Imi amintesc cum a inceput totul, si cum am inceput sa ne pierdem cu firea.
Trecuse fix o luna decand se intamplase nefericitul “incident” care le-a despartit drumurile celor doi. Yanna a incetat sa mai fie trista in fata Dariei sau in fata lui Nate. Nu vroia sa-si arate partea sensibila ori mai bine zis sa se arate sincera si fara restrictii. Ceea ce poza ea in fata tuturor era imaginea unei fete care a trecut cu bine peste acea dureroasa despartire, in realitate…Yanna murise o data cu povestea lor de iubire. Nu impacare, nu iubire, nu incredere, nu fericire, nu viata…asta-i deviza unei fete care a trecut prin durerile dragostei.
Clayton?Clayton n-a mai cautat-o de atunci. Niciun telefon, nicio vizita nimic. N-ar fi stiut cum ar fi reactionat daca ar fi facut-o, dar mai mult o durea sa nu mai dea nici un semn de viata. Asta o ingrijora si mai mult. Daca a patit ceva rau?Daca placerile “pastilelor” l-au distrus?Ii era teama…il iubea, daca si-ar fi distrus viata si mai rau decat a facut-o atunci…
Ca tot e vremea amintirilor si povestirilor era sa sar ceva….ceva foarte important si greu(sau nu? ) de suportat. Ultimul lor moment de tandrete pare sa fii lasat inca urme aprinse pentru cei doi. Starile de ameteala, greturile, lesinurile(vreo 2-3), starile de voma. Toate astea intr-o perioada scurta si foarte des. Banuielile de acea posibila sarcina cresteau pe zi ce trece, insa asta o tinea ea secret, nu vroia sa stie cineva. Yanna nu era nici pe aproape fata care spunea tot din ce se intampla cu ea sau in jurul ei. Adevarul e ca nici n-avea cui!
Banuiele au ramas pana in ziua cand si-a luat inima in dinti, infruntand adevarul ….s-a dus la un doctor. Atunci toate nedumeririle i-au fost confirmate: astepta un copil de la Clayton.
Cu toata uimirea si ingrijorarea isi amintise de Nate. El, era singurul care o ajuta…era ACOLO, pentru ea…ORICAND.
<<<<
-Ce vei face maine?intreba Nate aflandu-se intr-un parc, pe o banca impreuna cu noua sa iubita(in sfarsit!), Yanna.
-N-am nimic in program, raspundea ea cu jumatate de gura.
Nate privea atent cerul instelat, imbratisand-o cu toata puterea sa pe Yanna, lipindu-se de pieptul ei ascultand atent bataile inimii sale. Atunci pe bolta cereasca plina de sperante pica o stea a dorintelor. Yanna imediat a zarit-o, doar ce-a inchis ochii spunandu-si singurul lucru care-i statea in minte in acel moment.
-Vreau sami fie bine, orice ar fi….sa fiu fericita!
Nate imediat ce a auzit-o i-a suras bland sarutand-o usor pe frunte. Yanna si-a dat seama ca zisese cu voce tare dar nu s-a sinchisit sa se explice cumva.
-Iti va fi bine, adauga Nate. Acum eu: Vreau ca noi doi sa ne iubim de fiecare data si mai mult. Te ador, Yana!Te iubesc cu toata fiinta mea!Esti cea mai minunata femeie pe care am cunoscut-o.
Auzind astea, frumoasa Yanna si-aplecat privirea, dupa care s-a intristat si mai mult. Cum putea sa-i faca asta, Doamne, cum?Nate o iubea sincer iar ea ?Nu l-a putut uita pe Clayton a ales sa fie cu el ca un fel de consolare, se simtea singura, nu putea continua asa…ar fi ajuns sa-si faca rau singura.
<<<<<
Si Clayton?Ce se alesese de el?Imediat ce si-a dat seama cand a putut gresi de fata cu, chipurie, o iubea cu toata fiinta sa. Renuntase la tot, la prieteni, la slujba, la toate activitatiile pe care le facea….mai putin la una….devenise atat de dependent de droguri incat ar fi fost in stare sa faca crima de om. Rare erau serile in care era complet treaz, in care nu-si imbiba mintea in efectul total ametitor al pastilelor. Saraca Yanna1Saracul Clayton!Cum sa nu suferi cand vezi cum persoana pe care o iubesti, idolatrizezi, in care vezi sensul vietii…te dezamageste, te minte….cand totul s-a pierdut, nu mai exista cale de intoarcere. Nici sa vrei n-ai sa dai timpul inapoi, trecutula ramas in trecut, viitorul conteaza de-acum ….insa intotdeauna candva, in viitor ne vom afla fata-n fata cu greselile din trecut.
In seara aceea, Clayton era complet treaz. Da, nu consumase nicio pastila, putea reflectiona cu mintea lipenda despre tot ceea ce se intamplse cu ei.
S-a asezat pe pat amintindu-si de ultimo oara cand el si cu Yanna s-au iubit. Trecuse o luna decat n-o mai vazuse, insa pentru el parca trecuse un an. Chiar daca in seara aceea n-a luat droguri avea ochii rosii….ii avea asa din cauza noptilor nedormite in care plangea dupa ea. Ciudat, nu?Un baiat sa planga dupa cineva?La Clayton nu conta asta…El ii ducea lipsa, plangea dupa ea…regreta palma care i-a dat-o si fiecare lacrima pe care i-a provocat-o.
Pentru o clipa a inchis ochii, lasandu-se purtat de atmosfera singuratica prezenta in camere si-n inima lui, dar si de dorinta de a fi din cu Yanna, de a dobandi iertarea sa.
Cand i-a deschis, parca printr-un miraj o vazuse. Era in pragul usii de la dormitorul sau…il privea serioasa, si ea avea ochii rosi…era clar ca si ea isi petrecuse noptile plangandu-i de dor! Era palida, mult mai palida ca deobicei si foarte simplu imbracata….
-Yanna…oftase el ridicandu-se din pat, dupa care incepuse sa mearga inspre ea cu pasi marunti.
Cand s-a apropiat de ea vrand sa-i stearga o lacrima care i se scurgea pe obraz, Yanna disparuse, iar el a tresarit foarte tare. Isi daduse seama ca fusese doar un vis, ca pentru cele cateva minute in care adormise inima lui deja tanjea dupa revenirea ei. Trist….Clayton nu mai avusese stari de-astea, ii pare rau…dar nu cumva era prea tarziu sa mai incerce sa schimbe totul?Poate da….sau poate nu. Dar nu mai putea trai asa!
