trebuia sa se duca cu el la spital, sa-l sustina si impreuna sa inceapa de la zero. Oare cum vor reusi?
A urcat si ea in ambulanta si pana au ajuns la spital n-a incetat sa se roage sa-si revina, sa-i fie bine…sa fie totul ca la inceput.
Au coborat din salvare si imediat l-au bagat pe Clayton(inca in stare de incostienta)intr-un salon….Totul se intamplase asa de repede, n-a trebuit mai mult de 20-25 de minute ca totul sa se piarda printr-o pastila…
Ratacind pe holul spitalului cu ochii rosii de la plans..o asistenta se aseaza langa ea.
-Nu pot sa-ti dau amanunte, Yanna….
-Macar spuneti-mi…Va fi bine?
-Vom vedea. Am gasit asta in buzunarul de la blugi.
Aisstenta i-a dat tinerei o hartie foarte bine impaturita, parea un biletel. Dar de ce ar fi scris Clayton un biletel?Ce a fost asa de grav incat sa-l impinga la asa ceva?Yanna a smuls cu disperare hartia din mana femeii dupa care a despachetat-o in graba si s-a apucat s-o citeasca, ignorand totul….
“A mea Yanna,
Vreau sa stii ca n-am sa inceput scrisoarea asta formal, tu stii mai bine ca toti ca eu habar n-am cu formalitatile astea. Tot ce vrea sa stii este ca imi pare asa de rau pentru iubirea noastra…pentru ca te-am mintit, te-am facut sa suferi atat de mult.
E clar ca tot mereu, trebuie sa ranesc pe cineva. Doar rau fac printr-un cuvant sau printr-o fapta…Mi-as dori sa fiu mult mai bine, decat am dat dovada ca sunt…Pentru ca te iubesc!Tu esti singura mea iubire adevarata…doar tu…Totul acum e din ce in ce mai dificil, mi se pare imposibil acum sa redau ceea ce a fost..
Draga mea, te-am amagit. Va suna de-a dreptul stupid…dar eu am crezut ca te ajut ca te-am mintit. Iar tu acum te vei mira…Te vei intreba “de ce a crezuta ca ma ajuta mintitndu-ma”. Adevarul e ca nici eu nu stiu. Dar asta simt, atat am putut sa gandesc. Slab,nu?Eu nu mai pot sa mai rezist, nu mai pot sa mai indur distanta pe care o pastrezi fata de mine…probabil ma urasti cu toata fiinta ta, si chiar ai de ce. Cert e ca n-ai cum sa scapi de-al tau destin…De-acum nu voi mai fi acelasi tip ce-am fost mereu…Viata mi s-a schimbat, am pierdut si singura persoana care m-a iubit…Te voi iubi mereu, ABSOLUT MEREU!
Cu multa dragoste,
Clayton.”
